| = Sad but true | Florin Hulubei [03.Oct.05 13:46] |
| "ne învârtim prin cercurile fără pereche convinși că la etajul o sută se trăiește mai bine sau mai luminos sau poate doar se trăiește suntem admirați și aplaudăm spatele întors sau mintea răsucită" - sad but true! | |
| = Florin | Ela Victoria Luca [03.Oct.05 13:50] |
| Something sad is still true after all. Bun revenit, prezența ta șterge absența, și m-aș bucura să te recitesc. Mulțumesc. Ela | |
| = când ne prefacem că ne înțelegem | Lucia Firefly Popescu [03.Oct.05 14:04] |
| Ce bine de mine ca nu fac reverente! Si nici nu zambesc printre degete, tu stii prea bine ca eu nu ma pot preface... Eu nu pot lingusi... Am venit, ca am vazut ca esti nerabdatoare, nici nu ti s-a comentat bine poezia, ca gata, ai si raspuns. Nu stiu cum se face ca tie nu iti atrage nimeni atentia... Se vede treaba ca tu stii sa faci ce ai scris in poezie, cine putea sa scrie o astfel de poezie mai bine decat tine? Sincer, eu nu as putea...De fapt nici nu am maiestria pe care o ai tu in a mestesugi cuvintele, recunosc! Gata! Al doilea comentariu este! Sa vina repede-repede al treilea! | |
| = Lucia | Ela Victoria Luca [03.Oct.05 14:33] |
| Lucia, "se vede treaba" că văd bine dincolo de aparențe, și de straturi de "zugrăveală", se vede treaba și că m-am bucurat să îl văd pe Florin Hulubei revenind pe agonia, se vede treaba că eram on-line când a comentat Florin, și că de multe ori răspund atunci când am timp, fără să țin seama dacă este imediat sau după câteva ore. E timpul meu limitat sau nu, așa cum este zilnic. Se mai vede treaba că imediat ce am văzut că ai scris un poem frumos astăzi, m-am "repezit nerăbdătoare" să îți las comentariu în cele câteva secunde câte mai aveam disponibile. Și de remarcat faptul că zilnic mi se atrage atenția. Lucru pe care îl iau în seamă. Așa cum țin seama și de acest comentariu al tău. Poemul meu este o reflectare a unei realități. Nu e meșteșugit și dacă tu consideri că numai eu puteam să scriu așa ceva, îți dau dreptate: am întâlnit mulți oameni așa, din păcate, iar tu știi asta. Și am scris o stare de care ne ciocnim cât mai mulți, de prea mult timp. Acesta este al treilea comentariu. Timp nu mai am azi. Ela | |
| = Natura umană | Magdalena Dale [03.Oct.05 16:39] |
| Foarte trist si foarte adevărat.. Arătăm suprafețe poleite când de fapt construim prăpăstii între oameni, iar despre schimbarea sensului de curgere după cum se închid sau se deschid ferestrele pot să spun doar că uneori ne putem izbi cu capul de zid dacă dăm din întâmplare de vreo fereastră falsă.... Aroganți sau agresivi suntem mai mereu și uităm prea des că nu suntem decât niște biete furnici muncind la grămăjoara de frimituri a vieții! ce frumoși suntem și ce fals cântăm la pianul gândurilor pe clapele acestea câteva albe câteva negre nimic nu mai sună dumnezeiesc nu mai are valoare decât tânguirea sau poate revolta mahleriană Dacă revolta nu pleacă din interiorul nostru și dacă nu încercăm să schimbăm nimic în interiorul nostru complacându-ne în starea asta este foarte trist, prea trist.... mi-e dor să fim simpli demni ceva mai înalți sau poate așa mici și lăsați în colțul mărginit de țarcul lumii fără frumusețea putredă și fără reverențe aplecați doar să ne culegem trecerile nimic mai mult Da, Ela și mie mi-e dor, dar îmi este teamă că este un vis și va rămâne doar un vis, fără a putea scăpa de povara naturii umane! | |
| = Cine? | ioan peia [03.Oct.05 19:34] |
| Frumos decalog! Dar cine îl respectă? | |
| = Magdalena, Ioan | Ela Victoria Luca [03.Oct.05 20:42] |
| Magdalena, trist sau nu, adevărul are mereu curgerea prin noi, schimbările sunt de făcut în noi înșine întâi, mai presus de orice, apoi în lumea din jur, atât cât paote fi posibil, atât cât poate sta în puterile noastre. Nu este vis, Magdalena, este o realitate a secundei trăite, a secundei de viață, fiindcă natura umană nu are doar mizerie, vorba poeților, are "și nori, și stele", are "de toate". Din acele toate, noi alegem ce suntem și ce devenim și cum ne putem scutura hornul sau coșul. Mulțumesc, cuvintele tale aduc aer proaspăt, dinspre natura ta. Ioanule, decalog ar fi de ar fi să fie. Sunt lucruri simple, de ar fi să le respectăm măcar în noi, le-am respecta și în celălalt, însă știu că vei crede că sunt utopii, uneori chiar ți-am dat dreptate. Și totuși, am cunoscut câțiva oameni în viața mea care au respectat "decalogul" acesta, și chiar altele mult mai severe. Și asta mă încredințează că nu este în zadar. Mulțumesc pentru popasul tău, câteva cuvinte-întrebare știi bine că stârnesc în mine reflectări fără margine temporală. Ela | |
| = Nu asa! | Vlad Catalin [03.Oct.05 23:04] |
| Nu sunt de acord cu noua inclinatie a site-ului. Nu sunt de acord cu un astfel de asalt din partea unora dornice de inalt. Ce-i mult deranjeaza! Voi chiar nu sesizati? Nu vedeti ca unii membrii a site-ului isi retrag textul dupa ce-l posteaza pentru ca e incatusat de comentarii, de interpretari si apropouri mai mult sau mai putin dorite? Licurici si-a retras textul dupa doua comentarii 'glorioase'... Voua nu vi s-a intamplat niciodata sa ascultati o melodie exceptionala la radio si care, dupa douazeci de aparitii pe zi sa vi se ia? Pentru ce acesta ofensiva? Pentru ce aceasta baricada nascuta stramb in mijlocul unui atelier de creatie? Ce doriti sa dovediti? Din punctul meu de vedere nu procedezi corect, dar democratie e democratie! Traiasca comentariile lesinate care nu spun nimic. | |
| = sorin | Ela Victoria Luca [03.Oct.05 23:17] |
| Da, Sorin, nu asa. Uite un comentariu în forță, nicidecum leșinat: al tău. Cât mai e de revărsat în colo și-ncoace ca să oprești "democrația" asta? Și protestul tău aici, pe pagina mea, îl înțeleg foarte bine, însă înțeleg și ce ajunge la mine dincolo de spațiul acesta alocat comentariilor. Cândva ți-am mulțumit, de fapt de multe ori, și pe bună dreptate. Și astăzi fac la fel, chiar dacă e inutil Ela | |
| = Oameni care fac din zile prapastii | razvan rachieriu [04.Oct.05 14:57] |
| Falsul zâmbește printre “suprafețele poleite” cu echivoc și minciună în oamenii care-și “fac din zile prăpăstii” în care cad “un prieten, un copil, o aparență”. Ne amintim numai intensitățile vieții, negative sau pozitive, și ne învârtim în cerc ajungând la sfârșitul fiecărei zile în punctul de unde am plecat la începutul zilei. Aplaudăm “spatele întors” – nerușinarea și tupeul care încalcă conveniențele sau “mintea răsucită” care produce raționamente eclectice pe care nu le înțelegem , într-o lașitate socială. “Aplecați să ne culegem trecerile” , ne încovoiem de eșecuri uitând verticalitatea pe care o dobândim la naștere. | |
| = Răzvan | Ela Victoria Luca [05.Oct.05 00:02] |
| Developezi clar sensurile, în pozitiv sau negativ, lejer ca și cum ți-aș fi vorbit pe o limbă bine cunoscută. Mulțumesc, uneori un acordaj de gânduri readuce o liniște verticală. | |