| = femei imposibile (...) din care beau apa pe furis | Cristian Oravitan [05.Oct.05 14:43] |
| ei, bine, acum inteleg ce dorea sa imi spuna Almalo cand mi l'a recomandat pe autorul comentat... sublim! | |
| + excelent! | Camelia Petre [05.Oct.05 20:44] |
| o nazuinta, o speranta a unei iubiri imposibile. departarea face ca apropierea sa devina salbatica, infometata de iubire...de aceasta femeie intangibila care te poate inalta, fericii, insingura... dincolo de aceste senzatii pe care le-am regasit in poezie, nu pot sa nu observ o scriere cursiva, matura. repetitiile dau o nota de mister aparte, intregind atmosfera poeziei. mi-a placut! | |
| + Lumina | Vlad Catalin [05.Oct.05 21:04] |
| Nu ma pricep la poezii. Prozele imi plac cu mult mai mult. Dar cand citesc astfel de texte pe agonia... Este nevoie de experienta ta, ar trebui sa fi mai citit si recitit, Virgil. Sa comentezi si sa ajuti mai mult. Femei imposibile! Un titlu care..., ce mai: ca si cum ai spune smecher de Bucuresti. Doua cuvinte care se subinteleg. Femeile sunt imposibile si tot imposibil e sa traiesti departe de ele. Ai scris sublim, o combinatie reala imblanzita de metafore frumoase, o poezie care spune in sfarsit ceva. Îndrăgostit cum sunt de femeia aceasta, care nu m-a tăvălit niciodată prin grădina cu portocali a trupului ei… Cat de perfect descrii senzatia cautarii, a curiozitatii. Femeia care nu m-a tavalit niciodata prin gradina trupului ei. Pe ea o cauta, o iubeste artistul, actorul, barbatul..., asa o fi scris pe undeva. O lege a firii. Cred ca esenta, secretul poeziei, se afla aici: Și cum rup din amiaza ei, eu nu mai ating de multă vreme pământul, când merg – eu calc pe păsări în zbor… Doar atunci, cand pasii tai vor atinge pasarile in zbor, doar atunci cand n-o sa mai atingi de mult pamantul, doar atunci vei rupe salbatic din amiaza ei. Doar atunci vei intelege in sfarsit rostul, esenta vietii. Extraordinara poezie. Pentru ea si pentru celelalte poezii postate aici de tine, pe Agonia, iti daruiesc lumina din tot sufletul. Felicitari! sorin teodoriu | |
| = Pe bune! | ioan peia [05.Oct.05 21:38] |
| Fain! Dar ai grijă cu "femeia secretă"... A mai posedat-o cineva... | |
| = Frumos | Negru Vladimir [06.Oct.05 07:09] |
| Interesant acest amor heroes poetizat doar pe cat ii este cu putinta omului de a face vizibila granita ratiunii abia impregnata de dementa. "De femeile din care beau apă pe furiș"... super. | |
| = Parere | Andu Moldovean [06.Oct.05 15:46] |
| Eu am observat cu atentie ca aici avem de-a face cu cineva care pe langa faptul ca este membru al USR, mai are si o activitate prodigioasa (cel putin dpdv cantitativ, altceva nu pot sa spun fiind in necunostinta de cauza) pe "ogorul artei cuvantului". Insa textele Domniei Sale (instelate si aplaudate de mai toti comentatorii pe care, si pe ei, i-am citit) mie nu-mi spun decat o imensa plictiseala, sunt prafuite si scolastice. De acord cu un singur comentator de la "patria" si anume cu DoDu: demult nu m-am mai plictisit asa citind niste poezii. Va doresc succes si sper ca printre numeroasele Dvs. volume de versuri se afla si alte lucruri mai emotionante decat cele cu care ne-ati onorat aici, pe poezie.ro. Cu respect, Bobadil. | |
| = groape cu lei | Virgil Titarenco [06.Oct.05 16:57] |
| un text care probabil vrea să incite dar încă nu îmi este clar la ce | |
| = prin zona si eu bineinteles | Costin Tănăsescu [06.Oct.05 17:17] |
| "Femeie imposibilă, femeie secretă, în noaptea aceasta te voi arunca în groapa cu lei!" Cand sunt in situatia aceasta: de a nu fi in stare sa spun ceea ce-mi doresc despre un text din cauza emotiei, ma gandesc daca nu cumva ingaduinta editorilor pentru astfel de comentarii ar trebui sa fie foarte "elastica". S-au consumat foarte multe energii in aceste versuri care "taie in carne vie", energie rasplatita pana la urma cu acest poem superb. Imi pare bine c-ati fost si sunteti primit cum trebuie de colegii mei de pe www.poezie.ro., nici nu ma asteptam sa fie altfel... mai devreme intr-un anume text ne durea rau ca nu stim incotro merge acest site si ce trebuie sa facem... am gasit solutia!!! sa le dam in cap celor din USR, celor din USR care au atata "curaj" sa ne incalce propietatea. cu prietenie, | |
| = Pe furiș | Elena Marcu [06.Oct.05 17:37] |
| Mi-a plăcut! Găsesc poezia nu numai incitantă, dar și emoționantă. Imaginile au forță, nerv, savoare, conturate parcă dintr-o singură suflare cu pasiune și viață. Am citit poezia cu încântare și am recitit-o la fel. | |
| = Răspuns | Virgil Diaconu [07.Oct.05 10:30] |
| Lui C. Tanasescu și Andu Moldovean, cu scuzele de rigoare pentru alăturare... Nu cunosc politica acestui site. Eu unul nu am împărțit niciodată poeții în membri și nemembri ai USR, în poeți barbați și poeți femei, în poeți tineri și poeți batrâni, în poeți româmi și poeți straini etc. I-am împărțit doar în poeți și pseudopoeți. Cred că pe acest site ne întâlnim cu toții... Și cu toții ne judecăm, după propriile criterii, unii altora, poezia. Nu altfel se întâmplă în viața literară... Însă de aici rezultă o serie de avantaje și de dezavantaje, pe care trebuie să ni le asumăm. Îmi asum, în acest chip, părerea d-lui Andu Moldovean, pe care îl deranjează faptul că am activitatea literară pe care o am, că sunt membru al USR și că am publicat câteva cărți de poezie. Și eu care credeam că aici se întâlnesc tocmai acei oameni care se ocupă de literatură, iar nu cultivatorii de leuștean. Dar poate că acest site este doar pentru cei care nu au cărți sau care nu sunt membri ai USR. Dacă este așa mă pot retrage. Altfel, aveți tot dreptul să nu vă placă poezia pe care o scriu, în sensul că sunteți liber să vă exprimați punctul de verere... Pentru domnii și doamnele/domnisoarele Costin T., Oravitan, Petre, Vlad, Peia, Vladimir (cel) Negru, Titarenco, Marcu: vă mulțumesc de primire. Dv. mă faceți să cred că nu am intrat într-un viespar literar, deși câte o viespe între albine dă culoare și freamăt stupului... Virgil Diaconu | |
| = bine ați venit! | Paul Bogdan [07.Oct.05 10:59] |
| Domnule Virgil Diaconu, dumneavoastră, fiind unul dintre cei care folosesc cuvântul, veți avea acea răbdare și înțelepciune de a trece peste anumite neplăceri ce ar putea surveni sub textele pe care le semnați. Unii comentatori știu ce spun alții pur și simplu își dau importanță. Este și firesc, interacționează cu o persoană care are un loc în literatura română. De câtva timp încercăm să aducem printre noi repere ale literaturii, dumneavoastră sunteți unul dintre ele. Ieri am mai avut o bucurie. Domnul Lucian Chișu a acceptat invitația noastră. Sperăm că și alții vor avea curajul de a păși pe acest tărâm în care poți fi tratat cu mai puțin respect decât acela impus de activitatea literară. Să auzim de bine! | |
| = părere | Liviu Nanu [07.Oct.05 12:41] |
| Vorbeam acum cîțiva ani cu un critic și îmi spunea că orice text poate fi interpretat în trei moduri. 1. poți să zici de bine; 2. poți să zici de rău; 3. poți vorbi pe un ton neutru, așa și așa. Cred că cel mai greu este să discuți apreciativ, să găsești sîmburele de frumos, esența, spiritul unui text. Mai ușor este să pescuiești defectele și slabiciunile, legăturile dintre versuri, micile imperfecțiuni. Așa au apărut o serie de critici care doar asta fac, dă bine și la public. Să scrii neutru e simplu, sînt doar niște șabloane. Cel mai trist este să fii ignorat, asta mă trimite la Andrițoiu "înjură-mă dar nu mă ignora" (parcă el a spus-o, nu?). Despre poezia de față pot spune că are cîteva părți memorabile cdum ar fi prima strofă (dar nu în întregime) și strofa a doua. Mi-au spus mai puțin primul vers și ultima strofă, dar poate că mă înșel. Părerea mea. Ah, și să nu uit: Bine ați venit! Să nu vă așteptați la un loc foarte confortabil, aici există feed back, fiecare poate să-și exprime o opinie, spre deosebire de reviste unde nu prea afli păreri. Dar în definitiv nu scriem pentru critici, important e să ne judece consumatorul de literatură, cititorul. | |