Comentariile membrilor:

=  Iata-ma-s	Daniel Dinescu [12.Oct.05 21:48]
De anul acesta povestile merg cate doua de mana in rame argintul le umple tamplele in aur li-s anii copiilor nenascuti inca de noi sau de timp dar ranile literelor nu ne mai dor ci numai sclavia versului se mai simte un pic doar un pic si nici macar atat e atat de toamna e atat de nu e La cat mai multi si fericiti, sau cel putin, asiduiiiiiii!!! :) Imbratisare cu drag mare, Daniel
=  fotografia după 2 ani	Ela Victoria Luca [12.Oct.05 21:59]
Poeziile tale se fac scrisori, uneori șoapte, alte ori au rădăcini de palisandru violet, abia de se atinge treimea și totuși mereu există un titlu pentru fiecare, văzut prin chihlimbar de iubire ne-tratată, fiindcă nu e o maladie, deși uneori așa pare, atunci când tăcerile tale se fac roz și nici măcar ținuta kamikaze nu mai poate fi purtată. destinația este mereu Poesis și Amor. Nu ai de ales, fiindcă le trăiești intens pe amândouă, deodată. Mulți ani, acolo unde te simți mai bine decât acasă în fiecare noapte și zi: în fotografiile mișcate ale sincerității fragmentate. "împrumută-mi vocea ta, respirația până am să mă prăbușesc peste acest anotimp ca o metaforă în care visele au învățat să nu moară uite, prima fotografie în care alunecăm ținându-ne de mână iar luminile toate, trec una prin alta, prin noi" Aștept fotografia de peste următori doi ani sau chiar douăzeci. Eu sigur voi fi aici să te privesc, în negativ cu nuanțe de albastru, așa cum te știu eu, dincolo de culorile roz. Cu mult drag, te sărut cu inspirație mereu, Ela
=  tot trupul meu e ochi, e tăcere, e tu	carmen mihaela visalon [13.Oct.05 00:27]
La multi ani bogati in versuri cel putin la fel de inspirate ca: "ar trebui să facem și a doua fotografie unde totul e trist și nimeni nu plânge/aici, liniile mele fug și se rotesc/aproape muzical, aproape real ca în suspinul dintre două clipe"
=  mi-a placut mult	Lorena Stoica [13.Oct.05 00:32]
Nu ma pricep la poezie, cu atat mai putin la analiza ei pertinenta. Mi-ar fi parut insa rau sa plec de aici fara a spune "cu voce tare" ca mi-a placut foarte mult. Suna banal omagiul meu (asa si este, de fapt), dar eu nu am nici o saptamana de cand sunt aici si e prima poezie care mi-a placut atat de mult. In urmatorii doi ani sper sa invat si ars poetica, macar pentru a-mi putea justifica preferintele.
=  Ela, Carmen, Lorena, Daniel	Madalina Maroga [13.Oct.05 21:58]
Daniel, ai dreptate, "de anul acesta poveștile merg câte două", "rănile literelor nu ne mai dor ci numai sclavia versului se mai simte". Ela, uneori, tăcerile se risipesc în roz alteori ne adunăm albastru ca două cercuri în jurul aceluiași vis. Carmen, mă voi pierde-n tăcere într-o zi neștiută voi rămâne numai cu fotografiile cu tot corpul, amețit de chiar aceste fotografii limpezi ca o apă a copilăriei Lorena, unele cuvinte se agață de albastrul călătoriei noaptea e pură. și din cer cad bucăți mari de vise peste aceste tristeți indigeste. nimic mai trist și mai plăcut decât aceste fotografii care nu aud nu văd și nu vorbesc despre corăbiile de bambus mulțumesc! Madim