| = părere | Virgil Titarenco [22.Oct.05 01:10] |
| Hmm, Ela... așa și așa. Unele părți sugerează, altele cad ușor spre siropos. Cred că ai realiza ceva mult mai reușit dacă ai fi mai exigentă cu ce scrii. remarc "uneori fumezi din cuvinte până la capăt" dar nu finalul. finalul poate chiar risca să cadă în hilar dacă e să îl citești cu atenție. s-ar putea să te superi pe mine, dar asta e părerea mea... | |
| + Pur si simplu parere | Andu Moldovean [22.Oct.05 01:16] |
| Poate cel mai intens poem de asteptare iesit din pana sensibila (de parca s-ar putea infiora virtualul) a Elei. Am gasit in aceste randuri ceea ce, intr-o oarecare masura (mare, mica?) asteptam... impulsul caruia Ela acum ii cedeaza (constient?) si ne (ma) incanta: "îmi vor spune că ești înalt și nu atingi niciodată pământul când calci iei pe degete frunze pentru a doua zi le așterni pe inimă să nu-ți obosească mersul spre mine încă o dată ma gandesc la Cucoanes, borx borbrli Ela... (nu mai stiu exact cum era acea superba transcriere Eliadiana a lui "vox populi" in gura blestematului sa creasca mare Cucoanes). Nu obisnuiesc sa fac gesturi gratuite, de aceea apas tasta "ANY"... Multumesc pentru lectura, Bobadil. | |
| = Virgil | Ela Victoria Luca [22.Oct.05 01:18] |
| Supărare nu am de ce. Cu exigența ai dreptate. Recitesc, nu îmi pare siropos, poate așa pot scrie acum. Știi doar că scriu și altfel. Iar finalul nu îl pot citi altfel decât este. Și depinde cum îl vezi tu, eu știu ce am scris: "nici nu mai știu de când nu ai dat nume formelor mele/îți amintesc/sunt încă femeie și am genele înclinate spre venirea ta". Voi reflecta, mulțumesc. Ela | |
| = ? | Tacutu Mitica [22.Oct.05 02:02] |
| Nu mi se pare hilar sfarsitul... Mie mi se pare ca Ela,ar vrea sa aminteasca cuiva,ca inca este FEMEIE.Acel cineva,dupa cum spune ea,a cam uitat acest lucru,dovada fiin d si versul..."nici nu mai știu de când nu ai dat nume formelor mele". Personal,mi-a placut mult | |
| = tot acum, Andu | Ela Victoria Luca [22.Oct.05 01:42] |
| Fiindcă aici nu știu când pot reveni, voi răspunde acum, ca de obicei răspund atunci când am răgaz. Interesant, Andu, vorbeam de ceva zile despre Eliade, Brâncuși și Rodin, cu prieteni-colegi, despre consonațele spiritelor. Faptul că tu ai găsit în poezia asta ceva din Eliade, și știu aucm la ce te referi, ar putea mira pe foarte mulți, pe mine astfel de coincidentio intermundi nu mă mai miră. Așteptarea aceasta pe care o intuiești în versuri e suflul poemului, da. Poate că e prea romanțios scris, sau poate pur și simplu e o respirație amplă în versuri, atât. Redau aici pasaje anume, din visul cu "uriașul": "Eugen Cucoanes... Acum înteleg sensul visului (acela pe care-l dau eu nuvelei): singularizarea omului ales de Dumnezeu sau de soarta, a geniului, a sfântului, a «individului» în sens kirkegaardian, singuratatea lui absoluta, incoruptibila, incapacitatea lui blestemata de a comunica cu semenii etc"... "Imaginea care m-a obsedat înainte de a adormi, azi noapte: macranthropia unui tanar. Creste pana la 12 metri. Nu mai aude sunetele oamenilor. Cum îsi ia iubita pe palma, si cand îi sopteste tragedia lui; fata se cutremura (îi vede gura, monstruoasa etc.). Izolarea definitiva într-o cabana facuta de el în munte. Macranthropia - o formula concreta si pitoreasca a geniului, si a izolarii sale definitive. Poate ar fi amuzant sa scriu o poveste pe aceasta tema." (Eliade) Aceasta a fost recunoștința mea pentru cum asociezi poemele mele cu firele lumilor înalte. Mulțumesc, e mult, mult prea. Anway... esența rămâne. Ela | |
| = daca sa fiu mai sincera decat acei ce tac... | silvia caloianu [22.Oct.05 01:52] |
| aproape ca sunt de acord cu virgil. pentru ca "fumatul cuvintelor", cel putin, pe acest site e spus si rasspus si inca mult mai reusit. consider aceasta poezie plina de stangacii, avand si cu cateva momente de apreciat. incurajand aiurea, facem rau autorului. cand vad o stea de atentie, intotdeauna ma uit cine a acordat-o, ca sa deduc unele lucruri. in acest caz chiar am zambit usor: mi-am amintit, Andu, de cel putin inca o poezie, unde, cred eu ca ti-ai lasat aiurea amprenta si anume aici numai ca aiurea in sens invers, pentru ca e vorba de o poezie nu doar scrisa de un maestru, dar chiar de apreciat inalt, care nu se compara cu un exercitiu de acesta. Scuze, Ela, te rog, te rog! Nu ai nici o vina: crede-ma ca multi vad si tac, si vb pe YM, in cel mai bun caz. Si siteul e tot mai devalorizat si mai parasit, si mai neatractiv. Poezia aceasta a ta e plina de naivtati, de locuri comune, ti-ar prinde bine lecturi si mai multa ambitie de a fi originala. | |
| = e bine să spui, Silvia, aici | Ela Victoria Luca [10.Dec.18 14:27] |
| Mulțumesc, Silvia, eu prefer să mi se spună pe text ceea ce este de spus. Țin seama și de remarca ta asupra stângăciilor mele. Starea site-ului o simt și eu. Dar, crede-mă, în privința lecturilor, te înșeli rău. Și aici nu permit să afirmi mai mult, fiindcă nu mă cunoști, nu știi nici cât am citit, ce am citit, nici CUM citesc atunci când citesc o carte. Și tocmai pentru că nu mă cunoști, pot trece ușor peste o afirmație nefondată. Ambiție de a fi orginală pot avea, cu accent pe originalitate, nu pe ambiție. Or, eu prefer ambiția cu măsură. Și apoi, foarte puțini sunt originali, deși au volume de poezii publicate de ani de zile. De aceea între ideal și real puntea poate fi imensă, de cele mai multe ori, pentru majoritatea oamenilor. E bună intenția ta, întotdeauna pornesc de la această premisă atunci când cineva mi se adresează. Altfel nu dau atenție și nu răspund. Și de la un text la altul mai înveți câte ceva, Silvia. Eu asta fac. Uneori o pot arăta, alteori nu. Și motivele îmi aparțin. Ela | |
| = ... | silvia caloianu [22.Oct.05 02:23] |
| Ela, stiu cate ceva despre tine. Posibil, iti lipseste inca un pic de exercitiu, am inatalnit poezii bune la tine, dar mia mult dintre acelea cu parti bune, ceea ce dovedeste ca poti, si ca va veni, poezia, "si mai poezie", cu timpul. Cand am zis lecturi, in primul rand am avut in vedere critica literara serioasa, poezia. Doar astfel putem face fata cat de cat sistemului de referinta, exceptandu-l pe acel de aici ( pentru ca e firesc, e normal sa existe si aici un sistem valoric de referinta. Toti invatam, exersam, gresim, aici. Suntem intr-un atelier de creatie, unde e bine sa fim sinceri cu noi insine si cu acei din jur, cand ne spunem parerile. Uneori, da, e mai comod sa taci... | |
| = erata | silvia caloianu [22.Oct.05 02:25] |
| in loc de "exceptandu-l" [pe acel de aici], a se citi "neexceptandu-l" | |
| = răspuns | Ela Victoria Luca [22.Oct.05 02:33] |
| Firește că atelier. Aici unele lucruri se pot șlefui în timp. Altele se șlefuiesc acolo unde trăiești, prin ceea ce citești. Despre valori e vorba, da, Silvia, și am înțeles foarte bine la ce anume face referință când spui lecturi. Și vine ea și poezia, lăsând-o să vină firesc. Am primit bine cuvintele, cred și sper să simți că le cunoșteam înțelesul atât la nivel intelectual, cât și sufletesc. Criteriile de apreciere contează, așa cum suntem, iar valori avem în noi. Una este să știi despre, alta este să cunoști în cât mai multe dimensiuni un om, un lucru, o carte, orice în lume. Acum sper că sunt limpezi lucrurile fără a mai continua aici cu comentarii. În fond, vor mai fi poezii sau texte. E atât de deranjant că scriu? Și pentru aceste dialoguri există adresa lăsată pe pagina mea de autor. Mulțumesc. | |
| = Daca le pasa, e bine. | Stanica Ilie Viorel [22.Oct.05 02:56] |
| povesteste-mi visele tale ar fi ca si cand noptile acestea departe de noi as fi cu tine... un text de simt exprimat... apreciez modul in care "ai fost comentata"...parerea lor conteaza si ce e mult mai important, se pare ca le pasa. Cu drag,Tego. | |
| = Draga Ela | Lucian Uritescu [22.Oct.05 07:36] |
| Am regasit asemanari in stilul tau si al meu. Sper ca nu ma plagiezi, (glumesc).. Din contra intr-un fel poezia ta chiar se completeaza cu a mea..si nu e nici o propunere, deci 'don't worry'. In rest ce pot sa zic, decat cum ca observ un pic prea multa critica, pentru ca ai totusi dreptate cand spui ca fiecare vede si simte intr-un anumit fel, la un anumit moment. Fiind ceea ce am inteles eu din cuvintele tale, in totalitatea lor. ...De aici, dreptul la exprimare.. Succese, Luc | |
| = Mitică, Tego, Luc, mulțumesc | Ela Victoria Luca [22.Oct.05 08:40] |
| Mitică, scuze pentru că astă noapte am amânat răspunsul pentr tine. Finalul e o așteptare tensionată, sau cel puțin asta am încercat să exprim, asta mi-am imaginat, ai înțeles bine. Te mai aștept. Tego, și eu aștept astfel de comentarii. Mai ales din partea celor care le pasă, atât pe poeziile mele, cât și pe ale altora. Eu personal am ținut seama întotdeauna de fiecare critică avizată. Și asta se observă ușor, măcar din felul în acre scriu. Și am și un critic literar care îmi citește periodic ce scriu, ceea ce iat mă ajută. Evident sunt adepta comentariilor pe text, pe stil, pe compoziție, pe realizare, pe tehnică, pe idee și trăire etc. Eu aduc astfel de comentarii, subiective sau nu, celor deja consacrați, celor care abia vin pe site, celor pe atelier. Fiindcă, da, îmi pasă. Altfel, ce sens ar avea?. Mulțumesc, și pentru mini-poem. :) Luc, rezonăm mai ușor cu ceea ce ni se aseamănă, dar ce curioztate exploratorie și vie trezește în noi cineva care se deosebește, nu? Mie îmi place să caut, rămânând în același timp în "albia mea" stilistică. Mulțumesc, voi citi mai pe îndelete și pagina ta. de felul meu, reușesc să parcurg peste trei sfeerturi din ce se postează într-o zi. Ela | |
| = răspuns in allegro | Ela Victoria Luca [22.Oct.05 09:12] |
| Victor, știi, și îm muzică, și în pictură, ca și în scris, este dificil să poți fi și virtuoz al tehnicii, și virtuoz al compoziției. Geniile sunt rare, cei originali foarte rari. Esențială este evoluția spre ceea ce înseamnă în acel moment echilibrul tău creator. Cât timp tot ceea ce am citit își pune conștient sau inconștient amprenta asupra noastră, a fi printre cei rari e greu posibil. Eu când scriu nu îmi propun asta. Uneori scriu pe registre diferite, ceea ce șochează, știu. Aici, pe site, nici eu nu am găsit încă originalitate, poate uneori expresie originală. Și eu am găsit, chiar și la cei ce scriu bine, poezii slabe, sau părți de poezii bune. Am tăcut sau am spus-o altfel, pe alt ton. La mine contează cum transmit omului o învățătură, o idee, un afect, o critică, o îănțelepciune. Culoarea e în noi. Și tehnica are importanța ei, dar nu când devine colivia noastră cea de toate zilele și îngrădește creația. Mulțumesc, nu m-a supărat încă nimic din ce este în acest subsol. Sunt lucruri grave în viață, aici e doar un schimb de opinii subiective. Atât. Părerile au contat și contează, la mine se vede după cum am evoluat în scris din decembrie trecut și până acum, tocmai pentru că am făcut "exercițiu" zilnic. Iar stângăciile mele nu sunt chiar atât de izbitoare, știu și asta. De ce se ajunge uneori la polemică pe o poezie a mea care nu e nici de aruncat, nici de pus în colecție, nu știu. Cert este că e util, au moins pour moi. Până luni nu mai pot răspunde, mulțumesc tuturor, Ela | |
| = Genele inclinate spre veniri | carmen mihaela visalon [22.Oct.05 13:54] |
| Ela, Originala sau nu, mie mi-a placut poezia ta, chiar daca si Nichita, George Dumitrescu,etc.,etc.,inclusiv Ela Luca au scris poezii si mai bune. Nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre atacul care te-a atins, fara sa o meriti. Am sa-mi permit, cu riscul de a te supara pentru ca ma abat de la comentariul pe text, sa-mi spun umila parere aici: “nu din cauza Elei a scazut nivelul siteului, ci din cauza ca, cei care au un cuvant greu de spus isi apara pozitia de leaderi prin omisiune. Poate va face cineva o statistica a textelor bune, pe care nu le-a promovat nimeni si a stelutelor care au recompensat imaginea autorului si/sau prietenia lui in detrimentul prestigiului cenaclului, adica al nostru, cei care credem ca Agonia este un foc viu din care, se vor desprinde, mai devreme sau mai tarziu, nume ce vor reusi sa ramana in cronicile de istorie a literaturii romane, altfel decat a ramas Andreea Esca in cartea de istorie. Pe de alta parte, critica este mai valoroasa ca lauda, asa ca…ma plec in fata ei, cu conditia ca cei ce taie in carne vie, sa inceapa cu inceputul si sa judece cu aceiasi oca anytime. Pana ce apele se vor decanta, raman cu tristetea mea de sambata, multumindu-ti pentru darurile de perle negre ale noptilor tale albe. Ela, Ela, Ela, chiar daca nu am sa fac din tine un idol, iti declar public: te citesc pentru ca imi aduci in casa poezia-cu femeile si pescarusii ei,dar mai ales si mai ales lumina ochilor violeti.Dear dear,dear,daca ma gandesc bine, trebuie sa-ti mai fac o marturisire: esti la fel de putin originala ca luna, care tot pe cer rasare si tot cu patru patrare ne reaminteste ca mai devreme s-au mai tarziu, valurile se vor rupe si vom ramane fata in fata cu chipul nevazut. De ce?, ori de cate ori, tu scrii despre el, eu citesc printre randuri povestea de iubire dintre sine si EL??? De ce??? “și nu atingi niciodată pământul când calci iei pe degete frunze pentru a doua zi le așterni pe inimă să nu-ți obosească mersul spre mine încă o dată” P.S. Mai am eu o dragoste- Rumi, daca ar publica ar vedea el! | |
| = Erata | carmen mihaela visalon [22.Oct.05 14:01] |
| Pentru ca-i iubesc la fel de mult, am gresit, nu George Dumitrescu ci: George Bacovia, Geo Dumitrescu | |
| = E bine sa le mai amintim uneori | ramona iancu [22.Oct.05 20:49] |
| Primii pasi in templul poeziilor tale! Sper sa am sfiala necesara de a nu tubura muzele. Versurile tale imi amintesc de cele ale Anei Blandiana - Tanara, cand "simt ca te apropii dupa zapaceala mestecenilor". Ma bucur ca desi ai "obosit intre timp" si te "dor incheieturile" scrii sa ne incanti serile lungi de toamna. | |
| = Contrapoezie...vorba unuia | VIRUSUL [23.Oct.05 02:27] |
| Am insomnie, mi-e frica de vant masor doar un metru de la pamant, sa iau frunze pe deget nu reusesc caci pana m-aplec degrab-obosesc, nu pot ca sa pufai tigari de cuvant adun scrumu-n palma deschisa de vant, nu vreau sa dau nume real unor forme ce sigur in timp se vor face enorme... | |
| = dacă mă voi trezi... | Gabriela Pierre Dragomir [23.Oct.05 08:25] |
| mărturisire Draga mea... de multe ori când mă mai despart de cineva le spun așa pe curând ... și apoi dacă nu mor în somn... pe undeva pe aproape nu... și ce reacții trezesc de parcă numai asta... însă poate fi adevărat... un coșmar te poate ucide în somn? apoi versul tău e numai ... cântec de iubire și... ar fi multe de supus... la trezire îți poți aminti că l-ai visat sau să uiți cum nu mai știi de este vis sau este visul din visul vieții așa că nu deschide ochii înaintea clipirii și el știe venirea de dincolo de ea... of muzele acestea de parcă am spus ceva nou... drag de tine... cântă valul ce se stinge "și nu atingi niciodată pământul când calci" Pierre | |
| = Penelopa | Magdalena Dale [23.Oct.05 17:11] |
| mestecenii mă amăgesc în urma ta își întind brațele în ape pentru a te cuprinde eu am obosit între timp mă dor încheieturile clipelor nici nu mai știu de când nu ai dat nume formelor mele îți amintesc sunt încă femeie și am genele înclinate spre venirea ta Ela, nu-ți voi comenta (cum de fapt nu am făcut-o nici până acum) textul din punct de vedere al criticii literare întrucât sunt alte persoane mai autorizate decât mine să o facă! Mie poeziile tale mi-au transmis totdeauna un mesaj de suflet și din acest punct de vedere am comentat mereu (mai inspirat sau mai puțin inspirat). De data asta imaginea care mi-a plăcut cel mai mult este cea a femeii pierdută între ape, cu brațele întinse a chemare, pe care o dor încheieturile clipelor rămase fără contur, imaginea unei Penelope ce-și țese pânza din firele timpului în așteptarea lui Ulise... Iar genele înclinate spre veniri mi-a sugerat un tablou plin de feminitate cum de altfel, cel puín pentru mine este toată poezia ta! | |
| = Erată | Magdalena Dale [23.Oct.05 17:48] |
| Of, citește te rog: "...cel puțin pentru mine...." | |
| = Carmen, Ramona, Gabriela,Virus, Magdalena | Ela Victoria Luca [24.Oct.05 11:33] |
| Carmen, mulțumesc pentru tot ce destăinuiești, tu prinzi din poemele mele firele cele mai ascunse, iar asta contează. restul, ce este încurcat e de datoria vreunui Gordias probabil. Mulțumesc. Ramona, pentru prima oară cred pe pagina mea, poate că ai ami citit, nu știu, îți mulțumesc pentru că auzi cântecul toamnelor mele. Gabriela, un coșmar nu ucide în somn decât dacă eștitu însuți pe moarte și îți stă inima în loc sau faci comoție cerebrală. ;) Un coșmar poate ucide când ești treaz. Și indiferent de muză, amintește-ți că cea inspirată ești tu. Mulțumesc, el niciodată nu atinge pământul când calcă, poate doar într-o biserică. Virusule, nu pot să nu zâmbesc la alegerea acetsui nume al tău, mă bucur că sufăr acum, aici, de acest nimi-poem pe care mi l-ai lăsat, să videm ce reacție va declanșa în mine și cât de mult mă va afecta. ;) Mulțumesc. Magdalena, nimeni până acum nu a comentat din punct din perspectiva unui critic literar, nimeni. Iar ce ai văzut tu aici mă carcaterizează profund, de multe ori râdeam că aș fi re-înbtruparea Penelopei. Dar cum mă regăsesc și în ultima Danaidă, și în alte figurine, mi-e greu de ales. În fond, suntem un mini-mozaic al istoriei de deinaintea nașterii noastre. Frumos că mă citești așa, mulțumesc. Ela | |