| = spune-mi cum vorbești... | Corneliu Traian Atanasiu [26.Oct.05 20:55] |
| Presiunea mediului, a grupului afin și dorința de a fi “trendy” concură la adoptarea unui idiostil juvenil sau a unuia tehnocrat, dar ele se îmbină armonios cu dezinteresul, ba chiar cu disprețul pentru limba română. Cred că preferința pentru abuzul de neologisme nu este chiar nevinovată. Oamenii care le agreează nu simt nevoia cuvintelelor vîrtoase, mustoase, expresive, încărcate de conotații emoționale și etice, ele sau nu le spun nimic, sau, dacă le spun, se feresc de ele pentru că vor să fie “liberi”. Căci cuvintele cu rădăcini vechi în limbă sînt și un fel de atașament la etosul limbii, la cultura pe care ea o vehiculează. Mi-ar plăcea dacă ai vrea să citești și mai ales dacă ți-ai spune și părerea despre textul meu, De ce preferăm unele cuvinte în dauna altora , o încercare de a ilustra cum reușește uzul unui cuvînt aparent nevinovat, speșăl, să pervertească înțelesul aprecierii valorilor. | |
| = Da, dezinteres și chiar dispreț | Cristina Andrei [10.Dec.18 14:27] |
| Da, ai dreptate, este vorba despre dezinteres și chiar despre dispreț, sub presiunea mediului și a "trendului". Ca iubitoare a limbii engleze, mi se pare că această sarcină pe care mi-am asumat-o aici este ingrată, însă abuzul acesta este profund dăunător limbii române, pe care, inevitabil, o iubesc mai mult. Și mi se pare acest abuz cu atât mai periculos cu cât unele cuvinte se consolidează în limbă în mod aleatoriu, inutil și greșit, cu sprijinul constant al presei scrise și audiovizuale, care își bate joc necontenit de limba română. Ți-am citit articolul, e bun, sper să mai scrii altele la fel. Ne mai citim | |