| + "cred că el poate să vadă prin carnea mea" | Negru Vladimir [27.Oct.05 07:42] |
| Imi place tocmai felul in care scrii, din joaca, fara sa-ti pese prea mult si tocmai de aceea reusesti sa creionezi niste imagini foarte frumoase... "memoria lor grea se suie pe tine te mușcă de ceafă"... interesanta si expresiva utilizarea lui "suie" in detrimentul lui "urca"... e mai lipsit de simbolistica si parca il simti mai aproape de real. "inima mea crește în trup camuflează neputințele urcă sufletul îl izbește de margini" "degetele cu care visez că îl mângâi stau însă prinse în zece gemene cuști botul umed al fiecăruia împinge gratiile" De fapt cred ca nici nu urmaresti cu adevarat coerenta in poezia ta ci doar conduci cu grija cuvintele ca un soi de ghid neatent la astfel de detalii. | |
| = respirările | Alina Livia Lazăr [27.Oct.05 08:51] |
| Miru, E posibil ca bătăile inimii mele să deruteze mecanismele poetice, întrerupându-le ritmul cel eventual fără sens. :) Cred că ai dreptate, nu urmăresc ceva anume, ceva mai mult decât o idee sau un sâmbure sau o dimensiune sau un foșnet căruia mă dedau. Nu îmi place ca cititorul să îmi gâfâie sub zorzoane și sulemeneli epitetice, recunosc. Totuși, știu încă atât de puțin despre cum "se conduc cuvintele" :) De aceea, uneori sunt asediată de timpul lor real și ascuns. Mulțumesc. prietenesc, | |
| = ar fi ce-ar fi să fim | Corneliu Traian Atanasiu [27.Oct.05 12:58] |
| Vrei să ajungi la o anume rectitudine a coloanei, vertebrînd-o poetic. O șiră a spinării întocmită ad-hoc din mursecări. Mare dihanie iubirea! Pe unii îi mușca de față, tu, mai abilă, știi care-i locul mușcăturii letale. Poezia ta, beată încă de agurida iubirii, aleargă despletit pe șapte cărări. Și cu ochii - abia mijiți! Nu-i mai bine: zi și tu zgribulitule și, poate, semnătura? | |
| = Trăiri | Alina Maria Bica [27.Oct.05 12:55] |
| Am avut impresia când am citit acest text că nu se compune din cuvinte, ci din trăiri. Parcă ai fi avut imaginile undeva înăuntru, iar faptul că le-ai așternut pe hârtie este o simplă formalitate. "sunt foarte puternică te-am tatuat pe retină cu fier înroșit semătura ta vie arbaleta încordată șoimul încă zboară aerul se gâdilă la trecerea ta". Îmi place această imagine, îmi place senzația pe care ți-o dă lectura acestui fragment. De ce fragment? Pentru că eu aș continua, până la urmă "vertebralul trebuie să înceapă de undeva"......Multumesc pentru lectura, Alina! | |
| = alina, corneliu | Alina Livia Lazăr [27.Oct.05 13:51] |
| Corneliu, Nu e mai bine "zi ȘI tu" pentru că ȘI-ul presupune că, deh, acum că am zis eu, hai, mimetizează-mă. ZI TU e un imperativ îngenuncheat, dar, bineînțeles că numai eu știu cum vine asta :) Alina Maria Bica, În orice text de pe pagina mea (sau a altcuiva) sunt trăiri. Altfel, am folosi cartofi în loc de cuvinte. Ah, da, și eu aș continua... :) Mulțumesc mult pentru prima ta vizită aici. Să mai vii,deci. prietenesc, li | |