| = Mihai, | Carmen Voivozeanu [27.Oct.05 02:36] |
| ai dreptate: "e ceva ce-ntotdeauna ne scapă în aripile celorlalți", traducatorii de zboruri ai acestui secol sunt prea grabiti, sau poate le cerem prea multe sa faca? (noi putem prea putin?) Tu ai inteles destul de la acela care "își făcuse aripi din fire de iarbă și versuri veștede dar știa cum să plutească din ce în ce mai înalt strângând puternic în palme un crâmpei de univers cu marginile tăioase"? Ai inteles cat este de important visul in vis si cat de orfan e universul nu numai fara raspunsuri si intrebari ci si fara iluzia dusa la extrem? Daca poti poti urma inaltimea aripii sau macar poti sa urmaresti chiar si in "Traducere liberă" zborul celuilalt atunci in tine sau poate in tine e sete de inalt. Un text care mi-a placut si in care am simtit doar o usoara tendinta de a se pierde in strofa a doua in "coordonate amfore nesmălțuite/ sau cristale lichide/ rezonând mereu altfel pentru urechile-mbătrânite..." (sper sa realizezi ce spun) si pentru care as fi preferat alta scriere a versului "poate-n noi sau poate în noi" Cu drag, Ina | |