| = Domnule Silisteanu | Posogan Horea [27.Oct.05 22:18] |
| Superba poezie. Mi-a placut spiritul usor ironic, sa-i zic asa o ironie calma. Mi-a placut aceasta perspectiva de a privi lucurile, e ca si cum te-ai aseza pe un varf de stanca iar privind de acolo toate de dezvaluie atat in ansamblu cat si in detaliu(cred ca ai si un binoclu :) ). Nici nu stiu ce sa zic elogiu sau NU femeii, cautare a identitatii istorice a acesteia. Poate ca ultimul vers e cel mai edificator. Pentru mine asa a fost. Ard de nerabdare sa vad ce vor zice si altii. Adevarul e ca e greu sa ratezi o poezie ca aceasta. Astept... Cu respect, Horea! | |
| = în loc de comentariu, semn de apreciere a textului | Maria Prochipiuc [27.Oct.05 22:49] |
| Când femeia umblă la icoane sigur bărbatul își îneacă amarurile doar închipuite în licoarea altor ochii poate mult mai albastri decât verdele. Și când ultimul pătrar al lunii se răsfrânge în ciobul de oglindă, el bărbatul își numără pașii pe cărări neumblate. Cînd zorii zile clipocesc la răspântia timpului, ea femeia cu ochii nedormiți își caută bărbatul printr-o livadă unde copilele își dezbracă vesmintele petale… | |
| = calul troian | ioana barac grigore [27.Oct.05 23:10] |
| muica...! ce scrii tu aici, Florian, pare... nu ca ar conta, dar nu pot fi de acord. ma abtin sa intru intr-o polemica pe aceasta tema. sa speram ca a iesit altceva decat ai vrut dpdv semnificatii. altfel, textul este bine condus si... pare. | |
| = într-o lacrimă de femeie | Ela Victoria Luca [27.Oct.05 23:23] |
| "femeia pe care o căutăm se ascunde încă în sunetul iute și spart al biciului acela ce încă se înfășoară pe spatele Domnului nostru Isus"... ascunsă ea-n biciul acela, bărbatul resimte iubindul ca pe o caznă ori lacrimă și nu e drept să fie suflarea atât de îndurată, pe când ceea ce din femeie naște, prunc se numește, și viața își are sens așa cum a lăsat Domnul. ce pot să mai spun atunci când fiecare atingere a biciului dă cu mine de un trup sfânt, eu femeie fiind? tac, așa cum știu eu că se tace în ochii cei tămâiați. ela | |
| = de la romarta la Eva, in pas de viata de vie | carmen mihaela visalon [27.Oct.05 23:45] |
| Portret in 2 timpi si 2 miscari, la iesirea din schimbul de hau, prin poarta lacrimii: "Spre dimineață își caută bărbatul prin manualele de istorie dar degeaba niciunul nu i se potrivește cu toții au aparținut unei alteia." "Știu că pe tine Femeie te caută Domnul mai ceva decât pe bărbatul" "femeia pe care o căutăm se ascunde încă în sunetul iute și spart al biciului acela ce încă se înfășoară pe spatele Domnului nostru Isus." | |
| = femeia pe care o căutăm se ascunde încă | Corneliu Traian Atanasiu [28.Oct.05 07:52] |
| Căutăm mereu o fantasmă - cal troian în pîntecul visului. O grămadă de icoane la care ne închinăm dorurile. Cum s-o mai ratificăm pe cea vie, pe cea aievea? Care nu e nicicum ușă de biserică... | |
| = *comentariu scurt* | Mușat Dana [28.Oct.05 15:49] |
| Femeia..un paradox al existentei...si o utopie. Interesant mod de abordare si un text bine conturat. | |
| = Dumnezeule!!!! | Gabriela Marieta Secu [28.Oct.05 17:02] |
| Dumnezeule!!! Mi-ar plăcea să aud poemul acesta recitat... De mult nu m-a mai plesint astfel un poem, Dumnezeule dureros de frumos ai înșirat o lume apropiat străină a bărbatului - Femeia. Felicitări! | |
| + "femeia umblă la icoane" | Madalina Maroga [29.Oct.05 20:40] |
| Sile, ție îți place să sonorizezi cuvintele, în mai toate poemele tale, dezvălui o sensibilitate aparte, realizezi diferite tablouri, este vorba despre ființa ta, și în același timp despre frământările omului de pretutindeni. porți cuvintele din poem în poem ca pe o icoană la care te închini în zilele tale de adâncă simțire. ești un liric străbătut mereu de neliniști, gesticulezi în poemele tale, ești și îndrăgostit și ironic, vesel și trist. ești o apariție originală în lumea poeziei, versurile tale ating, limbajul este simplu, se simte că în sufletul tău sunt infiltrate multe ceasuri de singurătate, de căutări, sunt emoții legate de tot ceea ce vezi și atingi. un lucru este clar, Florian Silișteanu – poetul, iubește femeia, este un bărbat mereu îndrăgostit, mereu călător prin universul femeii, cu greu își găsește fericirea, fie ea și de o clipă, deoarece, mereu apare senzația aceea că a alergat după o nălucă. fericirea probabil nu există dar poezia există, există destule poeme ce se impun a fi citate. există femeia pe care poetul o iubește și știe multe despre ea. Știu că pe tine Femeie te caută Domnul mai ceva decât pe bărbatul. Cum altfel s-ar putea de vreme ce prin livada ucisă copilăria încă șchioapătă. Da femeie! Multe știu despre tine numai că la ușa bisericii în dimineața acestui poem cineva a întrebat cum arăți....Și eu neștiind mai nimic despre tine am șoptit doar că răspunsul nu poate călători în nici-un chip că femeia pe care o căutăm se ascunde în sunetul iute și spart al biciului acela ce încă se înfășoară pe spatele Domnului nostru Isus. nu am putut să las acest poem fără nici o recomandare, l-am citit și mă așteptam să fie câteva steluțe la el. am așteptat, nimeni nu a lăsat un semn distinct. O fac eu, cu toată convingerea că poetul Florian Silișteanu există, e cu noi, e în timpul vieții așa cum bine zice singur… cu adevărat în acest poem, se moare ca într-o lacrimă... pentru o femeie. Madim | |
| = semn | Madalina Maroga [29.Oct.05 20:42] |
| eu trebuie să umblu la taguri...:) e de bine... | |
| = superba poezie! | Dorina Maria Harangus [03.Nov.05 10:39] |
| Barbatii se plang ca femeia ramane un mister pentru ei, tu te bucuri de acest mister, si pe deasupra ma porti cu viteze ametitoare ( aproape de cea a luminii :)) pana in copilarie si inapoi si-apoi prin toate cotloanele nerecunoscute oficial ale vietii! "Cum altfel s-ar putea de vreme ce prin livada ucisa copilaria inca mai schioapata"? | |
| = am mai citit o dată | Dorina Maria Harangus [06.Nov.05 09:35] |
| Citind încă o dată poemul am rămas suspendată de ultimul rând,lângă umanitatea lui Isus, potențial alter-ego... | |
| = 'Femeie te caută Domnul mai ceva decât pe bărbatul' | Erika Eugenia Keller [16.Mar.06 13:07] |
| "mărfarele ce aduc muncitori pentru schimbul trei ăia de scriu poezii și mor mai apoi într-o lacrimă"...numai pentru tine, femeie! 'De ce plingi? - Pentru ca sint femeie ! - raspunde mamica. - Nu inteleg ... - zice micutul. Mamica il imbratiseaza si spune : - Si n-ai sa intelegi niciodata ... Mai tirziu, copilul isi intreaba tatal : - De ce plinge mamica ? - Nu stiu nici eu ! Toate femeile pling fara motiv ! - a fost tot ce i-a putut spune taticul. Devenit adult, il intreaba pe Dumnezeu : - Doamne, de ce pling femeile asa de usor ? Cind am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta deosebita. I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili.-am dat forta de a da viata si cea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea proprii copii. Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata, chiar si atunci cind ei o ranesc cumplit. -am dat forta care-i permite sa continue cind toata lumea abandoneaza -am dat forta de a-si suporta barbatul in caderile sale si de a-i ramine alaturi cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat lacrimi sa plinga atunci cind simte nevoiaVezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei - locul unde se adaposteste dragostea. Si adesea lacrimile ei sint cele prin care poti sa-i zaresti inima.’ aceeasi femeie " pe care o căutăm se ascunde în sunetul iute și spart al biciului acela ce încă se înfășoară pe spatele Domnului nostru Isus. " poem cu rezonante multumesc, erika . | |
| = raspuns tarziului | florian silișteanu [08.Apr.06 01:24] |
| călătoria din această noapte are desigur un capăt Cobor și mulțumesc pentru răspunsuri | |