| = Ioana de Barac, | Costin Tănăsescu [30.Oct.05 18:08] |
| acest basm-comentariu moderno-onirico-liricoidal esti chiar tu. am gasit umor, ironie fina, zvacnet, energie, apetit(pentru poveste...). Un El si-o Ea, pseudocuplul care s-a ratacit printre Halloweeni si Cenusarese, iar pe noi ne-a trimis in pragul confuziilor. Nu pot sa nu remarc din nou imaginatia mai mult decat bogata pe care o ai si spontaneitatea fermecatoare, pe care le metamorfozezi cu succes in scris, pe hartie. cam atat... cu prietenie, | |
| = reflex de lectură | ioan peia [30.Oct.05 20:16] |
| cred că atmosfera asta medievală este prilejul foarte potrivit pentru rescrierea unui scenariu supra-realist. nici măcar nu ar fi nevoie de recuzită. un turn nesfârșit, fără ferestre? ce nevoie ar mai fi de el când poate crește, vertical și onirico-liricoid din sineși? cum de la penetrat omul care trece prin zid pentru a se depresura din strâmtoare?! prin abilități coperfildiene, poate... altfel ar fi pierit asfixiat în vintrele ei homofage. șahrazada nu glumește. nici când scenarizează în închipuire. remake-ul cu Jane Eire fusese scris demult, de către altcineva. Ea doar l-a super-vizat, însușindu-și conflictul și dialogurile pufoase, spre pildă: " - Mă examinezi, domnișoară Eire? Îți par frumos? _ - Nu, domnule. - Ah, pe cuvântul meu! știi că ești cam ciudată? Pari o micuță nonette delicată, liniștită, serioasă și simplă... - Iertați-mă, domnule, am fost prea sinceră." Etc. Dar transformările Lui erau de-a dreptul miraculoase: când cărămidă, când piatră, când beton. Și încă: "Acum devenise transparent ca aerul, inert ca spatiul dintre pielea termosului si miezul lui, mereu intre fierbinte si rece, mereu dorind, niciodata fiind." - (partea cea mai cutremurătoare a mărturiei ei îndurerate). șahrazada, ba nu - cenușăreasa, ba nu - zâna din palatul de cristal se transforma și ea, pe rând. dar El ce făcea? estimp, prințul cutreiera regatul pentru a-și completa haremul. estimp, Ea aștepta să decoleze cu un aeroplan. parașutele îi provocau stări de inconfort. prințul tare le agrea, dar asta e o altă poveste. indeconspirabilă. " In palat, ultimul menuet. aia urla de pe acoperis: intoarce-te, nu te intoarce, macar nu te uita, te va impietri! Aiurea! Ce mai avea de impietrit?! Totul era impietrit. " un singur amănunt vivant în finalul acesta încremenit: prințul degustând șampanie din condurii Ei de firmă. Șampania e singurul decor admis la vizionare. Ea și-a răsturnat-o pe tot corpul, înotând în supra-realism. | |
| = din alta poveste | Sandra Hanna Segal [31.Oct.05 05:52] |
| Odata in imprejurimile faimoasei cetati Calgary, un print a intrat pe un teren cu dovleci, a apucat un dovleac si fulgerator s-a aruncat asupra lui, dupa ce in prealabil i-a dat cep cu briceagul. Si si-a batut joc de bietul dovleac, oameni buni pana cand a trecut intamplator pe-acolo trasura politiei, din care au coborat mintenas cativa gealati care au pus mana pe dansul. Si l-au intrebat daca realizeaza ca isi face poftele cu un dovleac si ca va trebui sa dea sama de asta. Fir-ar sa fie, a zis el, n-am bagat de seama ca a si sunat de miezul noptii. Si a scris in Calgary Sun, boieri dumneavoastra, spre luarea aminte a norodului, la rubrica intitulata: "The Best Come Back Line Ever" | |
| = cenusareasa-paracliser | bazil rotaru [31.Oct.05 11:47] |
| Un fel de a povesti mondeno epic, insasi substanta epica formeaza obiect de deriziune parodica: epicul basmului, aparent bogat si variat este in fond neinsemnat. O capcana de halloween, adica. Impreuna stim ca e o simulare a epicitatii, no ? Dintre elementele povestite, o buna parte sunt absolut derizorii, desi relatate la modul cel mai serios cu putinta si cu o multime de amanunte. Cenusareasa-paracliser, este inchisa in turn, parca pentru a trage clopotele vesnic sau sa urle vesnic, ca sa-si ispaseasca, se crede, multele pacate, asa cum vechii crestini se urcau pe stalpi sau se refugiau in desert ca sa infrunte feluritele ispite. Cealalta Cenusareasa este ceva mai fericita, intr-un mod burlesc (Urmuz ! Urmuz ca tehnica) odata ce rivala este tintuita in turn. Sarada, facuta pentru cineva anume, face dovada necesitatii interventiei imaginatiei, ca broderie pe fapt real dar, in acelasi timp, si dovada sterilitatii acestui demers. Nu-i asa Ioana ? nu numai ca te folosesti de basm ca palimpsest sau ca o indeterminare asumata dar te si folosesti, la modul constient, ca un tehnician de platou cinematografic, de reflectoarele pe care i le-ai plantat ca niste bombite surpriza. Textul nu e cine stie ce, e pentru a satisface o nevoie de conjunctura. Sper ca ai avut un halloween placut, adica, pardon, ceva de speriat. | |
| = sandra, costin, ioan si bazil, dupa halloweel (rima) | ioana barac grigore [01.Nov.05 03:01] |
| va multumesc pentru prezenta, efort si intelegere. am eu multe de spus, dar nu mai am vlaga. specific doar ca am fost anuntata ca obsedatul fara notiunea timpului era din smardioasa :) ma si miram sa aiba canadienii atata imaginatie... textul era comentariu de promovare la "ecranizare". | |