| = final plutind | Narcisa Turony [06.Nov.05 11:42] |
| O poezie cu o atmosferă un pic diferită de cum m-am obișnuit a citi la tine, o liniște posludică, deși se naște din vâltori și crește munți, o senzație de plutire armonioasă și armonizată, o împletire reușită spre interior a planurilor. Nimic nu tulbură fiorul de desprindere împăcată, finalul inducând, straniu, confirmarea. Singura reținere -neimportantă de altfel - aș avea-o în fața versului 4 din strofa a doua. Cu plăcerea citirii, | |
| = poezia de dupa | maria balan [06.Nov.05 17:33] |
| exista un precedent (memorabil!) in ceea ce priveste at-mos-fe-ra in poemele tale. "Efemera"...se numeste. iti reuseste si aici sugestia, "zambind in podul palmei" este, in opinia mea, o provocare curajoasa la adresa talentului tau. pasajul intre "dorința a topit bănuți de argint în carnea fierbinte" si "de niciunde peste liniște abia ghicite fantasmele unui ritm dead can dance" tine, intr-adevar, de tainele poeziei. 'valul semitransparent al perdelor'...poate te mai gandesti, versul incalca oarecum regula poemului... am citit cu placere. | |
| = Multumesc mult. | Nan Florian [06.Nov.05 20:23] |
| Narcisa Turony; Maria Balan: Multumesc pentru cuvinte bune. Versul cu pricina se cere modificat. As vrea sa modific si "miza" care mi se pare a fi cam "tehnic". Sunt incantat ca ati filtrat cu sensibilitate cuvintele mele. Multumesc mult. | |
| = Pașadia | carmen mihaela visalon [10.Dec.18 14:27] |
| Nu repet ce-a spus Maria. Nu vreau să mă acuze de plagiat:) Mă folosesc de pretextul tăcerii și-ți fac o mărturisire: 3 versuri sunt, din prima stofă, sunt de-a dreptul "suave": “acum agale plutesc tăcerile ca-ntr-un meci badminton fără miză” Parcă aștept să apară o libelulă, pictată în culorile tuborg și...Știi? Ți-am citit o poezie, care m-a făcut să mă întreb: “Cum aș rezolva finalul din povestea cu "țaranul rupt de lemne"?” peste liniște abia ghicite fantasmele unui ritm dead can dance life can smile HE LAUGHS BEST WHO LAUGHS LAST Pasare Garuda, sufletul nu ruginește nicicând. Știi de ce? Refuză sa fie realist. Cu drag, | |
| = Poate reusesti sa privesti cu alti ochi rugina. | Nan Florian [10.Nov.05 18:14] |
| Nu stiu exact ce anume ar trebui sa spun in legatura cu textul meu “rugina”. “Cum aș rezolva finalul din povestea cu "țaranul rupt de lemne"?” Daca nu ar fi vorba de tine as face pe nestiutorul si as ... Inainte de a pune in pagina textele mele le trec prin filtru, de un cinism infiorator al sotiei. Asa si acum. Sotia mea, cu siguranta normala, este singura din multimea de sotii normale care mancand ciocolata slabeste, deci i-am intins ciocolata (1.nu ii dai spre citire sotiei poezii pe stomacul gol, 2. stomacul de sotie este intodeauna gol, 3. daca este gol nu are chef de poezie si se inchide paranteza) si textul poeziei. In privinta asta nu avem nevoie de cuvinte, avem avantajul, imens, ca ne cunoastem, dar si dezavantajul, imens, ca ne cunoastem. A luat cicolata (in ordinea importantei desigur) a verificat data expirarii si a dat nemultumita din cap; a desfacut-o cu grija si a adulmecat continutul, a dat nemultumita din cap; a mkancat 2 patratele si a dat nemultumita din cap; te rog sa nu ma intrebi cand da sotia multumita din cap ca nu stiu, eu am vazut-o in starea asta o singura data la ofiterul starii civile, cand a zis da si a dat multumita din cap, dar e mult de atunci si cred ca a fost un moment de slabiciune (regretabil, mai ales pentru ... poezie). Am facut o incercare timida pe care o stiam a fi nefericita din start, dar am zis fie ce-o fi ... Tu ca o persoana sensibila care esti si care nu-i asa iubesti atat de mult ... am inceput sa ma balbai ... poezia. Mda, mai ales daca este scrisa pe o bacnota de 100$. M-a privit dintr-o parte, dar eu nu aveam atata hartie cat apetitul ei de poezie asa ca am tacut. A citit rapid “rugina” si a spus scurt e cah. Am crezut ca se refera la ciocolata, dar dintr-o indelungata experienta (de familie) stiu ca prima mea reactie este gresita. De ce? Se pisa este mizerabil! Deja clocoteam. Draga este vorba despre toamna, de minunatele ei culori, despre un taran simplu care in fata acestei minunatii simte nevoia sa se piseseze in rugina, sa se macine, rasneasca, zdrobeasca, sa se piarda in decor. Cum de te-ai gandit tocmai la ... Dar stiam ca zisa mea nu sta in picioare. Si de ce n-ai folosit se macina? Draga mea ... Auzi ai chef de explicatii? Ca am eu niste intrebari? Au legatura cu literatura? m-am interesat bland. Nu. Nu avea. Carmen Mihaela Visalon! Adevarul. Mi s-a parut amuzant acel echivoc di versul cu pricina. M-am jucat. Asa cum am facut si acum. Nu te supara pe mine. Iar mai putin adevarul, acolo scrie totusi se pisa (cu s de la scuze). Daca era altfel il incadram altfel. Multumesc mult pentru comentariu. In textul acesta am sa modific versul in cauza. Revin la rugina. Chiar mi s-a parut hazliu. Poate reusesti sa privesti cu alti ochi rugina. Puritatea fierului. Se pare ca grasimea animalelor jertifite (cu care era uns stalpul) ar fi adevaratul raspuns. Sau poate combinatia. Fara suparare de rugina si cu drag de tine. | |