| = perfect and a-rythmic | Ela Victoria Luca [18.Nov.05 02:23] |
| Am privit fata aceea, orașele, alb-negreu, secvențele, lipsa de aer, fragmentele din timpi trăiți atât de diferit, am simțit aritmia, melodia repetabilă, întâlnită în orice mișcare spre alt cadru. Cinematografie bine realizată, discurs confesiv, jurnalesc, îmbinare de secvențe poetice. Vertij, uneori, care te cufundă în sinele nedescoperit, neînțeles, necuprins. Îndeosebi versurile: "nu am putut sa ma gandesc la acea senzatie luni intregi nu priveam coperta mi s-a mai intamplat asta o data cu inima fiului meu de cartea aia imi era teama eram in tabara la dunarica ziua pictam noaptea citeam" Mi-e greu să aleg, fiindcă și cele cu semnul, semnalul, revin, au impact, nu te lasă să treci mai departe. Iar finalul dă forță întregului: "sa asculti melodia te rog au ales-o extraordinar asta a pornit nostalgia nimicului care suntem totul pe o coperta de carte si in ea alta si in ea alta si noi in alta si tot ce ne cuprinde in alta aceasta trecere continua din ceva in altceva ma omoara ma distruge" Acest poem aici în-cadrat merită un flash. Și o revenire după prima lectură. | |
| = ioana cea de toate zilele | Elena Malec [18.Nov.05 08:09] |
| cea care nu se mai ascunde in dedublări, pseudonime, experimente, cea reala, incă buimăcită de mirajul metropolei, orașului tentacular,Ioana care pune mâna la ochi in fața reflectorului, dar nu se ascunde cititorilor, deapănă, retrăiește, imaginează imaginile intr-un amalgam trăit românește intr-o tabără cu fete de țară, o neputință se strecoară ca un fior rece pe spinare, e neințelesul, cu Erasmus cu tot. (de ce are erasmus un t?) | |
| = alta parere | dorin cozan [18.Nov.05 08:29] |
| de aceasta data, nu prea!.... banuiesc ca nici nu puteai incadra textul la alta rubrica....sau poate erasmus o fi de alta parere si o sa ti faca elogii... | |
| = "ceva"-ul asta... | silvia caloianu [18.Nov.05 08:45] |
| am citit pana la ultimul cuvant, e un text antrenat. cunosc senzatia aceasta de "nu stiu ce" "ucigator", ti-a reusit sa o redai in acest poem-scenariu. eu asa il vad. | |
| = logo | Andu Moldovean [18.Nov.05 17:13] |
| Aici Ioana ne incearca puterile chiar pana la capat... incepe sa descrie, apoi se opreste, incepe sa cante, apoi tipa si incepe sa topaie pe amandoua picioarele ca o femeie care tine cu tot dinadinsul sa arate unui barbat ce poate sa-i faca in pat dar sfarseste prin a-l obosi si a fi desigur dezamagita de "performantele" acestuia. Textul nu e rau, asa cosmopolit cum e el (eu personal detest chestia asta dar e doar o optiune personala) are verb dar, cum spuneam, topaie prea tare ca o capra (neagra, fie!) si se invarte si vorbeste non-stop ca la o sesiune de terapie intensiva adresata doar femeilor si stafidelor aurii. Silviei i-as zice ca e chiar un text "antrenat" si nu "antrenaNt" cum probabil ea a vrut sa zica. E atat de bine "antrenat" incat i se vad si coaiele si automatele, fie-mi iertata exprimarea frusta citata din bancul cu pricina... Bobadil. | |
| = Ela, Elena, Silvia, Dorin | ioana barac grigore [19.Nov.05 00:53] |
| Dragii mei, va multumesc ca ati fost alaturi de mine la curatare. Nu mint in ceea ce scriu. Si nu scriu de complezenta. Era important sa am pe cineva alaturi. E nesperat sa va am aici. Dorin, prea multa subtilitate vezi ca strica. Elogiul ala ni-l face tuturor. Spune-mi tu! | |
| = de la intoarcerea stomacului pe dos | ioana barac grigore [19.Nov.05 00:58] |
| Andu, tu pari a avea o apetenta pentru “automate”, sau ne inselam…?! Tot fara legatura cu textul, fie-ne iertata o exprimare cosmopololita citata din alt banc cu pricina: you have an obsession, baby! Asta ca sa nu zic o fixatie. Apreciez ca ti-ai scos de dupa urechile de cal, elasticul de la ochelari. Dopurile se scot cu apa calda, iar lentilele se sterg cu hartie higienica sau alta hartie de piele fina, daca nu ai la tine chiar piele fina, speciala pentru sters. Mai fa-ti si tu cate o spalatura “personala”, din cand in cand. Face bine la stomac, chiar daca se intoarce, plus ca mai faci loc pentru altele… | |