Comentariile membrilor:

=  Tania,	carmen mihaela visalon [22.Nov.05 21:14]
Intrebari: 1/ce inseamna Devocika? 2/ filmul acesta este despre fluturii de zi sau de noapte? "îmi încălzeai degetele erau albe sau violet lungi nefiresc de subțiri/le sărutai pe rând cu grijă să nu-mi desprinzi unghiile" Parasesc putin sala, pentru a ma intoarce...dupa ce vraja se va risipi. P.S.:Mai am o intrebare. Se poate induce starea de hipnoza prin poezie. "în spatele saniei rămân două linii subțiri degetele mele lasă încă una, roșie, de cuvinte sticloase sfărâmate am mâna rece cu ea nu mai știu să te mângâi"
=  oricat!	dorin cozan [22.Nov.05 21:56]
tania, oricat o sa te laude persoanele de pe site, tu sa nu te lauzi...adevarul se spune fara cuvinte... din acest poem m-a "prins" al treilea ochi... astept un raspuns, pe undeva
=  девочка	Tania Cozianu [22.Nov.05 22:31]
Carmen, девочка (fetiță) mă striga bunica.. eu mă-ncăpățânam să nu deprind rusa, ea nu-mi vorbea românește, dar făcea cele mai minunate păpuși și-avea cea mai grozavă herghelie de cai. Fluturii? Nu știu, m-am pomenit cu ei într-o noapte de iarnă geroasă pe când număram stelele de-a valma.. mi-amintesc doar că auzeam deslușit un cântec fără cuvinte, lupii urlau undeva în urma saniei, eram îngropată până la gât în zăpadă și în blănuri de miei cu miros de lapte.. mă rugam să se termine mai repede pădurea, să ajungem acasă.. calul ostenise și trăgea greu, îl ajuta bunicul, cu sforile petrecute pe după brațe erau fluturi albi sau fulgi, nu mai țin minte ... starea de hipnoză, Carmen, cred că da, cuvintele pot avea harul de-a te desprinde și de-a te purta unde vor ele.. Poezia este înainte de toate sugestie, cred.. controlul nostru conștient asupra ei este doar o frumoasă iluzie.. Ai văzut, desigur, "The Birds", filmul lui Hitchcock ... am ieșit aiurită din sală și multă vreme au rotit păsările acelea cu aripile deschise deasupra mea.. senzația că nu-ți ajung punctele de sprijin și că nu mai poți ajunge până la tine ... presupun că atunci când stăpânești la modul coerent-logic și algoritmic toate cuvintele, se pierde din starea de poezie. Dorin, ai citit o "personală" la care mă uitam sceptică până să veniți voi.. o privesc pe mai departe cu o oarecare rezervă și căutam acum urmele pixului tău roșu și însemnările de pe marginea caietului.. :) .. cum să-ți mai spun, așadar, cât prețuiesc faptul că arunci o privire aici..
=  Devocika-Dali	carmen mihaela visalon [23.Nov.05 01:04]
Tania, Acum inteles ce ma atrage pe pagina ta. Tu esti pe jumatate om, pe jumatate rusoaica. Porti in tine taina noptilor albe: "o stradă cu felinare o casă cu cerdac și mușcate roșii la geam/o cochilie cu foișor o bibliotecă un patefon un scrin cu podoabe/ale unei bunici dintr-o fotografie veche mă striga maia krasnaia/ îmi făcea păpuși le culcam lângă mine în pat/întâi Zoia apoi Katiusha/îmi spunea povești în rusește adormeam"...Tu nu spui povesti, tu traiesti intr-o poveste din care nu te poti desprinde...chiar daca undeva in miezul cuvintelor se ascund pasarile. "știu. luna n-are să-mi mai fie atât de mare și-așa de aproape de față/îmi lipesc fruntea de buzele ei/Aleksei are gura arsă de ger obrazul aspru și ochiul întunecat/ cântă până vuiesc brazii și-aud urlet de lupi/ ți-au înghețat lacrimile pe față, Rusalka / încă puțin mai avem o pădure și-un iaz, îl aud ca prin vis se văd crucile satului/mici îngropate în zăpadă fără lumânări/tac. nu plâng ți se pare, șoptesc în gură am gust roșu și doare și nu spun la nimeni zâmbesc/luna știu are miros de fluturi albi și liliac sălbatic" Este naprasnica sedinta asta de hipnoza. Nu pot sa iti explic ce simt calatorind alaturi de tine. Pot sa-ti arat. Multumesc,
=  Carmen,	Tania Cozianu [23.Nov.05 02:07]
.. uite, de pildă, acum m-ai făcut să retrăiesc filmul de la capăt, secvență lângă secvență, viu și foarte adânc.. dacă m-aș fi uitat mai bine, aproape că m-aș fi văzut din depărtare cu mâinile albe, cu cozile împletite în cunună... Dacă aș fi fost mică, ar fi fost ușor, știi? :) ți-aș fi dăruit una din păpușile mele, care ți-ar fi fost mai pe plac, așa, însă.. așa nu-mi rămân decât cuvintele și ele-mi par puține acum.. Mulțumesc pentru dar, Carmen și.. să vii când ți-e drag
=  amintiri din copilarie	ramona iancu [23.Nov.05 17:45]
"mă întindeam cu fața în sus podeaua era rece sau poate ardeam prea tare zvâcneam și fixam a nu-știu-câta-oară un punct la-ntâmplare tavanul se desprindea în felii"... e aproape senzatia pe care o aveam cand faceam gripa in copilarie; mie imi parea patul nemarginit si mainile prea scurte sa-l cuprind. Cand pentru febra nu luam Fervex, ci bunica imi dadea sosete cu otet! "și ce departe de noi începe de azi înainte luna"... dau citate, am ramas fara cuvinte in fata drumului tau in iarna cu fluturi si liliac salbatic. Ma bucur cand te gasesc aici, Tania.
=  Ramona,	Tania Cozianu [23.Nov.05 19:51]
uneori, iernile mă întorc într-acolo.. mă trezesc în casa cu icoane vechi și păpuși. Atunci știu sigur că cineva are să ma strige devocika, că am cozile crescute la loc, iar de-aș asculta mai cu băgare de seamă, aș auzi limpede glasul bunicului și tropotul nerăbdător al cailor înhămați la sanie. .. mai departe începe gerul, febra, pădurea, iazul și câteva cruci cu frunțile plecate spre zăpadă.. Mi-e bine când știu că treci pe la mine.. și pot.. aș putea să-ți dăruiesc una din păpușile mele, Ramona? :)
=  ...	silvia caloianu [23.Nov.05 22:10]
poemul imi spune ca esti o fire talentata, imi spune despre o indemanare a scrisului tau. altceva: nu imi pare credibila adresarea "devocica" ("fetito", ca unei straine). bunicii rusi spun/se adreseaza cu "vnucika" ("nepotica", "nepotico"). ma intreb, deasemenea, de ce iti spuneau "rusalca" ("sirena, femeie-peste")? vad ca ortografiezi cu majuscula, acest cuvant, ca pe un nume propriu.
=  .	silvia caloianu [23.Nov.05 22:37]
stai ca am realizat: rusii pot spune "rusalocika" in sensul unei fapturi ametitor de frumoase, asa cum sunt sirenele in povestile lor, da, da :)
=  Rusalka	Tania Cozianu [23.Nov.05 23:40]
D-nă Silvia Caloianu, mai întâi am de adus mulțumiri pentru răbdarea aplecării asupra rândurilor mele. .. și-ar trebui acum să mă întorc printre multe amintiri și fotografii ca să ajung acolo unde eram strigată maia devocika, maia krasnaia, krasivaia devocika.. în fiecare zi primeam alt nume și alte desmierdări, după faptele mele ori după culoarea zâmbetului și-a ochilor mei dintr-o anume dimineață.. și-n câte alte vorbe neînțelese mie mă știau alinta.. Mai târziu a apărut Rusalka.. a venit într-o seară pe când urma să ascult povestea de noapte-bună a lui tata și un disc cu-o arie din opera lui Antonin Dvorak. "Știi, îmi spunea el, nimfele dansează toate la marginea lacului, în lumina lunii. Doar Rusalka este nefericită." Aveam să aflu apoi despre cum primește să fie prefăcută în femeie spre împlinirea iubirii ei pentru un bărbat, jertfindu-și în schimb glasul.. Urmăream povestea cu lacrimile ținute strâns.. nu voiam să le dau drumul, de-ar fi știut că mă mistuie plânsul, tata și-ar fi contenit vorba. O vedeam așa, nici moartă, nici vie, nici femeie, nici zână, condamnată să hoinărească în noapte, ademenind cu flacăra ei orice ființă umană pe care-o afunda pentru totdeauna în ape.. Desigur, tata nu mi-a spus atunci despre sărutul mortal al Rusalkăi, despre cum prințul își va da sfârșitul în brațele ei, despre tristețea de-atunci-înainte a nimfei... Toate aveam să le aflu mai târziu, singură. Cred că apoi am rămas un fel de Rusalka.. și e, poate, singurul fel în care știu să-mi apăr patima.. .. și tot atunci, târziu, am înțeles de ce Rusalka îi dă acea ultimă binecuvântare prințului: „Pentru dragostea ta, pentru frumusețea ta, pentru pasiunea ta atât de umanã și atât de schimbãtoare, pentru tot ce m-a condamnat sã am aceastã soartã, pentru toate acestea – Dumnezeu sã aibã milã de sufletul tãu!” .. și da, rusalocika e o făptură neasemuit de frumoasă :)
=  Rusalka, sau… Amelie, sau … Jeanne	Ciobanu Dan [24.Nov.05 13:31]
Ai avut vreodata senzatia ca lumea in care traiesti nu este cea reala, ca exista undeva o alta cu totul altfel…?! Ai sperat vreodata ca in spatele usii de la dulap exista o poarta catre lumea cea adevarata sau ca oglinda valurita se va topi ca o cascada pentru a te lasa sa treci “dincolo”…?! Tablourile tale mi se par atat de familiare. Si strada cu felinare, si casa cu cerdac, si muscatele rosii, si Gymnopedie no 1, si fotografia cu rame de mahon de pe semineu, si pianul si mirosul obsedant de liliac, si sunetul alb de saxofon si flaut, si rochia de satin rouge... Am fost candva acolo, le-am atins… Il recunosc si pe domnul care intra in fiecare dimineata in pravalia cu tablouri de anticar si nu cumpara nimic. Si pe doamna in toaleta de moire roseé. Ne-am mai intalnit… Si iata ca usa din spatele dulapului se deschide din nou…
=  despre aroma de scorțișoară a fluturilor sălbateci	Tania Cozianu [24.Nov.05 23:55]
Dan, tu știi zborul dinlăuntru al păsărilor și înțelegi cum nu poți ține în ham fluturii sălbateci. Ai deschis o usă, ai atins poala unei rochii de satin rouge sau doar ți s-a părut, ai simțit un parfum ce-ți părea cunoscut, ai stat în grădină o vreme și-ai ascultat pianul prin ferestrele deschise.. Dar știi.. în zori, în zăpadă, uneori nu mai rămân nici urmele saniei, nici copitele cailor. Îți poți apropia palmele amândoua de luciul oglinzii ca de un zid rece și-ți vei aminti că va fi fost o noapte în care ai pătruns prin apele ei dincolo.. Cu cât vei privi mai adânc, cu atât vei înțelege mai mult că ți s-a părut doar, c-ai plăsmuit cu răsuflarea ta foarte de-aproape, aproape real, un vis. Îți părea cunoscută Jeanne pentru că știai "dansul nupțial al păsărilor de talie joasă".. iar Amelie îți semăna, poate, cu fata care căuta ochii bărbatului în "cutia cu bomboane cu gust de nuci pralinate și aromă de scorțișoară……" Ai deschis pe rând ușile acestor odăi, ai zăbovit o vreme sau cine-știe-cât.. "și inca puțin.." :) .. când am venit, am găsit ferestrele închise cu grijă, un aer cald și m-am liniștit. Acum zâmbesc..