= pe stradă poleiul... | Mihaela Butnaru [04.Dec.05 21:58] |
M-am imaginat în oglinda străzii și în zîmbetul fiecărui trecător, mi-a dat o stare poemul tău și asta e minunat...recunosc că am foste tentată să zic"știi, Lavinia, sufletul cum se pipăie sufli aerul înspre păsări zburînde" pentru că se întîmplă uneori,nu? PS.Pe mine poleiul mă duce cu gîndul la pînza de paianjen,care e un lucru seducător.Astfel că sfîrșitul dă , cel puțin pentru mine, alte valențe... | |