| = ecouri | ioana barac grigore [10.Dec.05 18:09] |
| iata un poem despre, nici mai mult nici mai putin, fericire!!! curaj sau inconstienta? un raspuns tupeist, pe jumatate, la o intrebare retorica. nu este patetic, dar nici puternic, nici rotund, luat per total. sunt niste strigate de ajutor intr-o punga fara mobila. este autentic, ceea ce e important. inlocuirea lipsei cu o lipsa si mai mare. fericirea este, intr-adevar "o uitare...", dar uitarea este, la randul ei, pe alt plan, marea nefericire. felicitari, ioana! | |
| = da, un strigăt în pungă | ioana cheregi crișan [10.Dec.05 18:23] |
| Ioana, despre fericire pot vorbi ironic și/sau patetic. cred că am făcut-o aici cu un curaj prostesc... Mulțumesc! | |
| = . | ioana barac grigore [10.Dec.05 18:32] |
| stii desenele alea animate in care coiotul tipa in punga ca sa nu faca zgomot si, dupa asta, da fuga la marele canion si scutura punga in prapastie pana rasuna ecoul tipatului din punga in fiecare stanca? cam asa aud eu poemul tau. inca bati din picior intr-o podea antifonica, acoperita cu un covor gros. poemul imi place. repet. | |
| = "gandacul" | silvia caloianu [11.Dec.05 11:45] |
| tocmai cand imi era mai mare entuziasmul sa te comentez, inspirata de o remarcabila poezie a ta, dau de..."gandacul negru de bucatarie" :( , mult pedalat, excesiv, prin poezia generatiei de ultima ora, am impresia ca si de catre tine. acum plec suparata, ca am dat de "gandac" :) dar te mai citesc, desigur. | |
| = coiotul și gândacul fericit | ioana cheregi crișan [11.Dec.05 14:43] |
| Ioano, tu chiar mă vezi bine...chiar asta fac. azi de dimineață m-am uitat la desene animate. coiotului i se spargeau toate în cap și eu râdeam și mă gândeam la ce-ai spus tu :) Silvia, eu nu pot să vorbesc despre fericire fără să vorbesc despre gândaci. vezi tu fără ei echilibrul lumii s-ar duce pe canalul de scurgere. ei sunt cu noi în tomberoanele vieții. și dacă stai să-i privești bine ai impresia că ei știu ceva ce încă noi nu știm. ai certitudinea că ei sunt cu adevărat fericiți... | |