| = Minunat! | carmen mihaela visalon [17.Dec.05 16:10] |
| Tania, Daca tu esti femeie, mi-ar placea sa fiu sinucisul in tampla. Sa te intreb, a 40-a zi de la licitatie: Ce zi e astazi? si sa-mi raspunzi: PlouÃ. Daca esti doar un om de cuvant, cand te citesc incep sa inteleg rostul fiecarei litere din alianta de protelan rosu...Daca esti pictor, cu siguranta ai inventat pictura gouse, pe care nu o poti cumpara la licitatie. Ea se expune doar pe acoperisul muzeelor. Ce este pictura Gouse, este o parte din poveste Iupidup, scriasa de Monica Fagetean si baietii ei:"o tehnica noua in care arta parfumeriei si a culorii se imbinau neastepatat, dar nu numai: pe masura ce te apropiai de un tablou, culorile si imaginile se schimbau si apareau alte imagini". Multumesc pentru MINUNATA Poezie. Daca as putea ti-as lasa o stelută rosie, de portelan. Pana ma voi intoarce, te iau cumine in veacul de singuratate ai carui fluturi, i+am cumparat la licitatia inacapatanarii de+a fi. Multumesc! Cuadmiratiesimaredrag, | |
| = OffTOPIC | carmen mihaela visalon [17.Dec.05 16:29] |
| si pentru ca tot a venit vorba despre Mo-Ni, poeta de portelan, iti las adresa ei. Cred ca o sa te bucure ce vei gasi in muzeul Fagetan. http://www.agonia.ro/index.php/author/0008667/index.html | |
| = e dreptul meu | dorin cozan [17.Dec.05 23:27] |
| astept sa mai zica cineva ceva si ...revin | |
| = porcelain | Tania Cozianu [18.Dec.05 01:49] |
poate că trecuseră patruzeci de zile de la ora întâi a fluturilor le glazurasem din neatenție aripile în email auriu desigur, Carmen, ai să mă-ntrebi ce zi este astăzi eu am să-ți spun că plouă și că am spart ceașca de porțelan din setul de șase cu marca Meissen nici n-ai să te poți înfuria pe mine firește știu am mâinile prea mici și ceașca aceea valora o avere, Amelie cafeaua e foarte amară diminețile, Carmen, dar îmi pare că știi el a rămas acolo, în fotoliul de piele cafenie îl vom numi generic sinucisul în tâmplă eu am să-l strig în șoaptă Léon îi voi duce pe mai departe la prima oră a zilei ziarele încercuind cu migală rubricile de licitație îi voi lustrui armele de foc cu mănușa din piele de căprioară am sa-i las alteori, ca din întâmplare, revolverul la îndemână e un Smith and Wesson de buzunar (tu n-ai să mă crezi, știi că mă joc) uneori am să-i trimit cărți poștale cu margarete și cred că aici ai să fii întru totul de acord cu mine :) nu știu cum să găsesc cuvinte îndestule să-ți spun despre plăcerea și bucuria vizitelor tale aici, Carmen Dorin, take this gun :) | |
| = fluturii nu l-au parasit niciodata | carmen mihaela visalon [18.Dec.05 14:40] |
| Tania, De ce oare imi place mai mult sa vad scris port-elan decat porc-elaine, nu stiu. Stiu ca am promis ca ma voi intoarce, intr-un roi de fluturi marquez. "Stai jos îi zise ea. Nu am nevoie de cărți pentru a cunoaște viitorul unui Buendia." ... "Singurul lucru care o intriga pe Ursula, dupa mai bine de 2 luni de pedepsa era ca Meme nu facea baie dimineta ca toata lumea ci catre orele 7 seara. Uneori se gandea sa o previna sa fie atenta la scorpioni, insa Meme se arata atat de recalcitranta..." ... "Ce blestem a spus ea. Toată viata mi-am spus ca fluturii de noapte aduc nenoroc. Intr-o seara, in timp ce, Meme mai era inca in baie, Fernanda intra ca din intamplare in odaia ei, unde gasi o multime atat de mare de fluturi incat deabia mai puteai respira. Apuca prima carpa la indemana pentru a-i iygoni si inima ii ingheta de spaima, cand facu legatura intre baile de noapte ale ficei ei si cataplasmele de mustar care se rostogilora pe pamant..." ... "in seara aceea garda l-a doborat pe Mauricio Babilonia, in timp ce scotea tiglele pentru a patrunde in baie unde il astepta Meme, goala si tremurand de dragoste in mijlocul fluturilor si al scorpionilor." ... "un glonte infipt in sirea spinarii il tintui la pat." Daca ma primesti si descopar la licitatie "ceașca e albă din porțelan pictat în aur și email marcat Cuznetov", mai trec. De ce sa nu dam o sansa si celui de-al 6-lea musafir sosit in universul Amelie? Multumesc pentru ca-mi daruiesti visele furate de insomniile cu fluturi polari. | |
| = une tasse de thé pour Carmen | Tania Cozianu [18.Dec.05 20:10] |
uneori Léon își așează pe tâmplă un fluture își potrivește arma închid ochii și mă gândesc cum glonțul trece prin trupul fluturelui îmi pipăi cu degetele arse șira spinării, vertebră cu vertebră, să găsesc locul într-o oarecare noapte, după ce voi închide ferestrele, te voi chema să privești zborul fluturilor foarte aproape de obrazul tău n-ai să ai a te teme.. ei sunt acolo, dincolo, în lumea lor.. al șaselea e cel care are să bea din pumnii mei aceluia palmele mele îi vor părea turnate în porțelan alb, neaurit, ne-roșu aceluia îi voi spune cum m-ai învățat tu: "Visele nu se cumpără la licitație. Ele nu se ciobesc, nu mor, nu se sparg, chiar dacă valorează cât mii și mii de averi. Ne urmăresc prin ploi, dincolo de urmele de lut." Duminica asta am s-o torn toată, în porțelan lichid, în ceștile rămase. | |
| = Léon | Laurentiu Nastasa [18.Dec.05 20:52] |
| Léon e neverosimil, Tania. Singurul lucru verosimil aici este imaginea ta care se strecoara de peste tot. Ca un miraj, ireala și verosimilă. | |
| = despre Léon | carmen mihaela visalon [18.Dec.05 22:12] |
| Laurentiu, Daca ai fi femeie, Léon'-pe care nu-l asociez cu leul, si nici nu înghesui povestea Taniei, în pădurea fără sfârșit- ar fi mai puțin neverosimil decât dacă ești Laurențiu. Dacă as avea memorie, ti-aș povesti un film. Nu-mi amintesc numele lui, nici regizoarea, nici actrița din rolul principal, îmi amintesc ca am deschis televizorul si am văzut, un tailleur deux-pièces superb, un hotel și un portar cu multe fireturi, o femeie vorbind cu îngerul ei- soțul decedat, la 20 și ceva de ani, în timpul unui razboi. O conversație care se tot repetă, lasând uimite alte și alte chipuri la vederea celei ce vorbește cu ... Îmi mai amintesc o fetiță adolescentă. Un amant care i+a dăruit femeii un frigider, sau poate... frigiderul și fetița sunt din alt film, mai putin neverosimil. Tania, iarta-mă că îmbătată de ceai am intrat în vorbă cu musafirii tăi, fară să le cer și să-ți ce voie. | |
| = Portelan pictat | Ciobanu Dan [18.Dec.05 23:52] |
| Deschid usile din spatele dulapului. Intru incet. Parchetul ca o oglinda scraneste sub greutatea mea. Mi-e teama sa mai fac vre-un pas. E o liniste de cristal, desi dintr-un colt se aude in surdina Bach. Miroase a tutun de pipa, nearomat… englezesc…tare… Si parca mai simt licarind o mireasma… Da, e un parfum discret de femeie… nu stiu daca e un parfum sau daca pur si simplu asa-i miroase pielea… a lacramioare… Deschid usa complet… ii zaresc… Pe amandoi. El indiscutabil un gentleman englez. Impecabil. Ea… un fluture cu aripi transparente si subtiri ca un gand despre zbor, deghizat in femeie. El privind rece si gol spre niciunde… desi pare a citi din Le Figaro, ea topind visele in caldura lumanarilor din sfesnicului de bronz cu trei brate asezat in dreapta…El inefabil, ca un contur fara greutate, ca un gand… Ea vie, vibrand rosietic si cald…. Ooops, suna telefonul… Nu mai conteaza… Au disparut si el si ea, si dulapul… au ramas doar cuvintele… si visele… | |
| = decembrie, cu voi | Tania Cozianu [19.Dec.05 21:22] |
Servesc ceaiul sunt ceștile mele albe, din porțelan nu-mi tremură mâinile, am să fiu atentă și mă uit cu drag la voi, oaspeții mei din salonul cu ferestrele spre grădină. Carmen, uneori îmi place să mă uit la tine și să te ascult cum știi cu delicată și fermă atenție să conturezi, să estompezi ori să reliefezi pe alocuri detalii care mie îmi scapă. Îmi arăți o nuanță, un cuvânt, o imagine, un sunet la care nu mă gândisem. În mâinile tale cuvintele mele prind nebănuite culori.. le redescopăr odată cu tine.. De aceea poți conversa cât ai poftă și drag cu musafirii mei.. am să stau în fotoliu, am să privesc la voi, voi zâmbi fiecăruia într-altfel, voi aranja la răstimpuri câte o lumânare, marginea unui tablou.. sau am să vorbesc uneori da, Laurențiu, Léon e neverosimil ți-as spune că tu ești foarte viu și vie mult e lumea ta.. când vii aici vei ști că, de-l vei întâlni pe Serghei, pe Igor sau pe mai-știu-și-eu-cine, trebuie să-i privești cu îngăduință.. și pe mine deopotrivă cu ei.. alteori, când n-are să-mi rămână multe cuvinte, am să trag draperiile ori am să vă poftesc la cină, la bătaia a șaptea a pendulei.. și-am să las negreșit un loc liber.. în cele din urmă, ai să vii, Dan și deja n-ai să te mai miri că în locul ne-uimirii mele de bun-venit din prag, vei găsi un zâmbet liniștit..și vei fi știind pentru ce. O seară frumoasă vouă, tuturor, acolo unde sunteți fiecare... Cu drag, | |
| = hands up! | dorin cozan [20.Dec.05 20:46] |
| poc!...poc!...poc! | |
| = games with/ without guns | Tania Cozianu [21.Dec.05 00:21] |
Well, well, Mr. Dorin Cozan, I think you need to put that gun down now. (Amelie smiling) | |
| = Amelie | carmen mihaela visalon [23.Dec.05 15:18] |
| La multi ani Tania. Sarbatori fericite! Cu drag, Carmen | |
| = pentru Carmen, gândul meu alb | Tania Cozianu [23.Dec.05 15:37] |
| La mine miroase a zăpadă copilăroasă cu mâinile albe și mici, a portocale și-a brad. Din fiecare trimit acolo, spre tine, cu drag.. Crăciun bun și frumos la suflet să ai, Carmen. Amelie | |
| = Tania, | carmen mihaela visalon [23.Dec.05 15:54] |
| Multumesc pentru un fulgii de zapada si brad si pentru aroma de portocal din adierea de ceai. Sa ti se implineasca tot ce visezi si daca iti ramane un pic de timp inverzeste si visele mele. | |
| = Fotografii de la Balul Maya cu Léon et d'Amélie.. | carmen visalon [29.Dec.05 11:33] |
| Tania, auzi marsul nuferilor de zapada? Draga Tania, Cu talenul tau, cu darul meu de a compila ne putem apuca de scris piese de teatru.:) Sarbatori fericite! Ploi, Răscruci Amelie:după clipa amestecată de trufia și de sminteala petuniilor, se-arată semicercul celor șapte culori, Léon: nu mă-ntreba ce vine după cea de-a șaptea culoare… Călimara de birou-porțelan decorat cu flori pictate, glazurate, montat în bronz, marcat în pastă Limoges, mic defect la circumferință-: oh, voi, cuvintele mele, fiintele mele, vă las să-va legați unul de altul… Unul cate unul degetele au pornit apasarea pe clape alb-gri-gri-iubirea in cercul de alabastru poate apropia un mal verde de nisip de mal-verde-de-nisip ca și când… ca și cum Amelie: îmi lipesc fruntea de oglindă Léon: un singur ochi. un mare-singur ochi întors spre mine Amelie: auzi, iar canta luna la pian la 4 maini. Luna: oh, voi, notele mele, rătăcitoarele fiintele mele. Léon: Amelie, am visat un ou legat de un catarg, între cele patru vânturi…cineva deschide o ferestra, camera este inundata de raze… Leon: simt… mintea coborată în inimă (valsand): un pas înainte încă un pas înainte, peste pasul de dinainte eu aleg.. eu aleg.. Amelie... trandafiri, catarg, corabie, oglinzi și dupa un nor de petunii...vad ... cuvântul care poate preschimba lumea in nufar Amelie (valsand cu el): Pe corabia aceasta, la balul acesta, in seara acesta ninge. Auzi dansul fulgilor de zapada? Fin: (sfarsit desuet) carmen visalon [28.Dec.05 17:34] =le miroir avec papillons acum nu mai am degete de scris cuvinte măștile mele în formă de fluturi cu aripile petrecute pe după urechi înnodate în cozi la spate mi-au alunecat pe podea și-am rămas doar cu ochiul acela singur mare ne-ars foarte verde cel lipit de oglinda răsfrântă înăuntru înspre inimă și da.. undeva în pădure spre marginea lacului lânga scara de trestie a lunii încep să mărșăluiască nuferii de zăpadă, Carmen.. (et.. il va évidemment rentrer dans le jeu d'Amélie..) Tania Cozianu [28.Dec.05 18:59] M-am gandit si mi-am dat seama ca acest comm trebuie sa stea pe pagina frumoasei Amélie... | |
| = erata: Léon et Amélie | carmen visalon [29.Dec.05 11:47] |
| iertare, ctrlp, este de vina, nu eu. | |
| = Carmen. | Tania Cozianu [29.Dec.05 17:32] |
mulțumesc pentru simțirea aceasta a ta de dincolo de cuvintele dinspre și către Amelie .. și pentru darul ce mi l-ai lăsat aici în pagina mea cu drag, | |
| = a-câta-oară | carmen visalon [29.Dec.05 23:38] |
| De undeva se aude orchestra de jazz. Viorile tac. Răsună trompeta.Amélie deschide fereasta. Léon incepe sa danseze step pe tavan... Léon: like Fred, acum nu mai am degete de scris cuvinte...iti amintesti măștile mele în formă de fluturi? Amélie: da, fluturii cu petale de puf din cozile mele, cu aripile petrecute pe după urechi, zburandu-ti in roiuri pe fata, cand zibelina aluneca pe podea... Léon: (zambind, incep sa valseze din nou): inotand innodat ochiul meu stang, privirea ta dreapta, lama, rasnita de lemn de santal, de la capatul frigului din Tibet...Oglinda, eterna oglinda:Tu-Eu. Se lasa noaptea. Nu se mai vede nimic. O Voce: înspre inimă apare o rana. O alta voce (poate doctorul casei): pacient hermafrodit in afara de orice pericol, rana are culoarea roz-ciel... Undeva la capatul lumii un serpas canta la pian. | |
| = L`autre Valse d`Amélie | Tania Cozianu [30.Dec.05 16:12] |
"Se lasă noaptea. Nu se mai vede nimic. O Voce: înspre inimă apare o rană." Amélie: "Je me sens coupable Parce que j'ai l'habitude C'est la seule chose Que je peux faire Avec une certaine Certitude.." iată de ce uneori și din-ce-în-ce-mai des, Amélie își dorește să fie un pitic de grădină un pitic din porțelan din cei cu palmele ascunse în pământul amestecat cu zăpadă, cu turtă dulce, fluturi și ochi din ce în ce mai albaștri și mai ai nimănui.. celelalte vorbe le spun în șoaptă, dar poate că tu le știi, Carmen.. La Mulți Ani, ție și tuturor celor ce ați deschis fie și în treacăt această pagină. | |