| = să-ți zic și eu despre oameni? | Livia Ștefan [21.Dec.05 23:43] |
| de la început îți spun că o să cam bat câmpii, nu ăia de la Ceamurlia, dar, mă rog... Deci, concluzia de început este o întrebare: de ce despre oameni și păsări? păsările sunt cele mai cretine făpturi lăsate pe pământul ăsta suprapopulat... să fim și noi oamenii la fel de senili și reduși? oricum, textul ăsta e un obicei prost al tău de a-i face pe ceilalți să simtă ceva, cât de cât, am observat că te folosești cu măiestrie de asta:) mie îmi place Silișteanu! mă enervează, în schimb, durerile legate de președinți și premieri, hai măi, fii rezonabil, suntem prea sătui de ei și politicile lor. Îți irosești talentul... părerea mea. "O întreb pe femeie cum se scrie niciodată și ea spune că uite așa așa și așa MEREU se scrie...pe urmă pleacă" toți plecăm, în cele din urmă, nu știu câți se mai întorc să privescă înapoi și să înțeleagă ceva, orice... concluzia de final. îmi iubesc și eu neamul, poporul și țara! Hai să dăm mână cu mână! și iartă-mă că aiurez pe câmpiile astea ale tale. | |
| = părere | Liviu Nanu [21.Dec.05 23:48] |
| Sile, nu știu ce te-a inspirat, dar poezia asta îmi pare una dintre cele mai bune scrise de tine, chiar dacă ea pare scrisă pe genunchi, sau poate tocmai de-aia. Puțin forțată pe alocuri, partea a doua începînd de la "De aceea..." mi se pare mai închegată. | |
| = Găinile au murit, trăiască găinile! | Nicolae Mihai Popa [21.Dec.05 23:55] |
| Păi, că n-o fi murit atâta păsăret degeaba! Trebuia să iasă un poem așa mai deosebit din asta. Felicitări, Florine! Nu mai moarea ea literatura română atâta timp cât mor găinile! Sărbători fericite, bătrâne! | |
| + El nu te-a sarit la numar... | Silvia Van [22.Dec.05 02:06] |
| Prin ograda Silisteanului cand mergi, ti se asaza lebedele pe umeri...Uneori sunt usor de purtat, alteori, ca acum, le zburatacesti, pentru ca prea ti se lasa greu peste inima. Poezie si nimic altceva... | |
| + "Nu am sărutat niciodată o lebădă" | Ela Victoria Luca [22.Dec.05 02:58] |
| Silișteanu este Poet prin ceea ce simte fiind. Trăiește omul așa cum piatra, așa cum lemnul, așa cum orice lucru poartă în el sfințire. Poemul său este ca o coloană de îngeri în care paserile iau chipul omului cel fără hodină. Poemul este scris dinspre celest spre teluric, așa cum acest eu hoinar și căutător dintru naștere spre altă naștere se poate scrie pe sine din Sine. Remarcabil ultimul pasaj, prin intensitatea și ineditul îmbinării cuvintelor, nu spre a descrie, nici spre a construi, ci spre a lăsa lumii înțelesuri pe care doar o atingere de Domn o poate avea. "Și din lemn de fiară-amară la intrarea în satul meu cu păsări am să fac o cruce. Pe ea să se așeze Domnul când vine seara obosit de la numărătoarea oamenilor și a norilor ca eu să-l întreb mai apoi ..- Doamne! Fericit m-aș duce ca o piatră-n vârf pe cruce...Voie am? Iar Dânsul strecurând pe sub streașina ochiului o lacrimă să-mi răspundă...- Mergi fiule ... în satul acesta văd că și păsările se poartă ca oamenii". Prețuirea mea, Poetului. Aștept ca Omul siliștean să aibă aceeași sfântă înclinare spre Frumos. Ela | |
| = Și păsările... | karla zercicov [22.Dec.05 11:49] |
| Și păsările au împotriva lor vântul, imensa, cealaltă pasăre cu ochii albaștri... | |
| + mereu si mereu | retras [22.Dec.05 21:11] |
| Sili, la tine totul pare o iubire permanenta. Multumesc, am ingenunchiat. anca | |
| + poeme din cana cu pasari | Dana Stefan [22.Dec.05 20:11] |
| de data aceasta, dintre toti locuitorii tai, eu te aleg pe tine si ma inclin.. am stiut intotdeauna ca dintre atatia tu, tu esti cel mai inzestrat cu har. la vremea aceea , tot tu m-ai indemnat sa ajung dedin inspre iubire. deci nu ma mai pot insela.. poemul tau se numea la vremea aceea poemul din cana cu pasari.. desi albastra cum rar mi-a fost dat sa vad, ma dor acum atatea pasari albe intr-o ceasca... ingenunchez azi in fata lor, dintr-un gand pios, pentru ca tu m-ai invatat ca se poate intampla pe lumea asta ca sa existe si ingeri inalti si cu plete, ce isi clatesc albiturile aripilor in mare, intr-un rasarit, pe undeva pe o plaja.. Linea | |
| + Sare la număr :) | Florin Andor [22.Dec.05 21:48] |
| ... dinspre buricul acelei nașteri mă înconjurau lucruri stranii ... tu nu știi cum hoinarul, străinul, ajuns atât de departe în noi își cerne ploile cu o taină a mea ... niciodată dus, mereu întors într-un amestec ciudat de recunoștință și respingere lăuntrică, legat cu bani de jucărie de libertate ... și se adunau întrebări sub fereastră iar ispititorul îți lega mânecile dinspre lume către povestire ... te priveam printre gene, făceai un semn ușor cu capul într-o ușoară umbră de sarcasm; cuvintele nu-ți lipseau și paserea de deasupra ușii sângera dintr-o nevăzută rană, sau poate chip de femeie ... dinspre semnul tău încă mai arde lumina și în satul acesta ... frumos, frumos ... recomand a se citi printre degete poemul, îndeajuns nemărturisit ... la bună veghere :) | |
| = ochiul dinspre pasăre | Călin Sămărghițan [22.Dec.05 22:38] |
| Am intrat și eu în satul cu paseri. Ce legături or fi între păsări și oameni, asta numai penele le pot scrie? Noi suntem doar mâinile paserilor, iar atunci când scriem, un fel de prelungire a penelor lor. Bine că nu ai sărutat-o! O să vină ziua cănd ea va vrea să o facă, va muri pentru asta. Și știi cum e cu lebăda, atunci vei auzi cel mai frumos și cel mai rar cântec... și vei fi fericit. | |
| = deosebit | Alina Manole [22.Dec.05 23:03] |
| Las un semn aici pentru ultima parte a textului, de excepție, pe care o voi cita în întregime: Și din lemn de fiară-amară la intrarea în satul meu cu păsări am să fac o cruce. Pe ea să se așeze Domnul când vine seara obosit de la numărătoarea oamenilor și a norilor ca eu să-l întreb mai apoi ..- Doamne! Fericit m-aș duce ca o piatră-n vârf pe cruce...Voie am? Iar Dânsul strecurând pe sub streașina ochiului o lacrimă să-mi răspundă...- Mergi fiule ... în satul acesta văd că și păsările se poartă ca oamenii Deosebit. | |
| = ... | FE [22.Dec.05 23:48] |
| mie nu-mi place poezia. niciodata se scrie niciodata, si tare ma tem ca niciodata n-ai sa stii, dar iti doresc...craciunul sa fie craciun (fericit) si la multi ani! | |
| = rostul “rostului” in poezie | Nan Florian [23.Dec.05 07:44] |
| “…de la centru cultural pentru bună purtare pentru că am lăsat” nu-mi place “pentru” “pentru” dar mi-am adus aminte de “sosește mortul în șosete” cand m-am impiedicat in limba si am dat cu nasul de peretele ce urma a fi varuit si de … rostul “rostului” in poezie cand ti se da asa un bobarnac a la Silisteanu de ramai un pic busbe si incepi sa privesti (cu mai multa atentie) sis a intelegi frumusetea zicerilor. Porneste greau poezia asta dar o simti cum salta si cum castiga in greutate (valoare) pana spre final unde (de unde) “si din lemn de fiară-amară …” te copleseste. Zic si eu Silistene Craciun fericit si toate cele bune Voie am? | |
| = un sat al pasarilor! | cristina dobreanu [25.Dec.05 11:14] |
| frumoasa poezie!un sat al pasarilor...mi=a adus aminte de o carte despre un sat parasit de tarani , si in care a ramas doar un batran cu puii lui, pe care ii purta pe bratele intinse si colinda astfel satul.batranul a murit in picioare , proptit intre trunchiurile a doi copaci, si cu bratele intinse ca sa nu-si sperie puii..ca in finalul poeziei tale, in acel sat pasarile se poarta ca oamenii..frumos! | |
| = pacat de subiecte | Alex Ion [27.Dec.05 22:43] |
| "Nu am sărutat niciodată o lebădă" poate ca va simtiti neinteles, dar nu tot ce forteaza bunul simt e poezie... cred ca e si o limita a plictiselii... sigur, se poate deslusi intentia dumneavoastra parabolica, usor poetizanta... in acest text... dar la capatul deslusirii nu avem ceva mai mult decat daca ati fi spus direct cateva cuvinte (o propozitie, doua?) despre credinta si inca una despre fabrica de la Galati | |
| = Și nici eu n-am sărutat niciodată o lebădă | Adrian Erbiceanu [28.Dec.05 06:14] |
| Are fratele Silișteanu un fel al lui de a zice, de a întoarce cuvintele, inconfundabil. Nu pot zice că sunt specialist în de toate dar, când citesc: "De aceea dacă într-o zi Domnul nu mă mai sare la număr când face prezența îmi zic să ridic un sat al păsărilor", îmi place. Iar ceea ce urmează e de marcă. Marca lui. Text despre credință (așa cum încearcă să sugereze Alex)? Nu! Parabolic? Da! Și nici eu n-am sărutat niciodată o lebădă. Ca să vezi!... | |
| = Domnule Silisteanu | Ionescu Bogdan [29.Dec.05 13:33] |
| Nu v-as fi scris in cadrul comentariilor la poezie dumneavoastrea dar datorita faptului ca nu aveati data adresa de mail am apelat la acest gest. Nu stiu cum sa interpretez gestul dumneavoastra de a acorda o steluta la articolul despre Emile Nelligan. Imi place sa cred ca a fost data pentru textul propriuzis dar nu-si avea rostul odata ce a fost publicat pe prima pagina a acestui site. Ok am exagerat putin cu acea remarca si imi cer scuze, dar acela era un text slab si chiar nu merita steluta dumneavoastra, si apoi brusc ma gratificati si pe mine cu o astfel de steluta si eu nu mai stiu ce sa cred, intelegeti nedumerirea...Nu vreau sa pornesc o cearta sau polemica cu dumneavoastra nu e genul meu si... va astept raspunsul. | |
| = Domnule Silisteanu | Ionescu Bogdan [29.Dec.05 13:45] |
| Comentariul precedent a fost facut inainte de a vedea raspunsul tau la poezia "Pe vine" sau asa ceva. L-as sterge dar e prea tarziu, macar se poate vedea din el intentia mea buna. Nu imi permit sa ma apropii de tine deoarece duhnesti a talent si dat fiind ca mergi si la curve, dupa propriile marturisiri, probabil ai si un sculament supurand. Te las cu mai marii zilei si cu distinsele premii primite si sper sa nu ne mai auzim vreodata. | |
| = Domnule Silisteanu | Ionescu Bogdan [29.Dec.05 19:13] |
| Sa ingropam securea razboiului. Este adevarat ca am gresit si imi cer scuze dar si comentariul dumneavoasta nu va face cinste, este chiar penibilo-oribil. Consider ca acest site este "populat" de oameni inteligenti dar cu o personalitate foarte puternica, exacerbata. Nu v-as fi scris acele randuri daca nu vedem ca ati mai acordat o steluta, acelei poezii cu buba de pe fund de Hose Pablo iar in combinatie cu "Pe vine", am observat o variatiune pe aceeasi tema (anala), a fost deja prea mult si sa tras apa la WC, adica sa umplut paharul. Tin sa mai precizez ca nu am nimic cu acesti autori nefacandu-le niciodata nici un comentariu si viceversa, cu Dodu chiar pornind cu acest incident o discutie despre sah si chitara clasica. Poate primele mele poezii sunt de un baudelaireism banal dar consider ca ultimele sunt chiar interesante si nu m-ar deranja un comentariu critic si constructv din partea unei persoane avizate ca dumneavoastra. Chiar mi-ar face placere. Consider articolele mele prefate ale unor lecturi viitoare. De acea nu trebuia sa va irositi stelutele pe un text deja cunoscut, a ajuns pe prima pagina si mai bine l-ati fi promovat pe Lautreamont, normal daca era un articol bun. Iar daca era un text slab, si am mai rugat acest lucru, o persoana mai competenta ca mine sa-l faca cunoscut pe acest licean genial pentru ca acesta este scopul acestui site, promovarea culturii. In secolul trecut Andre Breton l-a redescoperit lumii pe acest colos al literaturii franceze si universale scotandu-l din anonimatul salilor bibliotecilor enorme. Faceti si dumneavoastra acelasi lucru. Cu toata sinceritatea va urez un An Nou Fericit si multe realizari profesionale. | |
| = FRATELE MEU, DUMNEZEU | Florian Stoian Silisteanu [11.Jan.06 19:55] |
| știu că nu se obișnuiește să se scoată la drum trâmbițașul dar îndrăznesc să spun că o perioadă pun absență motivată prin lumea poezească.nu plec din familie de pe poezie.ro.sper ca până pe finele lui martie să pun pe drum un nou volum de poezie. e gata.îl simt împlinit și am speranța că a bucura multă lume. Volumul se numește FRATELE MEU, DUMNEZEU și se vrea a fi o carte de poezii de dragoste. semnat: florian silișteanu să nu uit...am fost fericit că nu sunt singur în satul meu cu paseri și mulțumesc așa în felul meu celor 902 de OAMENI | |
| = La Drum | Florian Stoian Silisteanu [07.Mar.06 04:19] |
| in drumul bucurestilor calatorind spre primavara alaturi de amicul jean dumitrascu seful centrului cultural din Pitesti am prins in minte ideea de a scrie un scenariu mai bine zis o piesa de teatru de o ora juma distanta prin vreme si jucata de unul singur Omul actor...Se afla rostuit in minte decor lumina sunet si tot ce trebuie ca Satul cu pasari sa ramana Am dat de stire din motive... | |
| + *** | Marina Nicolaev [15.Mar.06 19:19] |
| și dacă nu te-ai convins, îțimai spun și eu (pentru că l-am văzut cândva pe marele Nichita), mergi mai departe scrie și fii Om cu frații tăi, sârbi sau români, și dacă nu ai primit suficiente stele să-ți lumineze inima și sufletul, nu contează, iartă (asta e cel mai greu). adună-ți paserile și învață-le să zboare din colivia necuvintelor. | |
| = Marina Nicolaev | florian silișteanu [16.Jul.06 19:03] |
| îți răspun târziului Marina și asta încă emoționat de ce ai scris.....voi răspunde cu un strigăt ce aduce cărțile ..a mea si a mariei...spre tine...poti sa-mi lasi pe [email protected] o adresa | |