| = Parere | Andu Moldovean [29.Dec.05 01:16] |
| E drept, despre moarte se poate spune in alb la fel de bine si in negru. Un prieten comun a exersat aceasta transmutatie si nu uit, el scria candva pe aici niste cuvinte. Ce am simtit eu aici este un poem din acelea pe care chiar ea, Ela, le denumea "de colectie". Sunt intamplari care nasc, apoi intamplari care povestesc. Iar uneori (ca acum) sunt intamplari care de-abia asteapta sa nasca si sa povesteasca. Bobadil. | |
| = o pagina despre moarte | Aleksandar Stoicovici [29.Dec.05 02:34] |
| Mi-a placut ideea poeziei, o poezie pe care am vazut-o ca pe un strigat oarecum disperat, dar mai ales resemnat despre cum se scrie moartea in alb. Daca m-a deranjat un lucru, acela ar fi structura poemului. L-am citit de mai multe ori si limitarea versurilor mi se pare putin nereusita. Poate e doar o impresie:) Numai bine! | |
| = Andu & Aleks | Ela Victoria Luca [29.Dec.05 09:43] |
| Andu, cel ce este spre alb-negru scrie în continuare. Noi îl citim în urmă sau acolo unde apare. Întâmplările ce se lasă povestite, abia născându-se, își au numerele lor, aș fi ales să scriu despre viață, m-am gândit că de fapt despre asta am și scris, în negativ. Tu ai simțit ceea ce se află in statu nascendi aici. Gracias. Aleks, recitesc poezia pe diverse tonalități, nu pulsează disperare, ci doar o privire detașată a lucrurilor și ființelor impare. Ca și cum 1 este primul și ultimul, orice am face. Structura este voit aleasă astfel, pentru a simți interior obstacolele. Doar le avem, întotdeauna, pe drum. Mulțumesc. Ela | |
| = impar | Miruna Dima [29.Dec.05 11:09] |
| Adică fără soț... Eu aș accentua pe "lacrmi rotunde", "minus infinit" și "palma fără linii". Sufletul pe cărările vieții e unul-singurul. În fața trecerii, ochii depărtați de întuneric nu mai sunt nici ei doi, ci unul câte unul. Aș mai spune că din cele trei, nașterea, nunta, moartea, lipsește mijlocul, doiul, îndoitul. Intepretări pot găsi din nou și din nou. Tocmai pentru că versurile atât de simple cuprind în ele atât de multe înțelesuri... | |
| = trecerea de la par la impar | Florina Daniela Bordieanu [29.Dec.05 11:15] |
| Da, Ela, o poezie un pic altfel decat celelalte. Stii ca nu sunt decat un cititor oarecare, ca imi lipseste limbajul pretios, ca simt mai mult decat pot explica, dar n-am putut sa trec pe aici fara sa-ti spun ca e un text reusit. Paginile fara sot (impare), palma fara linii, pisica (desi oarba), fac trimiteri la superstitii, la temerile inexplicabile dar carora omul le cauta intotdeauna o justificare. Nu stiu de ce, eu as fi renuntat la "inelar", poate pentru ca e prea evidenta trimiterea si am avut senzatia de ingustare, de limitare a imaginii, a fanteziei. Dincolo de toate, am vrut sa spun ca e intr-adevar un text care mi-a placut si ca ultima strofa mi-a atras atentia in mod deosebit. | |
| = Cuvinte încrucișate | Emilian Mitrovici [29.Dec.05 14:33] |
| Salut, Ela Victoria Luca, să scuipăm în palme și să ne ocupăm de critică. Primul vers redă senzația unei iluzii - "mi se pare", unei tipice îndoieli, vârsta sau memoria, bat-o vina, o fi cauza, în același timp se pune accent pe acel "mi", deci e o chestiune personală, iar intuiția ne spune ca degrabă va apărea acel "tu" din versul al doilea, așadar este deja vorba despre o poveste de iubire. Scrierea în alb poate fi provocată din cauza lipsei cernelii în stilou, ("e scumpă în zilele noastre"), să scrim cu pana sau poate fi vorba, de acea temă mioritică a căsătoriei cu moartea ("ce morbid, fraților"), mai depate apare apare "o pagină", corect - o ea, o moarte, deci și o pagină, singularitate să fie, domnilor; o pagină dintr-o epistolă pe pat de moarte, ce dramatic, din primul vers te cuprind ("fiorii morții") întrebările întrebătoare despre sensul vieții, despre renaștere și alte prostii de astea. Deși "ea" nu-și amintește, dacă a scris ceva acolo, are o memorie bună pentru acțiunile "lui"... care avea lacrimi, deci era îndurerat și erau de alea "rotunde", simbol al primei picături exact perfecte ( sau simbol al cercului, al punctului și al discului solar ) prin care Marele Absolut ne-a creat din marea informă ("din ea au prins contur toate formele"), lacrima și apa simbolizând viața cât și moartea, fiindcă lacrima e sărată, iar apa sărată ne duce cu gândul lipsei de viață, la "marea moartă" cu cea mai mare salinitate posibilă. Al treilea vers ne spune clar, că e vorba de "despărțire", gata nu mai sunt împreună, faptul că nu mai putea să separe silabele dovedește că se gânguia și nu putea să-i spună că totul s-a terminat - iubirea, visele, zilele de crăciun petrecute împreună etc etc. "Minus infinit" adaugă și nota aia demonică, minus înseamnă o lipsă, iar infinitul ne duce cu gândul la "cobori în jos", la scara coborârii în infern, căderea în depresii, în hăul care se naște, atunci când pleacă acel "el" iubit, e vorba de verticala ce nu mai urcă ci coboară ("Unde?"), nimeni nu-ți poate spune, e știut faptul că infinitul nu are sfârșit. Sintagma de la sfârșitul versului întâi - "fuga în mine", este inspirată de "fuga de mine", dar în gândurile tenebre ale fetei se naște speranța, dorința obsesivă de a-l avea înapoi pe acel "odor" care fuge mâncând pământul, totul se întâmplă în interior, în subconștientul ei isteric, în imaginația ei bogată în atâtea "cuvinte încrucișate". Plec să beau o cafea, mai trec pe aici, pa pa. | |
| = Miruna, Daniela | Ela Victoria Luca [29.Dec.05 14:25] |
| Miruna, din elementele de vid se poate face un cerc, spre a da sens în-doi-rii. Atunci când Timpul o spune. Așteptăm, dar nu la infinit. :) Mulțumesc, știu că ai văzut mai multe sensuri decât ai scris aici. Daniela, mă bucură că ai dat la o parte stratul de superstiții și ai găsit esența a ceea ce se află aici: în orice blestem există un fir de binecuvântare. Ca pelicula unui film, în negativ. Ca atunci când noapte aici fiind, dincolo este lumină. Mulțumesc pentru că mi-ai dat o bună indicație, acel inelar într-adevăr accentua prea mult o evidență. Am modificat. Drag, Ela | |
| = Emilian | Ela Victoria Luca [29.Dec.05 14:57] |
| Așa interpretare - să fim serioși, nu e critică - rara mi-a fost să citesc. Dar limita asta umoristico-caricaturală (co-ca nu e cacofonie) te prinde bine și zău, hai să nu scuipăm în palme. Mulțumesc. Ela | |
| = binecuvantarea | ion toma ionescu [29.Dec.05 22:19] |
| Rareori mi s-a intamplat sa citesc o poezie care sa curga firesc de la prima lectura,adevarul este ca poezia ta curge liber si la a doua lectura, din pacate nu pot oferii stele,dar nu din vina mea | |
| = Ion | Ela Victoria Luca [29.Dec.05 22:26] |
| Dinspre un poet deja consacrat, în ale cărui poezii abia mi-am reflectat chipul zilele trecute, acest gând sincer înseamnă mai mult decât orice stea. Și asta nu e "vina" mea, ci a celui ce citește: e "vina" de a vedea frumosul. Mulțumesc mult. Ela | |