| = Soarele si luna | carmen visalon [10.Dec.18 14:27] |
| Omul cu minutele întregi este nigredo El lasă o urmă de nemurire și scorțișoară Pe pagina femeii care știe să-L vadă în noapte Împletindu-i în cunună soarele și luna. Vezi, acolo e un crochiu de destin, Calcinat precum dansul unui cocor Beat de întoarcere. La subsol, totul e alb- Cum memoria ninsă a umbrei. Fără de semne, Fără de ceas, Bate ora- Despre care nu știm când va fi. Ela,trecând peste aroma de nemurire și scorțișoaraă, nici nu știi cât de dor îmi era mie de aripa de pescăruș. Sunt scriitori cărora le stau bine corbii. Ție îti vin mai bine rafinatele ore de santal, în culorile lor etern luminoase. "La multi ani!" | |
| = Carmen | Ela Victoria Luca [29.Dec.05 14:26] |
| Se dorește a fi o poezie de sine stătătoare. Și, da. Faptul că este dedicată cuiva, are un sens. Cel pe care l-ai intuit. Mulțumesc. | |
| = Femeia care se culca goala la sfarsit de fraza | razvan rachieriu [29.Dec.05 15:49] |
| “Femeia se descoperă între pagini”, iar numărul paginii în care femeia se dezbracă de mister este întotdeauna alături de numărul paginii în care bărbatul o privește goală cum se culcă la sfârșit de frază. Numărul în care este scrisă amintirea este mai mic decât numărul paginii care cuprinde ziua de azi. Viitorul – ceea ce încă n-ai citit, ultima pagină – sfârșit de gând, nemișcare. Să punem în vinul fiert cu efervescențe de neliniști “viața cu gust de scorțișoară” , iar amestecul să-l bem în aburii înșelători ai poeziei. | |
| = o poezie de stare | Olga Stefan [29.Dec.05 16:02] |
| eram sigură că iar o să citesc o poezie din categoria "ofertă specială de sărbători". poate din cauza aromei de scorțișoară. dar nu. am citit o poezie foarte bună, foarte feminină, cu mirodenii (metafore, acțiune, feeling) presărate în doze optime, nimic nu e prea mult, prea apăsător, prea dulce sau prea amar. fiecare vers poartă strălucirea discretă a unui accesoriu minimalist. | |
| = Aromele scorțișoarei... | Magdalena Dale [29.Dec.05 19:16] |
| Foarte frumos ai schițat tu portretul femeii de scorțișoară! Nimic nu este forțat, totul curge lin, ușor, ușor dezvăluindu-se cititorului o femeie puternică cu un suflet mare și primitor... știe cum să scrie fără semnele de mirare. întâi schițează un destin. a doua zi desenează un cer fluid. ca și cum ploaia nu i-ar fi de ajuns. și lasă ceasul cu o oră mai devreme să poată primi un om cu minutele întregi. Chiar când devine ușor amăruie scorțișoara, ea parfumează cu o amprentă inconfundabilă clipele trecerii noastre terestre. La Mulți Ani pentru Elia, oriunde o poartă pașii destinului ce i-a fost sortit! | |
| = nici o notă de subsol | Mihai Tita [29.Dec.05 23:40] |
| "a doua zi desenează un cer fluid. ca și cum ploaia nu i-ar fi de ajuns" :) cat imi place prea mult dulce devine amar, am aflat pe propria-mi piele foarte misto poezie. o femeie ce asteapta sa fie cunoscuta si apoi iubita. sa nu ne mai grabim. sa fim mai seriosi. numai bine la multi ani | |
| = Răzvan, Olga, Magda, Mihai | Ela Victoria Luca [30.Dec.05 00:11] |
| Mulțumesc mult pentru aprecieri, vouă, tutror. Fiind o poezie dăruită, las cuvintele mele așa, în surdină. Pentru că v-a plăcut îndeosebi și pentru că vă aștept mai departe. Drag, Ela | |
| = printre fulgi | Ion Diviza [30.Dec.05 09:55] |
| "un braț al iernii o cuprinde lent până la glezne s-a născut cumva între fulguiri." Toți se îmbulzesc să vadă Sufletul acela bun: Cred că-i Albă-ca-Zăpada Căutându-și Moș Crăciun. :) La mulți ani, Ela, Elia și toate celelalte Crăiese ale Zăpezilor! | |
| = La Multi Ani! | Atropa Belladona [30.Dec.05 10:00] |
| Iaca, fiindca tare mi-o placut, las aici semnatura unui...om cu minute lipsa! La Multi Ani, Ela! | |
| = THE END | Emilian Mitrovici [30.Dec.05 12:41] |
| Draga mea Ela, după cum ți-am promis, uite mai trec pe la tine, fetico' și nu o fac doar pentru că ai o poză faină (să te mai alimentezi, fato, că nu prea ai obraji și nici gropițe-n în ei), offf, sper să nu mă fi auzit "ardeleaca" mea, că mă face terci dacă iar mă iau după fuste străine (de câte ori să-i spun că nu mă țin după fuste, că azi fetele poartă blugi și încă de aia mișto, care-ți pun în evidență "dosul"). Dar să lăsăm astea și să trecem la ale noastre, titlul "Femeie de scorțișoară", ne duce cu gândul la multe, la prăjituri, la mirodenii, la ceva care face o femeie să fie "femeie", să fie stăpâna matriarhatului, cea mai trăsnet tipă din univers (o fi trăsnit-o Hera crezând că se dă iar vre-o amantă la "don juan Zeus"), dar de ce ai folosit "de" în locul lui "din", "din scorțișoară", știu eu de ce, fiindcă între simbolul feminin și "de scorțișoară" lipsesc câteva cuvinte, un calificativ, un supliment, "un șeva" cum se spune pe la țară, în Sușeava. Astfel, această lipsă sugerează o împletire tainică, ce nu are nevoie de cuvinte în plus, ai realizat din trei cuvinte, ceea ce se putea realiză din mai multe, totul a fost adunat într-o idee centrală și nu mai avem nevoie de note de subsol, căci în loc de "femeie cu iz, cu personalitate, cu ideea de scorțișoară" s-a trecut la acea trinitate uluitoare două substantive legate printr-o prepoziție, iar valoarea așa zis "adjectivală" de final ne duce cu gândul la multiple semnificații (eu o aleg pe asta - este vorba de o femeie care duhnește a scorțișoară, deci de "una femela" care și-a petrecut aproape toată viața la bucătărie, cu un soț... mai departe căutați la vizionarii din trupa muzicală "Planeta off Moldova"). Dar să fim realiști, femeea aceasta știe câtă "scoarță..." trebuie să pună, căci și cel ce a creat-o, adică altă femeie a măsurat kilu' de mirodenii înainte să creeze din ele "fetica asta dulcie", rezultă că avem aici cu o "das is perfekt lady" (așa ar fi spus un german refugiat în SUA), o femeie perfectă, o femeie care a fost în evul mediu și a fost creată de alchimiștii care după ce au cântărit atent substațele pe "libra" dreptății, astfel printr-o magie mistică apăruse ea - "un om cu minutele întregi". După o așa critică, marele orator scoase o matistă cu muci, pentru a-și șterge fața și ochelarii, urmează un set de aplauze care îl bagă în sperieți și-n mormânt aproape, după care publicul aruncă cu roșii, cu cartofi expirați, cu ouă stricate și cu alte gunoaie găsite la îndemână, unul strigă : "ieși afară tocilarule, urâtule, sperietoare de ciori!". Enervat criticul aruncă ochelarii cu dioptrii gigante, rupe mânicile sacoului vechi de sute de ani, purtat de zece generații (spunând în gând : "bunicule sper să mă ierți pentru sacou"), trage cortina apoi apuncând chitara trage niște muzică infernală - "The Rock, the hard rock!" - AGONIA începe, tavanul sălii de cenaclu se surpă, iar "agoniștii" tranșându-se între ei se grăbesc spre ieșire..., Exit. END. | |
| = parere | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| mie primele 2 versuri imi plac. ma asteptam la o alta continuare, una poate cu mult mai diferita decat cele cu care m-a obisnuit ela care de la o vreme dupa parerea mea prea are marca "alma" in scris. imi place ideea de a nu lasa nici o nota la subsol. | |
| = Ion, Bella, Claudiu, Emilian | Ela Victoria Luca [30.Dec.05 14:13] |
| Ion, Bella, tare mi-ibinie să vă regăsesc dând binețe aici, mai ales când este vorba de anumite poezele. Mulțam, darul e citit-primit. Emilian, no, bun regăsit. Uf, acu ai lăsat aplmele și ai luat "matista" (așa ai scris :) )în final să ștergi ochelarii de la atâta "perfecțiune" de femeie și de la atâta "scoarță" de scorțișoară. No, las că ai tu multe încă de văzut, folosește doar aceeași privire haios-văzătoare. Cele bune și, oops, aici scrie exit, eu prefer exist. Claudiu, între mine și Alma sunt asemănări (desigur și și deosebiri) pe care le (re)cunoaștem de un an, atât în scris, cât și în multe alte sfere ale vieții ăsteia. Eu, de la o vreme, de prin septembrie, anume după re-venirea pe site, mi-am propus să scriu așa cum sunt. Desigur, încă nu mi-e ușor, fiind un site. În articole sau cărți asta se vede mult mai clar. Și aici este vorba de una numit portret de femeie, așa cum o văd eu (vezi numele în subsol) și care îi este dedicat de ziua ei. Mulțumesc, chiar și primele două versuri contează că ți-au plăcut. Ela | |