| + "o puritate divină, în care imaginile se îmbracă în sensibilitate, emoție..." | Ela Victoria Luca [07.Jan.06 03:01] |
| Dialogul poeților despre poezie și poeți, despre actul metaforizant al scrierii, prin gama de spirit și suflet a celui ce își lasă lumina din el în versuri, în cuvântarea de sine, înspre sine, înspre lectori, până la momentul acela sacru, unic, în care "poetul însuși devine poem, emoție proprie mărturisită prin versuri." Descoperim un univers al legăturilor vizibile și invizibile, dinspre interior-intim spre eu colectiv, dinspre abisul necunoscut înspre iluminarea creatoarea: "legătură între vis și realitate, iubire, neputința de a înțelege că suntem, nimicul strâns din oameni, lacrimă, singurătate, aceeași eternitate scrisă în cuvinte pe tâmplele timpului." Și mai descoperim aici, în acest eseu dedicat celor ce trăiesc în poezie, prin poezie, întru poezie- fie el poet, cititor, critic - un portet-compoziție la patru mâini, cu spirite ce se completează, ce aduc contraste revelante despre un același vers sau sonet, trecând împreună cu poetul Adrian Erbiceanu, cu măiestrie, grație, înțelepciune și talentul descoperitorului de artă, prin "pasajul transcendental" al spiritualității. Fiindcă țeserea cuvintelor, într-o îmbinare rostitoare de înțelesuri, este aproape desăvârșită, și spun doar aproape, fiindcă Desăvârșirea este un nivel spre care toată viața tindem, până la ultima suflare, și fiindcă acest tablou poetic este inedit prin forma sa de expresie și de analiză cu ochii minții și simțită dintr-o inimă în altă inimă, eu ca cititor care m-am lăsat în a trăi fiecare "protagonist" în parte, Maria, "V.M." și Adrian Erbiceanu, aș alătura o simplă reflectare: Poezia este fiindul Domnului în apele fără sfârșit ale creației, ape prin care omul este botezat încă de la a sa naștere pentru a fi Poet. Las semnul meu de lumină, cu reverență pentru Adrian Erbiceanu și pentru cei doi poeți făptuitori ai acestui eseu. Ela | |
| = Cu admiratie | Atropa Belladona [07.Jan.06 07:57] |
| Las si eu semnul meu de apreciere pentru domnul Erbiceanu si pentru Maria cea neobosita in a darui. | |
| = steluta de la mine | Felicia Flor Baltag [07.Jan.06 14:28] |
| Am citit textul de la un capat la altul si in momentul de fata ma simt ca acel om, care atins de poezie, lumina sufleteasca se scalda in zambete. La Multi Ani, domnule Erbiceanu si felicitari voua, celor ce ati scris randurile de mai sus. | |
| = Urare | carmen visalon [07.Jan.06 19:58] |
| La multi anu. Cu sinceritate, | |
| = stiu cum e | FE [08.Jan.06 09:48] |
| numai atatia? hai ca va urez (si) eu: la multi ani cu sanatate si tot ce va doriti! sincer. | |
| = LMA! | Lory Cristea [08.Jan.06 11:29] |
| Cu toată stima pentru poet, La multi ani! și Mariei mulțumiri pentru că ne-a spus așa de frumos despre Adrian Erbiceanu. cu drag - Lory | |
| = La multi ani! | Liviu Nanu [08.Jan.06 12:02] |
| La multi ani, Adrian! Si muzele sa-ti fie cit mai aproape. | |
| = "Foamea" pentru frumos. | Adrian Erbiceanu [09.Jan.06 04:40] |
| Maria, Stau mirat și mă tot uit la oglinda care se configurează; o oglindă la fel de virtuală ca și masa la care te-ai așezat. Mă uit în față, mă uit în spate...Lumina tinde către întuneric - întunericul către lumină. Și mă văd, reflectat, ascultându-vă. Atmosfera de "tavernă" îmi place. E locul unde poezia pendulează între vis și realitate. E locul unde simțurile converg, unde vocile se amestecă. Și simt, în "aburul" de care pomenești, cuvintele. Cuvintele care se modulează pentru a se acorda cu acea altă trăire, cu acea altă dimensiune în care "nimicul" devine "ceva", acolo unde intangibilul devine, parcă, tangibil. Sau, așa cel puțin, mă oglindesc eu în oglinda pe care, cu atâta sensibilitate, ai deschis-o cititorilor. În poezie, mai mult decât în ori care altă formă scrisă, tendința de a te contopi cu ceea ce așterni pe hârtie, este primordială. Tu, autorul, ești centrul acțiunii. Tu ești "materia" poetică. Gândurile tale, visurile tale se transformă, dintr-un aluat brut, într-o pâine aburindă. Greu de spus unde începe și unde se termină poezia. Totul depinde de "foamea" pe care o avem. "Foamea" pentru frumos. Maria, dialogul pe care l-ai inițiat, direct pe subiect, fără nici o prejudecată, m-a cucerit și pe mine. Și sper că toți cititorii se vor putea vedea reflectați, așa cum, de altfel, m-am văzut și eu, în oglinda ta "fermecată". Iti multumesc atât ție cât și lui V.M., interlocutorul tău, pentru această prezentare neașteptată. | |
| = Legături invizibile | Adrian Erbiceanu [09.Jan.06 02:18] |
| Ela, eu nu sunt autorul eseului, dar văzându-mă expus ca intr-un insectar, în văzul lumii, fără a ști ce să spun, nu pot decât să-ți mulțumesc pentru aceasta interesantă trecere în revistă a legăturilor intrisece care există între cei ce migălesc asupra versurilor și cei care au plăcerea de ale citi. | |
| = Multumiri | Adrian Erbiceanu [09.Jan.06 02:24] |
| Atropa, Felicia, Carmen, Fe, Lory, Liviu, M-ati îndatorat. Mă folosesc de aceasta ocazie ca să vă urez, atât vouă, cât și tuturor celorlalți colaboratori ai siteului, un an nou cu bucurii și multe succese literare. | |
| = Adrian | Ela Victoria Luca [09.Jan.06 10:38] |
| Tu ai fost cel cuprins în migala eseistică, tu, Poetul care se simte în fiecare cuvânt și ale cărui poezii au fost inspirație și moment de grație pentru autorii eseului și pentru cititori. Mulțumesc și păstrează acest frumos din tine, mai departe. Ela | |
| + Iaca, vin si eu | Daniel Puia-Dumitrescu [12.Jan.06 00:19] |
| Mai cu intarziere, dar stiind textul de cand s-a nascut el, inainte sa fie postat, vin si eu, Adrian, si iti urez de Multi si Fericiti, de sanatate si ajutor de la Dumnezeu sa le faci pe toate asa cum iti va lumina El! La Multi Ani! Mariuca, aprind si eu o lumina pentru un text inedit, un text aniversar diferit de ceea ce ne-ai obisnuit, de aceea e si de apreciat efortul tau, mereu spre ceva nou, spre ceva caresa atraga, sa descopere din sufletul celui pe care il omagiezi ... La Multi Ani si tie! :) Drag, Daniel | |
| = Multumiri | Adrian Erbiceanu [13.Jan.06 04:43] |
| Daniel, eu, neștiind despre ce este vorba în textul acestui "peisaj transcendental", suport consecințele. Maria, dupa cum bine vezi, a facut ce-a facut și mi-a dat de lucru. Lăsând gluma mai la o parte, meritul este al ei. Luminița pe care ai aprins-o îi aparține. Îți mulțumesc pentru urări. | |
| = Greseala flagranta in titlu | Bogdan Geana [18.Jan.06 10:10] |
| Maria Prochipiuc, ce e acela transcendental in limba romana? | |
| = Maria și Adrian | Adrian Munteanu [14.Feb.06 16:36] |
| Cea mai întârziată reacție o are cel ce a suferit câteva zile de lipsa internetului. Am stat ceva timp să mă gândesc dacă acel dialog reținut de Maria a fost sau nu real. N-ar fi fost imposibil să se găsească două persoane, in dulcele târg al Ieșului, undeva pe la Borta Rece, să dialogheze despre poezie, trăiri sensibile și rosturi ale creației. Ideea e generoasă din partea autorului, Maria, și firesc gestul de a lua drept proiecție poetică creația lui Adrian, cel ce are capacitatea de a trăi mereu sub aura frumosului autentic. La mulți ani sinceri - chiar dacă urarea vine atât de târziu - și o prezență viitoare în spațiul virtual care să genereeze alte semne de prețuire. | |
| = Un răspuns pentru Bogdan | Adrian Munteanu [14.Feb.06 16:54] |
| Bogdan - răspund eu deocamdată la această provocare. Transcendental ( exact așa cum este notat în titlu) este un adjectiv care se referă la formele apriorice ale cunoașterii, la ceva care este deasupra lumii reale. A se consulta dicționarul, operație care, se dovedește a fi necesară unora. Alta este problema : sărăcuț trebuie să fie cel care nu vede în efortul a două persoane cu activitate notabilă pe acest site decât greșeala (dovedind, de fapt, propria-i suficiență) fără să catadicsească a rosti un cuvânt despre material în sine. O aroganță de trepăduș care ar fi mult mai bine să fie exercitată acolo unde trebuie, dacă tot îl mănâncă undeva pe posesorul unui asemenea fel de a fi. Mai faceți mult așa și o să rămâneți să vă încontrați singuri. Pe acest site semnele sunt tot mai evidente în ultimul timp. | |