Comentariile membrilor:

=  probă de sînge, grupa zero...	Nicollé Pierre [13.Jan.06 15:19]
"tu minți? oho. într-o zi l-am rugat pe Dumnezeu să facă bine tuturor oamenilor. nu voiam decât să par amabilă. voiam să îmi fie mie bine. și mai voiam un radio cu căști. spune-ne despre păcate cu cât am înfăptuit mai multe, cu atât am simțit că trăiesc de-a binelea. desigur, după fiecare dintre ele, a urmat o răstignire. fără răstigniri nu poți afla din ce material ți-e crucea. crucea ta din ce e? din carne ți-e foame? nu mi-e nimic altceva mai mult decât foame. sunt un animal în dezvoltare. amușinez vânez ucid. gust plescăi sorb râgâi. apoi mă culc în miezul florilor, lângă bondari. fecundez lumina, dacă și numai dacă, am chef." ........................moment poetic.................... "într-o curbură din stomac, un pitic cu aripi și o pitică fără pleoape repară un reportofon doi zece doi zece probă de sânge" Mulțumesc. cu drag Nicollé p.s. unchiul meu chiar este un Ion, dar nu mă iubește decât nimicul ... nici pomeneală de acel I de la Iubire, textul este mult prea EXCELENT(a) și dulceag.
+ interviu despre cum este să fii om	Livia Ștefan [13.Jan.06 15:34]
Oscar Wilde a spus: "Păcatul este unicul element real de culoare din viața modernă". răstignirea și regretul sunt întodeauna inutile... pentru că nu interesează pe nimeni decât sutele, miile de ani de după. despre cum știm noi să regretăm s-a scris o biblie. Textul tău, sau cum e să fii om, să știi că ești și să mori așa, textul tău cuprinde un ciclu întreg de stări, de elemente indispensabile și implacabile ale destinelor noastre. M-au impresionat mult, mai ales pasajele cu întâmplarea tristă, cu împlinirea, și m-a făcut să zâmbesc pasajul cu lucrurile pe care îți place să le faci, lucrurile simple, refugiile noastre de oameni complecși. cei mai mulți le lasă deoparte, trec peste felul ăsta de existență, existența prin, alături de... pentru întregul din pagina ta, pentru gândurile tale și bucuria de-a întâlni o oază de hedonism aici, mă înclin :) "spune-ne despre un regret n-am învățat să cânt la pian spune-ne despre o împlinire am învățat să cânt la pian în gând" - superb!
=  2 zece, 2 zece, grupa Albastru	carmen visalon [13.Jan.06 16:09]
Acum ca am aflat, thot ce aveai de spus despre tine, spun si eu: ma bucur sa te cunosc. Atentie, trec pasari. Apleaca-ti putin umarul drept. Sa nu le ranesti, si, tot ce ai spus despre tine, sa inceapa sa sune ca un pian cu placa de lemn.
=  Parere usor hedonista :-)	Andu Moldovean [13.Jan.06 16:23]
Eu nu vad nimic altfel decat cu ce deja ne-a obisnuit Li... fanteziile sale si-au gasit deja un loc binemeritat in albumul cu fluturasi. Doar ca textul acesta e ceva mai lung si are ceva mai multe italice, e un fel de interviu cu un vampir prajit la micul dejun Bobadil.
=  Echivalent	ioan peia [13.Jan.06 17:07]
Te-ai răspândit cu o violență aproape sinucigașă! Am întors textul pe ambele fețe. Simetria nu e perfectă, dar atât de vibrantă... Mi-ai luat piuitul. Și nu din pricina lipsei radioului cu căști, potrivit pe o singură frecvență de undă. Ci pentru că aici ai scris cât echivalentul a o săptămână de postări pe Agonia. Felicitări!
=  cu drag,	Enache Ionut Laurentiu [13.Jan.06 17:29]
Recunosc ca, fiind un text atat de mare, nu aveam de gand sa il citesc..dar citind primele 3 randuri pur si simplu nu am mai putut sa nu continui.. mi-a placut la nebunie.. ai o steluta virtuala de la mine . . .
+ Doar ce zic eu	Daniel Puia-Dumitrescu [13.Jan.06 18:22]
Incremenesc de fiecare data cand citesc textele tale, esti poeta care scrie exact pe gustul meu - si, auzi, astea nu sunt linguseli pentru a vorbi noi doi f=din nou, stiu ca nu o sa mai vorbim niciodata. Nu am cuvinte sa leg pentru a le face cuvinte de lauda, poate in afara de 'ma diluez de dragul intregului', care nu e asa mare realizare, nu mai exista nimic care sa nu ma faca sa imi asez textul tau la capatai. Imi trecea prin gand sa iti strig, 'scrie proza, mai!', insa acum nu imi mai vine nici un gand, ca ale tale mi se alearga prin cap a v-ati ascunselea-prinselea, de nu se mai vad ... E super, alte cuvinte nu mai am! Felicitari! Si pentru conformitate cu legile site-ului: Un text ce te indeamna sa il citesti, cum spunea un ante-locutor, un text ce te indeamna sa il traiesti... o realizare deosebita, incadrata intre poezie si proza, intre real si imaginar, inre realul real si realul superior, scriere cu o greutate deosebita. As remarca, in afara de intreaga realizare, "sunt atât de înaltă încât mie nu-mi trebuie trenuri poștași și avioane, ajung oriunde printr-o săltare. trebuie doar să mă aplec să pot trece pe sub cer.", "de-o vreme îmi doresc un radio cu căști, să nu-mi mai intre prin urechi mâinile orașului cu sunetul și mirosul lui și să mă scotocească hoțește, să îmi îndrepte spatele de pe dinăuntru, să îmi îndoaie genunchii a rugă ori a zbor", "tu minți? oho. într-o zi l-am rugat pe Dumnezeu să facă bine tuturor oamenilor. nu voiam decât să par amabilă. voiam să îmi fie mie bine. și mai voiam un radio cu căști. "; iar jocul acesta mi se pare genial: "eu sunt întâmplarea tristă a părinților mei. ei s-au iubit, dar gândul nu le era la mine. dintr-odată gândul a trebuit să le fie la mine. nu le-a mai fost gândul la ei. tata s-a făcut gând de-a binelea, într-un octombrie, iar mama a rămas să plătească facturile." Super! A glasuire, Daniel
=  lungimea de unda e mai scurta	adrian grauenfels [13.Jan.06 18:48]
misto da prea lung .eu sunt batrin .daca mor la mijloc? Rameau
=  encore une fois	Nicollé Pierre [13.Jan.06 19:09]
La Mulți Ani! dansul hematiilor... purtate la margini de ne-TuTu... ATÎT...
=  n_sinddariani recomandă	Dinis Adrian [13.Jan.06 20:03]
Eu cred că aici li ne oferă un altceva în sensul că se folosește de același ceva-uri, dar altfel. Cred că aici a prins mai mult curaj decât de obicei , ea fiind deja liberă în lumea lui Cuvânt. Cred că a fost un moment prielnic poeticii. Aici e acea întrebare pe care o căutăm/ regăsim în noi, și anume, ce caut? Un ,, ceva", dar dacă acest ,, ceva" e un ,, cineva". Aici e un interviu cu sinele prin reflecția jumătății și a alter ego-ului, o dedublare neplănuită, dar frumos sistematizată de acel spune-ne, și de o curgere firească a cuvântului, a întrebărlor și a gamei de răspunsuri, mai ales, prin completarea de motive prin revenirea la reveria ideii, a concretului față de abstract ( am vrut să învăț să cânt la pian și mi-am imaginat că am făcut-o). Dacă trag o linie asupra versului cu pianului și translatez am iubit- n-am fost iubit. În fond, dacă ne raportăm ca poet în imaginație poeții pot avea orice, deci implicit să cânte și la pian. Ironia și acceptarea mediocrității animale( a sexului) sustrage poetul din ele și îl individualizează în autodepășire pentru a putea vedea iubirea cu ochi maturi. De remarcat unitatea prin care este zugrăvit tabloul, ciclitatea și răsfrângerea ca-ntr-o oglindă a poeziei de la viitor la trecut și invers. Unitatea este produsă prin probele de microfon și căști, prin ochi propriuziși + cei din palmă. ,, mi-e teamă că tot ce voi atinge,uneori, va plânge" deoarece deja se revăzuse un fel de panteism, de metamorfozare chiar în obiecte( de ce să-ți dorești un obiect?). Cititorul este ademenit de lucrurile simple frumos transpuse și de sinceritatea confesiunii: ,, într-o zi l-am rugat pe Dumnezeu să facă bine tuturor oamenilor./ nu voiam decât să par amabilă." De asemenea, aici este transpus și acel plictis din rugăciunea cea de toate zilele când avem o groază de probleme și suferințe și trebuie să ne gândim la aproapele nostru ingrat. Reidentificarea paternă, regăsirea pentru ca apoi să complacă într-o stare de self denial/ ori de copilărie pierdută și nerecunoaștere sau recunoaștere a irosirii ei conturată pe tot parcusul poemului se amplifică într-un mesaj direct în versurele: ,, cu două sacoșe mari, și cu un copil, prins de una dintre ele./nu sunt eu." În poem durerea este mimată și chiar lucururile vesele au ceva trist în ele, o anume ,,nostaLigie", care dă o cromatică aparte poemei. Interesante și ,, pauzele”, care nu sunt decât o întrerupere voită a discursului poetic și o accentuare gravă a anteriorului simplu. ,, fără răstigniri nu poți afla din ce material ți-e crucea" adică fără să treci prin dureri nu poți să simți; eu aici văd și acel îmi pare rău spus drept condoleanțe care nu poate fi sincer decât dacă sentimentul este cunoscut și apropiat; eu aici văd căutările pre/post-adolescentine ale iubirii și mai văd aceași căutare de sine primul semn al regăsirii, al cunoștinței materialului, mai ales, că nimănui nu-i este dată cruce mai grea decât poate să poarte. De remarcat, și această formulare ,,spune-ne” ca și cum noi copii am aștepta o poveste, acest lucru implicând mai multe persoane, dedublări ale eului și implicit același lucru se întâmplă și cititorului, care poate să se identifice drept receptor sau emițător al poveștii. Tehnica și așezarea versului este atât de accesibilă încât senzația de sfârșit este acea ca la un roman bun că mai bine nu s-ar fi sfârșit, deși așteptai cu tot dinadinsul finalul. Simetria textului e bună pentru că ne oferă posibilitatea de reîntoarcere, de continuare. În final, curgerea firească, patrenul, iubirea, căutarea de sine într-un tablou unitar accentuat de umbre și lumini dau acestei poezii titulatura de Poezie, în termenul pretențios de astăzi. De asemenea, cred că subtitlul este mai bun și mai incitant decât titlul el semnificând acei pitici pe care-i vedem și care ne îndeamnă it is a good day to day, sau acei pitici drac-înger, etc.etc.
=  piticiiLi, dinspre interviu	Alina Livia Lazăr [13.Jan.06 19:24]
Chiar am fost la un interviu azi. Pe când negociam, voi erați aici și mă bucur că ați simțit că aveți și de ce: Nicolle, îmi plăcu însângerata efemeridă! Și, culmea, unchiul meu e tot Ion. Zău! Livia, despre lucrurile mărunte am învățat de la un om. Așa că am simțit foarte potrivit titlul luminii tale. Mulțumesc. Carmen, nu e thot :) Mereu, în urma noastră, același "va urma" ca o promisiune. De împlinire. Și eu mă bucur de cunoaștere de neutrin, Carmenule. Mai ales că ea se întâmplă fără ca tu să știi. :) Andu, pun prinsoare că nu mă crezi că am vrut să scriu ceva despre vampiri. Azi dimineață mergeam spre serviciu, mă gândeam la vampiri, băiatul de la chioșcul de unde iau țigări mi-a ieșit în întâmpinare și mi-a dat o bomboană (din cele care știe că iau eu de obicei), am zâmbit și mi-a venit în gând "proba de sânge": pesemne prăjisem vampirii! :) Ionuț Laurențiu, mulțumesc pentru răbdare. Daniel, acel "mă diluez de dragul întregului" voia să spună despre o asumată pierdere de sine întru găsire mai demnă în întreg: e trist când te diluezi în licoarea nepotrivită. cred că știi cum vine asta. mulțumesc pentru aprecieri și cuvintele prea mari. Adrian, măcar mori fericit: un caz de moarte prevăzută. :) Ioan Peia, mă păcălești: ție nu ți se ia piuitul așa ușor. Dacă totuși s-a întâmplat, fie chiar și pentru o secundă, e pentru că, uneori, mi-ai dat atelele potrivite pentru cuvânt. Știi tu... Mulțumesc. li
=  Despre imagine, Nicolle	Alina Livia Lazăr [13.Jan.06 19:31]
Sunt nativă Gemeni :) Mi se potrivește mie imaginea. Mai mult decât poemului. Care este un soi de urlet, în ciuda calmului său feminin aparent. Mulțumesc Nicolle, dansul hematiilor se susține în fix sângele meu. prietenesc, li
=  .	FE [13.Jan.06 20:03]
de acord si eu: e prea lung textul, da`...l-am citit pana la capat. pacat ca ocupa un loc la recomandate. un dialog copilaresc cu intrebari si raspunsuri banale. nimic interesant. m-a plictisit.
=  fotografii cu li	Tania Cozianu [13.Jan.06 20:27]
un poem sincer ... e poemul despre cum e să fii li-cea-înaltă cu păsări pe umeri și picioarele-n mare, despre cum e să fii li care a învățat să cânte la pian doar în gând, li în pantalonii aceia decolorați, cu buzunare pe pulpe, cu părul prins anapoda, li care tremură cu o cană de ceai în mâini privind pe fereastră femeia și copilul ei atârnat de toarta sacoșei ... câteva fotografii cu li.. li își poartă crucea de carne, li își bătea fratele când era mic. avea genunchii juliți și avea să știe că mai târziu va veni o vreme când va trebui să fie bărbat.. (uneori trebuie să ne învățam frații să nu plângă. ei, soldații...) stop-cadru cu li tu ciupești un colț din plăcintă, dormi cu nasul în pernă după ce-ți bei cafeaua, frămânți cozonacii și săruți mâna bunicii.. uneori învârți codița mărului.. cineva cu a.b.c.d.e.f.g.h.i. mă iubește.. n-ai să orbști într-o zi, iar dacă asta se va petrece, îți vor rămâne ochii din palme, amândoi nu m-am poticnit la citit.. tu vorbeai.. erai li-cea-de-fiecare-zi, poate puțin tristă, hm, da, puțin tristă, deși primisei bomboana dis-de-dimineață. am făcut cu tine pauza de râs, de plâns, de miros, da, mai ales de miros și de văz, am scris la final un da, mare, se aprobă, după ultima întrebare, pe ultima filă.. cumva am zâmbit.. (într-una din zile vei primi radioul acela cu căști. dar știi..)
=  așa-ai cînd iei interviu unei pete de sînge	Corneliu Traian Atanasiu [13.Jan.06 21:02]
Se revarsă din ea un ocean de viață ca din poemele whitmaniene un întreg continent. Nu-mi plac poemele lungi, dar cînd privești cum curge un fluviu, îți dai seama că tăcerea lui mărturisește deja o albie fermă. Îmi place acest poem cu murmur de destin ales. Sînt tot felul de unde care răspund maiestuos nelămuririlor mulțimii adunate pe faleză asemenea versetelor din Profetul lui Gibran. Simt că acest poem a fost scris în 5 minute... și o viață. Probă reușită. Se-aude.
=  hmm	Marius Tudor [18.Apr.13 23:38]
e greu să comentezi texte lungi;tocmai treceam pe aici, m-am gândit să pun versul ăsta în sacoșă:"într-o zi am vrut atât de mult să sărut un bărbat încât,nesărutându-l,a intrat în mine cu totul"
=  n_sinddariani	Alina Livia Lazăr [13.Jan.06 22:59]
"o dedublare neplănuită" - așa fac mereu. spune-se că atunci când nu plănuiesc, și părul îmi stă mai bine decât atunci când îl chinui cu sulemeneli lumești; "dacă trag o linie asupra versului cu pianului și translatez am iubit- n-am fost iubit" - așa translatezi tu și asta mă duce iar cu gândul la ideea că noi ne cam jucăm aici, și uite, peste cuvinte venim fiecare cu încărcătura noastră experimentală, cu povara lecturilor, a vieții, dacă vrei. eu mă bucur că ție ți-a rezonat așa, însă - culmea, sper să nu te dezamăgesc - eu chiar despre PIAN vrui să zic. Simplu și clar. :) ; "aproapele nostru ingrat" - mi-a plăcut mult cum ai zis asta :) și m-am gândit iar la radioul meu cu căști:) care, știi, nu?! e doar un simbol...; "lucururile vesele au ceva trist în ele" - asta sunt eu :) Am ales fragmentele acestea pentru că mi-a fost ușor să îți infirm/confirm câte ceva. Mulțumesc pentru analiza atentă pe care ai făcut-o textului meu și lumii de dincolo de el. M-a impresionat și m-am simțit mică. li P.S. Mi-era important să se vadă piticii din stomac. :) AiureLi... :)
=  plictis și câteva poze	Alina Livia Lazăr [13.Jan.06 23:17]
FatalError, te înțeleg: mi se întâmplă, chiar și mie. Plictisul. Sub numele "Tania Cozianu" mi-a scris un prieten. Acela pe care nu l-am avut-văzut-atins niciodată.
=  oare cum ar trebuit privit?	Ioana Veronica Epure [13.Jan.06 23:18]
Trebuia să trec și să las un semn... mi-a plăcut incredibil de mult textul ăsta pentru e atât de sincer, atât de lipsit de orice element artificial. Ai conturat aici un om, în plinătatea lui. Îmi pare rău că nu am mai mult timp acum, merita un comentariu luuuuung și serios. Sau poate ar trebui să îl iau așa cum e și să nu încerc să îl disec. Așa să fie?
=  ioana, corneliu, dominic	Alina Livia Lazăr [14.Jan.06 10:40]
Corneliu, adevărul este că a fost o perioadă când eram îndrăgostită de Walt (mai mult decât de Gibran) :) Dominic, se știe că bărbații nu au răbdare să facă piața. Ai ales un vers la care țin. O să te coste :) Ioana, cu ochii închiși și palmele deschise: așa ar trebui privită orice încercare de a simți. :) Mulțumesc vouă! prietenesc (și grăbit), li
+ pierdut să mai rămâi	Florian Stoian Silisteanu [15.Jan.06 10:26]
uneori prin lume se arată un singur pierdut un PIERDUT Lumea alearga care încotro strigând..e al meuuuuuuuuuu al meu este Pe la amiază se intră în pauză de masă și asta se face pe schimburi Nemăsurat dedinspre foamea brancardierului apare la un moment dat paserea...cea de pe targa pe care o însoțim prefăcuți în tristețea unei secunde ..și paserea zice din plisc zice NIMIC...sunt ferice că un confrate a pus la poarta acestei cantine cel mai frumos poem ..și fiindcă de la drum lung am sosit mă las în probă de sânge ca să-l pot întreba și eu pe Acela când am voie să știu ceva frumos despre oameni...excelent poem
=  cu adevărat bun!	petru c.cretu [15.Jan.06 10:27]
interviu cu tine insuți... dar nu la nivel de vorbe ci de alt calibru, de o altă intensitate și de o profunzime ce ține de substanța ființei, ni se descoperă piticii, ca niște detectivi ai sângelui,astfel TE aflăm si noi... felicitari! cu mult drag, petru p.s. cu toate că nu sunt adeptul textelor lungi, nu m-am putut opri
=  Florian, Petru...	Alina Livia Lazăr [15.Jan.06 13:23]
Florian, Petru, Mulțumesc trecerilor voastre întru cuvânt și rezonantă înțelegere a lui. prietenesc, li
=  Superb	Cristina Andrei [15.Jan.06 14:30]
Superb...
+ hop si eu	Lavinia Micula [17.Jan.06 14:41]
este piesa de rezistenta a acestui site (din ultima vreme), care, se valideaza psihologic cu o naturalete uimitoare. un ritual confesional in care te poti refugia sau, deopotriva, poti evada.
=  ritualurile mele	Alina Livia Lazăr [17.Jan.06 23:10]
Cristina, Lavinia, Așa cum spune un bun prieten de-al meu, cred că în curând textul acesta "se va plictisi": de el însuși și de foamea din el, la momentul scrierii. Cred că are nevoie de-un frate, de-o soră poemă, de-o oglindă. Prin spori - cuvintele s-or reproduce, iar și iar, ca un caleidoscop suprinzător al inimii. Sunt bucuroasă de trecerea și aprecierile voastre. Vă aștept și când dau chix. prietenesc (către prea obosit), li P.S. Lavinia, piese de rezistență ale acestui site, așa cum știi, sunt pe paginile Ioanei Cheregi Crișan, Ioanului Peia și Ioanului Ravel. Și, mai știi tu... :) Mulțumesc!
=  asa o fi...	Lavinia Micula [18.Jan.06 17:17]
adevarat ceea ce graiesti tu, insa, acu' mie mi s-a pus pata pe proba ta de sange. :)
=  Un text plictisitor	Chereches Maria [18.Jan.06 19:20]
Un text plictisitor, desi condimentat pe ici-pe colo, caci ba-ti mai smulge un zambet, ba-ti mai aminteste despre ganduri intime. Totusi un text pe care nu l-as mai citi a doua oara si nici nu l-as recomanda prietenilor. E un fel de "hai sa-mi iau singura un interviu, daca tot nu mi-l cere nimeni, caci uite cat de multe am de dezvaluit despre mine".
=  Alina,	Enache Ionut Laurentiu [19.Jan.06 12:22]
Cioburi de flacari pe pian, Imi canta agonia .. Cioburi de gheata pe pian, Topindu-mi melodia ...
=  plictisul Mariei și sensibilitatea lui Ionuț	Alina Livia Lazăr [20.Jan.06 08:40]
Maria, nu mi-am propus nici o clipă și niciodată să scriu ceva împotriva plictiselii. Mai ales împotriva plictiselii tale. Când o să consider că e necesar și că ... rentează, o să scriu și ceva cu proprietăți curative care să te ajute în acest sens. Ionuț, E absolut minunat. Am zâmbit sincer. Mulțumesc. prietenesc, li
=  emilian	emilian pal [29.Jan.06 11:43]
Iti spun sincer, e primul text al tau pe are il citesc.(Era si normal din cauza numarului de stelute). N-as fi facut asta daca nu ai fi comentat ceva de-al meu. Nu mi-o lua in nume de rau, ca mai scriu comentarii si la alte texte care imi plac. Relativ, sint nou pe site, dar eu doar citesc si incerc sa inteleg cum evolueaza poezia, care sint curentele, cu ce se maninca site-ul asta, cu conflictele lui cu tot. Linga mine sta un idiot care ride tot timpul pentru ca a terminat nu stiu ce stagiu la nu stiu ce joc, iar prietena lui il saruta. Curios, nu? Mai scriu si eu o parere, desi s-a cam spus tot. daca n-ai fi fost tu, poate as fi scris eu, dar in varianta masculina. Cum o fi aia, nu stiu, am sa incerc da probabil n-o sa reusesc. By the way, prietenul meu a trecut in alt stagiu si ride ca un cretin. Prietena lui iar l-a pupat. Cu ce am gresit noi pe lumea asta?
=  Emilian Pal	Alina Livia Lazăr [30.Jan.06 08:33]
Salutări prietenului tău. :) Sărutul prietenei lui e semn că e mândră de stagiile pe care el le trece atât de ușor, atât de victorios. Mulțumesc pentru semn, Emilian. Nu era obligatoriu să îl lași DOAR pt că te-am comentat eu:)Am făcut-o pentru că am simțit că e ceva de comentat acolo. Atât. Să mai vii așa, pe nepusă masă, având ca singur motiv - poezia :) prietenesc, li
=  ... glad to meet...	silviu dachin [18.Feb.06 03:14]
e a doua oara cand citesc ceva scris din tine. prima data am citit ceea ce ai postat astazi. astazi? cine mai stie ce am citit. mi-esti draga! si asta nu pentru ca vei disparea ca si mine. nu de asta. mi-esti draga pentru ca traiesti ca si mine! asa. de-asta mi-esti draga!:)
=  iar SiLviU	Alina Livia Lazăr [18.Feb.06 11:30]
Silviu Dachin, Sa ne prefacem ca discutam despre ceasul unui poem. Altfel, crede-ma, nu stii cum traiesc si nici nu ai de ce sa iti doresti asta. E insa foarte posibil sa stii cum traieste poezia din mine. Sa fii vazut adica. Iti multumesc pentru asta. prietenesc, li
=  ca de stiut as sti...	silviu dachin [18.Feb.06 13:34]
despre ceasuri discut mai mereu. despre tot felu de ceasuri. cum traiesti? e simplu. mergand spre moarte.