| = De-ale ortografiei | Florin Hălălău [25.Jan.06 12:45] |
| Mie, textul îmi confirmă părerea că Academia Română a dorit prin gestul de revenire la normele ortografice din 1932, să șteargă impresia de cimitir al elefanților comuniști pe care încă o lăsa în 1993 opiniei publice. Cu toate protestele lingviștilor din Academie sau din afara ei, măsura a fost luată și astăzi în școli de învață după noile reguli. Așa s-a ajuns ca unii români, inclusiv pe acest site, să scrie “sânt”. Un articol foarte bine scris și documentat. Poate că încadrarea lui la “polemică”, ar incita mai mult la discuții pe susținătorii și pe adversarii ultimelor măsuri luate în domeniul ortografiei. Felicitări, Cristina! | |
| = Cristina, | Corneliu Traian Atanasiu [27.Jan.06 23:24] |
| mă bucur că ai abordat această chestiune așa cum trebuie. Tîmpeniile naționaliste trebuie puse la punct. Â din a este o exagerare prostească. Bine ai făcut arătînd că proporția cuvintelor latine cu a transformat în î este insignifiantă față de a celorlalte vocale. Era singura susținere prostească a etimologismului. Ar mai fi de spus că foarte mulți î nu provin din alte vocale, ci sînt î ca atare chiar în cuvintele de proveniență. Economia cere o singură literă pentru un singur sunet. În ce privește cuvîntul român tare mă tem că el nu provine de la Rîm, ci mai curînd din "rumîn" care se știe că era șerb, iobag etc. Că a fost înnobilat e altă treabă, dar poate ne spui totuși care îi e adevărata origine. Locuitorii țărilor românești nu prea cred că aveau un cuvînt pentru a spune că sînt conaționali, erau moldoveni, valahi etc. Zic bine? | |
| = felicitări | Elena Malec [28.Jan.06 04:29] |
| Un articol bine scris, documentat, la obiect și obiectiv. Felicitări. | |
| = Răspuns pentru iubitorii limbii române | Cristina Andrei [29.Jan.06 12:07] |
| Mulțumesc tuturor pentru trecere și aprecieri și îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului, din motive obiective. Mi s-a părut necesar să scriu articol întru cunoașterea – măcar sumară – a avatarurilor ortografiei românești, de către cei cărora le pasă. Este incredibil faptul că, trecând prin 3 facultăți umaniste (iar acum sunt la a patra) în care se studiază limba și literatura română, niciodată nu s-a pus această problemă la vreun curs. Da, elemente disparate s-au discutat, dar o abordare sistematică nu am întâlnit niciodată. Mă deranjează faptul că mulți, foarte mulți termină facultăți specializate fără a avea o imagine de ansamblu a diverselor probleme legate de limbă, mai ales de ortografie. Florin, da, ai dreptate, lingviștii s-au opus în marea lor majoritate măsurilor din 93. Este foarte grav faptul că în comisia care a votat modificarea ortografiei au fost doar doi lingviști, din care unul a votat împotrivă, celălalt s-a abținut, și totuși reforma respectivă a fost adoptată!!! Cât privește pe “sânt”, vă rog pe toți să luați aminte la următorul enunț dintr-o notă de subsol din DOOM 2 (cu mențiunea că mi l-a adus și mie la cunoștință cineva care deține DOOM 2, eu încă nu am acces permanent la el): Se scrie cu sunt etc. “conform unei tradiții latinizante întrerupte prin reforma ortografică anterioară, deși nu provin din formele corespunzătoare din latină, ci din conjunctivul latin, continuat în formele moștenite scrise anterior sînt etc. Redarea acestora din urmă trebuie făcută acum cu â: sânt”. Mai pe românește, conform unei tradiții latinizante începute de Școala Ardeleană și impuse prin regulile lui Pușcariu, se scria până în 1953 cu “sunt”, deși formele românești provin din formele latinești cu “sint”, continuat prin “sînt”, iar cine vrea să păstreze azi tradiția lui “sint > sînt” trebuie să scrie acum “sânt”!!! Cred că asta este una dintre aberațiile cele mai mari ale DOOM 2. Corneliu, și tu ai dreptate, mai sunt și cuvinte împrumutate din alte limbi care conțin î ca atare, deci nu a suferit nici o transformare. Și da, zici bine, “rumân” desemna la un moment dat “șerb, iobag” și nu românii ca națiune. Pentru cei din afară, eram “vlahi” sau “valahi” – termen slav pentru populația romanică din zonă, iar în interior, românii se desemnau reciproc după regiunea de baștină: moldoveni, munteni, bănățeni etc. Încă o dată vă mulțumesc tuturor și vă mai aștept. Sper ca în curând să scriu câte ceva despre noul DOOM. Cum pun mâna pe el, îmi fac timp să-l iau la analizat. P.S.: Nu am pus articolul la “polemică” pentru că eu cred că foarte greu ar putea cineva să susțină scrierea cu â și cu “sunt” :))) | |
| = Maiorescu și semnele diacritice | Dorin Andreescu [15.Mar.10 09:36] |
| Lucrarea din 1866 a lui Titu Maiorescu, „Despre scrierea limbei rumăne”, este într-adevăr un monument de logică, claritate, argumentație, dublate de viguroase cunoștințe de fonologie. Apropo de asta, cred că e cea mai veche lucrare românească în care se abordează distincția dintre fonetică și fonologie, și se subliniază că scrierea trebuie să fie în primul rînd fonemică, nu neapărat fonetică. Atît calitățile argumentative cît și cunoștințele de specialitate ale lui Maiorescu --- care la vremea aceea abia avea 26 de ani! --- depășesc cu mult nivelul unora dintre cei care se implică (nepoftiți) astăzi în chestiuni de ortografie. Mă bucur că ați punctat aportul extraordinar al lui Maiorescu în evoluția ortografiei românești. Aș dori totuși să precizez că nu Maiorescu a fost cel care a introdus semnele diacritice în scrierea limbii române. O făcuse înainte de el Petru Maior, în „Orthographia romana sive latino-valachica”, la 1819. Nu am acces la textul acestei lucrări, dar puteți verifica folosirea diacriticelor în „Lesiconul” de la Buda, publicat tot cu participarea lui Petru Maior, la 1825. Textul integral al lucrării este accesibil la Google Books. Puteți vedea acolo cuvinte ca „scorțișóră”, cu sedile la S și T, și o virgulă deasupra lui A (forma exactă, tipografică, a diacriticelor a evoluat ușor în timp). Maior folosea și alte diacritice, pentru a putea scrie cuvintele cît mai apropiat de forma lor etimologică și a reflecta totuși pronunția, de exemplu scria „cuvėnte”, cu punct deasupra lui E, sau „ḑice”, cu sedilă sub D. Maiorescu nu a făcut decît să preia ce era deja stabilit. Observația mea este însă minoră față de concluziile articolului, cu care sînt total de acord. | |