| = Victor, | Toader Dorina [06.Feb.06 10:10] |
| Este prima poezie de-a ta pe care o citesc pentru ca nu sunt pe aici de multa vreme si m-a determinat sa citesc si altele.Imi place forta cu care reusesti sa creeezi imagini si atmosfera din poezie ,plina de tensiune. | |
| = Prelucrare după textul tău | Maria Prochipiuc [06.Feb.06 14:35] |
Motto: într-o zi ai să pleci fără mine și am să adorm în viață fără să trăiesc dacă ai rămâne nu ar trebui să te aștept ți-aș dărui o inimă dacă ar fi să plec voi lua cu mine toate nopțile în care mă luminai ți-aș dărui doar simțirea în viața asta schimbătoare să-mi spui atunci cum ai iubit femeia cu firea ta mereu trecătoare dacă ar fi să plec îmi vei scrie pe suflet doar o poezie vei așeza zilele rămase-n neclintire să pot întinde mâna vedenie-n iubire când dureros suspină în glastră orhideea ce-ar vrea ca să-ți vorbească din timpul ce-a trecut ca o răsfrângere-n oglindă pe ape veșnic tulburi dacă ar fi să plec te-oi îmbrăcă cu mine șuvițele pe frunte îți vor cădea rebele și poate o clipă te voi iubi-n neștire pe drumuri unde doar iarba susină dureros a tine dacă ar fi să plec ramuri plecate cu miros de fân în clipocit de ape floare de tei ne vom scutura în mâine și poate doar azi încet încet să nu ne prindă umbra inimii cerșind cuvânt dacă ar fi să plec nu-mi pasă că vei așterne tăcerea te-aș întreba ce zici străine ia spune cum ai nimerit nu ești cumva… povestea dorului răsfrânt doar în oglindă P.S. Un text foarte bun. Ai crescut repede și mă bucur. | |
| = raspunsuri | Marinescu Victor [07.Feb.06 08:31] |
| Dorina, in primul rand iti urez bun venit pe site. sper sa gasesti ceea ce ti-ai dorit, si umpleti sufletul cu versuri. ma bucur ca poezia mea ti-a atras atentia si ca ai lasat acest semn. multumesc pentru apreciere si sper sa raman acelasi si maine. Maria, cuvintele-mi sunt putine pentru a multumi versurilor lasate de tine aici si am sa spun doar atat : cand imbrac poezia ta, sufletul imi este mai usor. astazi am imbracat dacă ar fi să plec ramuri plecate cu miros de fân în clipocit de ape floare de tei ne vom scutura în mâine și poate doar azi încet încet să nu ne prindă umbra inimii cerșind cuvânt | |