| = așteptăm | ioan peia [09.Feb.06 00:09] |
| mă tot învârt pe lângă textul ăsta și n-am curaj să spun nimic! nu pentru că nu aș putea specula în gol, doamne ferește. poți bate câmpii fără grație oricât, nu te costă nimic aerul de sub limbă, frământat în van! ci pentru că vreau să-mi păstrez onestitatea de a spune că pe mine mă depășește. o succesiune de simboluri foarte pesonale? poate. o succesiune de simboluri la care nu pot avea acces? iarăși, poate. ciudățenia acestui tip de scriere e că, deși pare a avea o epică transparentă, un flux anecdotic care ar incita la descifrări posibile, totuși, nu cred că cineva va fi în stare să spună exact, dar exact, despre ce e vorba. acolo, în interiorul spațiului în care s-a zămislit acest text nu se poate ajunge în nici un chip, așa cum nu se poate ajunge în spațiul vid dintre electron și nucleu. e ca și cum ai avea o machetă de cetate turnată în metal, pe care, oricât ai răsuci-o în speranța că vei reuși să găsești o portiță de intrare, efortul va fi zadarnic. a nu se crede că acuz autoarea de superîncifrare și glaciaritate de tip saga islandeză, încerc doar să dau o minimală explicație a lipsei relative de audiență a acestui tip de texte. de unde cineva ar putea trage concluzia că a ști să scrii nu e totuna cu a putea să seduci liric un lector. poate că așa e, dar eu vreau să lămuresc ce anume tip de atracție are, totuși, acest mod de scriere care, deși te irită la lectură, nu te lasă din gheare pînă nu-l duci la bun sfîrșit. și, chiar iritat, tor revii să vezi ce și cum... să fie un fel de incantație ciudată, țesută abil printre rânduri, cu consecințe subliminale? să fie un fel de text sibilinic pe care nu-l pot descifra decât cei inițiați? poate... uite, eu nu risc nici o explicație. aștept criticul inteligent care să ne dea cheia... după aceea ne vom da și noi cu părerea. aștept deci... | |
| = ? | mihaela visalon [09.Feb.06 00:18] |
| orca, orca, fiara albastra lasa-ti coltii, lasa-ti mortii hai in arca... Nu au fost pierderi Doar transformări esențiale Digestia a decurs normal, majestuos Totul a trecut în sângele ei Făra nici o poftă Bolborosesc si eu cu mintea mea cea de pe urma, ieri este deja azi.Ce fel de digestie ne va aduce ziua de maine. Cititorul C. | |
| = si eu | Elena Malec [09.Feb.06 00:36] |
| aceasta poezie mie imi spune ca ma inghite o balenă verdealbastraneagră mare si atat, nu mai stiu nimic după aia. | |
| = rugaminte pentru toti membrii agonia | ioana barac grigore [09.Feb.06 00:41] |
| se pare ca poemul acesta, destul de vechi, dealtfel, nu poate fi descifrat, nu are vibratie, este cum nu trebuie sa fie un poem. apelez la toti care vor sa ii dea de capat sau sa gaseasca macar ceva, cat de mic, care sa-l faca poem, sa-si lase opinia aici. | |
| = elena | ioana barac grigore [09.Feb.06 00:44] |
| astept si niste consideratii profesioniste. la tine pot avea pretentia. mi-ar prinde bine sa profit de parerile si stiinta tuturor celorlalti pentru a-mi optimiza scrisul. daca mai am vreo sansa... | |
| = ninive si ale sale indigestii ....... previzibile | dorin cozan [09.Feb.06 01:06] |
| nu cred ca e nevoie de multe cunostinte (nu mai mult de nivelul claselor de liceu) pentru a oferi macar o explicatie acestui poem; cred ca altele sunt motivele pentru care se ...mimeaza aici nepriceperea, mai ales din partea unor membri ai agoniei "recunoscuti" ca avand destula experienta in domeniu; cel putin de cititorii acestui site. poemul acesta vorbeste, simplu, despre pierdere, disparitie, moarte, ...iar literele mari de la final nu sunt altceva decat literele cuv. IONA; e un purgatoriu prin care se trece spre intelegerea a ceea ce nu poate fi evitat: maturizarea si, implicit, sfarsitul. si vezi, aceasta a fost... din pacate, ptr multi, de neinteles. felicitari, ioana, pentru poem. | |
| = cand recunosc ceva, o fac pe masura | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| Poezie infailibila in fata descantecelor agonice comtemplativ-rumegatoare de unghii. Trebuie sa recunosc Ioana ca te-ai autodepasit in aceasta poezie stenica-metastatica metastazica, un amor mirobolant izvorand din verdealbastrunegru. parfumul de levant ameteste cititorul avid de senzații orgasmice inlantuite. In virtutea virilitatii mele compreheansive imi voi desuruba simturile vizual-audtiv-olfative si chiar daca te voi ofensa prin acest comentariu scurt si indeajuns de fast in fata ceremoniei de cuvinte, imi voi lasa un semn pretios pe pagina ta. Pentru ca eu nu o pot face, recomand cu placere recomadarea si instelarea acestui text excelent. | |
| = Cozane tată, | ioan peia [09.Feb.06 09:11] |
| Să înțeleg că modul genial în care tu ai "descifrat", vai, acest text este urmare a vastelor cunoștințe de liceu pe care le posezi? Bravos! Înseamnă că trebuie, după remarcabila ta prestație critică, să fac un salt regresiv în spațiul intelectual al juvenilității flămânde de cunoaștere, ca să mă pot lăuda și eu cu ceva glagorii prin zona trigonului cenușiu. Mai întâi aș vrea să spun că poveștile de tip Iona pe mine mă distrează copios. Absurdul alegoric, bun pentru uimit minți de copilași ingenui, pe mine mă lasă rece. Poate crezi, Cozane, că eu nu am văzut inscripția IONA în penultima strofă. Că nu mi-am închipuit că exercițiul poetic nu-i un fel de broderie pe tema asta. Când însă mi-am manifestat neputința de a pricepe lipsa de comunicare a acestui text, nu la rebusurile paradigmatice presărate prin el mă refeream. Ci la incapacitatea lui de a transmite o stare. Căci, în felul acesta, oricine poate alegoriza orice. Un limbaj căutat, o oarecare pricepere în manipularea lui, și, gata, poemul! Eu mă refeream DOAR la incapacitatea acestui tip de text de a cupla partea inefabilă a informației. Sună ca dracu, dar, vorba cuiva, nu am găsit altă rimă. Să nu anticipez, însă. Probabil că vor urma discuții aprinse aci, pe tema asta. Aștept pe cavalerii în armuri strălucitoare să sară iute în apărarea I(o)anei, rămas(ă), bolborosind, în ape. Când am spus "noi", Ioană, foloseam pluralul majestății, ca să zic așa, cum am văzut că se procedează uneori. Am uitat că eu sunt singurul care îmi pot permite să am îndoieli critice asupra texteleor tale. Adoranții plini de elan și coduri parasimpatice, văd că sunt foarte bine dotați critic! Mai combatem, mai combatem.... | |
| = părere | Paul Bogdan [09.Feb.06 09:30] |
| Tare mi-aș da și eu cu părerea critică dar n-aș vrea să-mi prind clipele în cine știe ce năvoade... Așa că am să-mi dau doar cu părerea de cititor neavizat. Aș renunța la anumite expresii și epitete greoaie ca: -Ca tunetul furtunii adâncului gropii, - au zburat zbierând, -Prin golful mucegăit ocolea Avea de ocolit prin Panama... ocolea, un sinonim?! deasemenea aș gândi altfel expresiile: -se indrepta către "năvod sau harpon". Deznodământul este același, enumerare de prisos; -Parcă cerul plângea vertical și oblic Parcă se prăbușeau bombardiere in triunghi. Vertical și oblic, nu ajută formării unei imagini clare, prețiozitate. Bombardierele, epiglote, matrice versus: levant, inutili în înghițire... anacronisme. -Nu înțeleg de ce într-o parte a textului folosești semnele de punctuație și în alta nu. Sau poate nu le-ai pus pe toate? Cam atât și poate ar mai fi. | |
| = si un fel de a comenta, altfel decit comentez eu de obicei | Ela Victoria Luca [09.Feb.06 09:35] |
| Este o altfel de Iona. Este o disolutie a fiintei intr-un okeanos. Anatamonicul si fiziologicul aici nu sunt decit pre-texte pentru a face mai palpabila, mai concreta des-Fiintarea. Se pare ca e ca o legenda sau incercarea de a rescrie o legenda. Cred ca ce ia respiratia citind acest poem este incarcatura simbolistica. Cumva totul este scris intr-un registru vizual, dar imaginile trec prea rapid una intr-alta, ca si cum nu te-ar lasa sa intri intr-un ritm firesc. E scris cu luciditate, usor ironic, sau asa se aude "cintecul" citirii mele. "Balena"-fantoma, nu e ca Iona, nu inghite, nu e destinul celui inghitit aici, este destinul ei, cea care ramine fara a avea din ce/cine se hrani, e ca si cum Iona nu ar mai exista, ramine pe tarm. E ca si cum Dumnezeu nu ar mai avea omul si ar muri si el. Daca e sa fortez nota interpretarii. Consider ca stilistic ai amestecat elemente de comun, intr-o idee foarte buna, sunt unele banalizari printre sintagme pretioase, care da senzatia de nereusit. Cumva ideea nu se sustine, iar in alte locuri este prea-sustinuta. De fapt asta este si dificultatea in compunerea unor astfel de poeme, riscul sa nu aluneci prea tare in ermetic sau in banal. Si cred ca pot spune si ce simt eu ca nu merge: "parca era.." "Croazieră de lux pentru pescăruși fataliști" - fatalisti? "pe la mijloc i s-a facut foame" "zburat zbierind" atolul "s-a despicat" "În gura întredeschisă lumina raiul" "epiglota pendula" "tunetul furtunii" "Iar sucurile acide s-au vărsat in ciorba clară" "sucurile acide s-au vărsat in ciorba clară" ... Finalul in majuscule chiar nu merge. Nu e necesara accentuarea si nici joaca majuscule-minuscule. Sentimentul meu e ca exact asa ai vrut sa compui, exact asa ai ales cuvintele, totul e intentionat, judecat, cautat. Ca sa creezi un anume efect. Insa ceva se pierde pe linia poetica, da senzatia de artificial. Mie imi pare o anti-Iona. sau o deridere a Ionei. De ce m-a dus cu gindul al Moby Dick: fiindca acolo e o iluzie, e zbaterea omului in van. Si cumva scenografia acestui poem m-a "plonjat" in acel film. Ar fi destule inca de spus, aici nu am luat nici apararea, nici nu am acuzat. Nu am adus o critica literara, fiindca nu as avea cum, sa fim sinceri. Doar impresii. E interesant. Nu pot spune cit de bun, in sens de "cit". Ceva lipseste sau poate e prea-recele care nu ma lasa sa vad mai mult. Nu stiu inca, dar ceva lipseste. Oricum, e un text pe care il citesti si recitesti, e alunecacios, precum spinarea balenei. :) Ela | |
| = erata | Ela Victoria Luca [09.Feb.06 09:39] |
| anatomicul, la Moby Dick... si diacriticele de rigoare. etc | |
| = rog! | ioan peia [09.Feb.06 10:28] |
| rog autoare ca în finalul primei strofe să adauge un "a". | |
| = ioan | ioana barac grigore [09.Feb.06 11:02] |
| ioan, ti-ai propus sa-ti bati joc de poemul asta? asta vrei? sa faci circ sub el? de ce sa mai adaug un "a" in finalul primei strofe? practic, ce te-a suparat atat de tare de ai reactia asta mai mult decat ironica? nu este un poem mai prost decat multe altele din poezie.ro pe care le-ai apreciat cu mare incantare. ca nu-ti transmite tie o stare, asta pot intelege. de aici pana la bascalia ta energica de mai sus este cale lunga. in ceea ce priveste "am uitat că eu sunt singurul care îmi pot permite să am îndoieli critice asupra texteleor tale" esti nedrept si patimas. textele mele sunt foarte putin vizionate, iar comentariile tale la ele... nu s-a intamplat, pana acum, sa fie atat de furibund negative. dimpotriva. nu stiu daca este vina mea ca tu nu vibrezi la stilul meu sau ca nu intelegi nimic din ele. mai mult, indoielile tale nu sunt critice. au problema "de stare". poftim: astept niste solutii prozodice si/sau stilistice(nemanieriste, te rog!) care sa poata face ca acest text sa transmita o stare (iti garantez ca atunci cand am scris poezia, eu am avut una... sa fii sigur de asta). | |
| = Ioana | Ela Victoria Luca [09.Feb.06 11:04] |
| La asta se referea Ioan, ai un typos, l-am vazut si eu de la prima citire dar am uitat de el: "domnă" - in ultimul vers prima strofa | |
| = raspunsuri | ioana barac grigore [09.Feb.06 11:10] |
| Ela, acum sunt hipersensibilizata de agresivitatea cu care a sarit ioan sa nimiceasca poemul asta si pe mine odata cu el, asa ca inca mi-e tare greu sa suport emoticoane complice. ambiguitatile astea imi fac rau fizic. apreciez comentariul tau si efortul pe care l-ai facut sa salvezi un poem, asa rece cum este el. nu stiu daca voi fi vreodata la moda pe agonia. ionut, dorin, paul va multumesc pentru pareri si voi tine cont de ele. cu doi ani in urma incercasem un fel de atelier al acestui poem, cu ajutorul lui liviu. poate voi face asta si acum. | |
| = Ioana | Ela Victoria Luca [09.Feb.06 11:13] |
| Nu e rece. Vorbeste despre un anume rece, prearecele. Scuza ambiguitatea mea. Si stiu bine ce spui. Si nu am salvat, l-am privit cu ochii mei, atit. Sia r fi -asa cum am spus mai sus - inca multe de scris. Asta inseamna mult. Nu, nu e nici o moda. Nu e nevoie. Stii bine. Ela | |
| = cititor | maria balan [09.Feb.06 12:18] |
| sa spun simplu ca n-am avut probleme de receptare si ca am prins starea; intamplator ar putea sa nu fie asa, dar eu, oricum, am...'suportat' poemul ca pe un transplant fara intolerante. dur si curajos, despre anatomia si fiziologia derutei, a pierderii, a transformarii. in esenta un poem feminin, trecand prin varii registre, lucrat cu instrumente taioase. dezbaterea n-ar trebui sa-ti creeze rau fizic, Ioana. cand operezi atat de transant si atat de aproape de limita suportabilului, reactiile imprevizibile trebuie asumate. nu e un poem in legatura cu care cineva sa poata da lejer un verdict; pe mine, in calitate de cititor..m-a 'cuprins'. pentru ca la momentul respectiv devenise imposibil sa raspund cererii tale, o fac [email protected], chiar cu riscul de care aminteai... | |
| = sa indraznesc? | ramona iancu [09.Feb.06 13:49] |
| Mi-a indus o stare "verdealbastrăneagră", un amalgam de drag de viata, pofta de inaltare si sila de existenta comuna. Un drum pe care il parcurg zi de zi, pe cararile de ape mereu schimatoare, cu adancurile aparent calme, cu furtunile ce zbat din aripi, hodorogind epave de care mai tarziu am sa aflu. Problema mea e ca n-am puterea sa devor pana la capat ciorba clara in care plutesc in deriva si nu stiu sa spintec valul cu spinarea lucioasa, decat in sensul ne_bun. M-a tintuit poemul tau intr-un insectar cu perle si corali. Multumesc pentru lectura. N-am priceperea si pregatirea necesara sa fac comentarii profesioniste pe text. Iti spun doar ce am simtit. | |
| = motivul... | Fanache Emil [09.Feb.06 14:58] |
| Parerea mea e ca singura chestie care nu se prea potriveste la textul asta e chiar... motivul in sine...digestia.ca si constructie e ok. Se paote sa fie un text bun... dar, digestia? "Nu au fost pierderi Doar transformări esențiale Digestia a decurs normal, majestuos Totul a trecut în sângele ei Făra nici o poftă"...note de subsol pentru cei mici:sunsbtantele se descompun prin procesul de metabolism(asimilatie-dezasimilatie) in sange si se descompun... Numai ca la balena aceasta nu sunt substante reziduale... Si gazele rezultate sunt doar stafii.... Primele trei strofe, literatura(oarecum), ultimele, n-are rost sa zic ceva. Vreau sa vad si eu toate chestiile acelea cu thanatosul si ce mai ziceau ceilalti care au comentat textul, dar chiar nu le vad... (intelect limitat). In speranta ca indolenta imi va fi iertata, Ialin | |
| = narațiune | Paul Bogdan [09.Feb.06 18:13] |
| Ioana, comentariul meu de mai sus era un dar. Îmi place să văd un bărbat satisfăcut cu sine, satisfăcut de masculinitatea sa. E ca și cum ai dărui o acadea unui copil pofticios. O față bucalată plină se zâmbet... minunată priveliște. Întorcându-mă la poezia ta, trebuie să-ți spun că îi lipsește ceva, probabil forța și asta datorită persoanei și a timpului. Încearcă să scrii la pers. I, prezent și va ieși o poezie bombă. | |
| = Laurie Andersen | Florina Daniela Bordieanu [09.Feb.06 18:23] |
| de trei ori am citit-o, Ioana, de trei ori si de fiecare data mi-a rasunat Laurie Andersen de fiecare data How to find you, maybe by your singing A weird trail of notes in the water One white whale in all these oceans One white whale Slipping through the nets of silence Under polar Ice-Caps miles down You leave your echoes in the water One white whale in all these oceans One white whale. nu stiu sa critic poezia, sufletul cuiva imi canta au ba si-atata tot aici mi-a cantat pe strune subtiri | |
| = erata: Anderson | Florina Daniela Bordieanu [09.Feb.06 18:25] |
| erata: Anderson | |
| = ...pe ionica in continuare! | bazil rotaru [09.Feb.06 19:19] |
| trebuie sa spun ca in afara de lucrurile proaste, grosolane ca istorie si critica literara, si, ca interventie, de un comodat simplist, nimic expresiv, exterior lui si complex, ioan peia nu e in stare. manierismul sau proverbial il recomanda lucrul cel mai important este acesta ssi mai este si exact indiferent de cate note rele ar da, acestea nu se leaga nici macar statistic intr-o proportie reala si cu priza la ceea ce analizeaza textul de mai sus nu pune nici o problema si, recunoastem asta, chiar si el stie asta, e o atmosfera in marginea dicteului cu mitologiile de rigoare aduse de cultura universala, nu de autoare cei care nu inteleg nimic au grave probleme de contemporaneitate cu secolul asta sa nu-l mai socotim pe cel trecut dar domnul ioan abuzeaza de ieftine paradoxuri personale declarand ca nu intelege nimic si participarea lui criticista este la fel de veche ca a lui macedonski in relatie cu locul natal, vede o reformare de mijloace tehnice dar nu o recunoaste e si cazul lui care e taman pe dos a publica poezii in 2006 ca si cum ar fi scrise in 1970 este ca si cum le-ai fi scris in 2006, no? nu castigi nimic nici in tehnica literara dar nici pentru tine de fapt situl asta mai castiga cate ceva prin imaginatia debordanta a ioanei mie mi-a placut textul asta bravo ioana! scandalizeaza-l pe ionica in continuare! ioan e un critic literar facil, verbal, cand nici verbalitatea (!) nu mai ere nevoie de el | |
| = părere... | Ioana Veronica Epure [09.Feb.06 21:14] |
| Chiar nu înțeleg de ce este această poezie atât de controversată. Nu mi se pare că i-ar lipsi nimic, dimpotrivă, ideea mi se pare minunată prin faptul că este complet ieșită din comun și fiecare o poate interpreta în alt fel. Nu vreau să mă arunc la cine știe ce comentarii... acum nu mă simt în stare, dar oricum, față de ce se scrie de obicei pe site și printre atâtea texte fumate care ajung la recomandate, poezia Ioanei e o pată de culoare. Și până la urmă fiecare are dreptul la o părere, nu? Eu zic felicitări, ai ieșit din tipare și asta nu e puțin. | |
| = De-aia spun... | ioan peia [10.Dec.18 14:27] |
| Mai întâi să încerc să demontez acuzațiile Ioanei, relativ la modul meu de a comenta textul de mai sus: Spune Ioana în prima replică adresată mie: „ioan, ti-ai propus sa-ti bati joc de poemul asta? asta vrei? sa faci circ sub el? de ce sa mai adaug un "a" in finalul primei strofe?” Am reparcurs foarte atent primul meu com. Cum de a dedus Ioana că vreau să fac circ sub textul ei, îmi e imposibil să văd! Că de “a”-ul care trebuia adăugat s-a cam lămurit : era un amărât de typo, văzut de către mine și semnalat ca atare. Pînă aici nici vorbă de circ, prin urmare. Să încerc să rezum și să spicuiesc din comentariul cu pricina : spuneam la început că nu vreau să vorbesc doar ca să mă aflu în treabă. Care-i problema? E cu supărare dacă îmi etalez rezerva asta? Spun apoi că textul comentat îmi pare a fi o ciudățenie. Iarăși întreb: e ceva jignitor în asta? Mai departe îmi exprimam îndoiala că cineva ar putea descifra cu exactitate ideația din spatele textului. Tot nu văd motiv de supărare. Comparam apoi textul cu un fel de spațiu vid, existent între nucleu și electron, cu un fal de machetă de castel, inexpugnabilă. Motiv de iritare de la asta? Mai departe, spun chiar că NU ACUZ autoarea de supraîncifrare și glaciaritate, ci doar încercam să dau o minimală explicație asupra lipsei de audiență, îndeobște cunoscută, - dealtfel și autoarea recunoaște franc lipsa ei de popularitate. Ba, mai mult, îmi exprimam uimirea (deloc ofensatoare, zic eu) că, totuși, un astfel de text, care nu are virtuți centripete în ceea ce privește preferințele lectorului, reușește, totuși, să te agațe și să te stîrnească în a-i parcurge conținutul până la capăt. Ba chiar să și revii asupra lui. În final, îmi exprimam dorința de a veni careva cu glagorie să ne lumineze și pre noi, mai puțin penetranții… Primul venit a fost o primă, Mihaela Visalon, care, în stilu-i binecunoscut, ne-a vârât și mai mult în ceață! Apoi Elena care s-a dat nițel pe derdeluș și, apoi, fuga-fuguța la trebile ei. De apreciat însă că a recunoscut cinstit, ca și mine, că suntem sub/dotați intelectual. A venit apoi Ela, care ne-a promis că o să ne lumineze mai târziu, așa cum va ști ea. Dar facem o pauză până atunci, căci, iată, apare, în armura-i de cavaler de mancha, îndreptându-se amenințător spre Ninive, ca s-o pedepsească în locul domnului, apare năbădăiosul Cozan. Acesta, sub armia sfintei indignări estetice, pune mâna pe manualul biblic și ne (mă) învață că, la final, Iona ăla ar fi spus: “A BOLBOROSIT ÎN APE UN’--DOI--TREI ȘI—ATÂT” Luai cartea cărților, care va zică, încă odată, la răsfoit, prin capitolul Iona, unul din cele mai tâmpite din biblie, și căutai sus-pomenitele zisuri. Nexam, absoliman.! Cozane, eu cred că tu ai citit în cartea de bucate și ai confundat meniul cu bolboroselile proorocilor ălora, care, ce visau noaptea, puneau în practici ziua. Poate era vorba de o rețetă de ciorbă cu găluști și ție ți se păru că vezi balene ucigașe voiajând prin ea. Mă gândeam că, la cât de întortocheat te dai, inventai și tu ceva mai isteț, nu să mă trimiți pe mine la liceu. Întrebarea ar fi dacă nu cumva tu tot pe-acolo te afli și ai evaluări de palier pe măsură. În fine. Faptul că fulminantul Cozan, în loc să-și vadă de parceluța lui, a simțit nevoia să se învârtoșeze (chipurile, subtil, bre!) împotriva unui comentator căruia așa i s-a părut și lui că i se pare, păi era normal să-mi trezească o anume reacție. Eu nu avusesem nimic a împărțire cu ‘mnealui. Dar dacă el are a-mpărțire cu mine, să mi-o spună, căci am altceva și mai eficace în dotare decât „buricul ideilor” mele. Rezon. Ei, și după Don Quijote de la Panciu, apare și Ionuț de la Canciu, di piste mări și țări! El, mai galant, - galanterie de import, deh! – cică a înțeles tot, și așa de tare a fost entuziasmat, încât, rămas într-o suflare, a mai reușit să spună: Oooooooooo! Iar ecoul oului transatlantic a reverberat peste ocean și a fecundat toate domnițele necercetate, încă, ginecolocic, din Țara Rumânească! Fetelor, când dați naștere puilor de Caragea să ne spuneți, ca să-i reînnobilăm pe scaunul domnesc al giudețului. Vine, apoi, și Paul Bogdan, care a reușit, păstrând cuvenita distanță, să secrete un text relativ credibil. Păcat că a ținut să se reîntoarcă la final, ca bumerangurile australiene, și să ne pocnească în moalele capului cu o povestioară indescifrabilă, cu un dar și un bărbat care nu știu ce face cu masculinitatea lui! E, fiecare cu ce-l doare! Apăare și Ela, care, chiar dacă a anunțat cu onestitate, din start, că va încerca să spună ceea ce crede și așa cum pricepe, s-a cam lungit și a făcut dintr-un început promițător o peltea critică sfârșită în obscuritate absolută. Mai ceva ca textul pe care încerca să-l deslege! Dar iată și un comentariu de bun simț, așezat, bine punctat, frumos adus din condei și, chiar mai mult, dovedind măsură și capacitate de evaluare. Și vă rog să mă credeți că habar nu am cine e fata asta! E vorba de Maria Bălan și te rog Maria să comunici celor care nu cred, că adresa de mail, pe care ai postat-o jos, nu este pentru mine, în nici un caz. Uite și Ramona Iancu, care nu face un comentariu pe text, se introduce în subtext și își consemnează popria-i stare, care, din păcate, nu prea are legătură cu ce se întîmplă pe aici. Poate că în jurnalul propriu, da. Despre Emil Fanache nu mai spunem nimic, căci nici nu prea avem ce... Bon. Zice Ioana, iarăși, în a doua filipică adresată scandalagiului de mine, dar prin ricoșeu, ca la tenis de masă: „a sarit ioan sa nimiceasca poemul asta si pe mine odata cu el”. Ioan, dragă! Că un poem poate fi “nimicit”, mai treacă-meargă, dar că autorul lui poate avea aceeași soartă, drept consecință a acestui pârdalnic fapt, asta chiar că nu are nici o noimă… Păi odată ieșit în piața publică, Ioană, ce ai dori tu, de fapt, să i se întâmple unui autor? Să cadă toată asistența negustorească pe spate și să înceapă a intona Missa Solemnis, urmare a divinei inspirații care i-a sugerat momumentala creație. Ai vrea să vezi cum majordomul de seviciu al lingușelilor pisicești de critic de la Mancha, își ia halebarda de bard-rupt-din-gard și sare în cârca Rosinantei, întru salvgardarea onoarei ultragiate a Dulcineei poetese? Vreai ca nimeni să nu îndrăznească să se atingă nici cu o floare de sublima ta creație? Ca să n-o lungesc, zic că gândești cu afectele, iar nu cu efectele, în materie de poezie. Mai exact: lasă-mă să greșesc, îndoindu-mă! Nu să te boiesc, mințindu-te frumos! Dar… 1. Eu nu am afirmat nicăieri că tu scrii prost. Arată-mi și-ți ofer capul meu pe tavă. 2. A, că stilul tău nu mă câștigă pe mine, ca lector, e cu totul și cu totul altă poveste. Dar aci e vorba de gust, iar nu de aprecieri critice de circumsatnță, așa cum sunt cele șoptite pe la colțuri de cortină, în băsmăluțe parfumate, din motive pe care refuz să le discut. 3. Afirm aici că singurele fisuri pe care le-am găsit acestui text sunt numai două: a. “Ca tunetul furtunii adâncului gropii”, care seamănă a îmbîrligătură, ca să nu mai pomemesc de un aer ușor pleonastic. b. “Iar sucurile acide s-au vărsat in ciorba clară” care-mi scrâșnește în urechi și e și așa de stângaci că nici unui începător nu i-aș acorda circumstanțe atenuante. Atât! Mai mult chiar! Poema de mai sus e unul din texetele tale de excepție și, evident, unul reprezentativ de pe acest sait. Și asta o spun, rog să fiu crezut! cu toată convingerea. Disputa pe care am provocat-o intenționat, recunosc, - dealtfel am cam sugerat asta printr-un comentariu scurt – a avut drept scop trezirea la realitate, un duș rece care să ne facă să reflectăm asupra comodității cu care receptăm unele texte facile și a opacității cu care neglijăm altele. Și aci nu e vorba de cei care nu au suficientă substanță ca să-și permită ieșiri intempestive la rampă, ci de membri cu greutate care ar putea să dea sentințe ceva mai inteligente și mai pline de miez, decât bâiguieli savante și scărpinări oltenești după ureche, făcute cu aerul impozant al cugetătorului imperial, din care nu înțelege nimeni nimic și care, în cele mai dese cazuri, nu sunt altceva decât un prilej de a-și reetala propriile-i “virtuți creatoare”. Eu, Ioană, nu ți-am alintat cu busuiocul ego-ul poetic, căci am crezut că vorbesc cu un autor care înțelege care e sensul adevărat al unui demers critic, că ai lejeritatea și paciența de a aprecia faptul că un lucru cu adevărat inteligent se spune în stil cartezian: “Dubito ergo cogito”! Și, mai ales, făcând efortul generos de a spune lucruri curate, clare și lipsite complet de ambiguități cocoșești, care spun fără a rosti, de fapt, nimic. Nu-ți rămâne, ție, ca și altora, - căci am vorbit, totuși, generalizând tot timpul – nu vă rămâne decât să vă lasați egourile poetice legănate în dulcea iluzie a genialității voastre incontestabile. Altfel, numai de bine! Ultima oră și cevașilea: Uite că nu m-am înșelat! A mai apărut un cavaler imaculat, numit Bazil! De ce simte nevoia și Bazil să mă ia pe mine în răspăr, în loc să-mi administreze o lecție de critică inteligentă, nu pricep! Să zic că știu și mă fac că nu-nțeleg? Of Doamne, cât de subțirei sunt unii în demersurile lor naive și cât de ușor cad în laț!! Bazile, dacă ai ceva special să-mi comunici, te rog s-o faci față către față, iar nu încredințându-ți panașul semeț doamnei muze! Vai, vai! Și eu care credeam... Dar mai trebuie să apără cineva la rampă. Mai trebuie... Să dăm șfară în țară? Cu acest prilej am aflat și cam câtă ipocrizie poate fi depozitată într-un om! De altfel cam știam, dar aveam pretenții de la slujitorii eștia rafinați ai cărții! De-aia spun eu că nu cred în poezie... Și nu numai! | |
| = Domnule Ioan Peia | Fanache Emil [09.Feb.06 22:37] |
| Domnule Ioan Peia, "Despre Emil Fanache nu mai spunem nimic, căci nici nu prea avem ce...", pentru ca eu am facut marea greseala sa incerc sa ascund adevarata opinie despre textul asta. Dumneavoastra nu ati afirmat nicicum ca textul ar fi slab, ati cerut o "luminare", si nimeni altcineva nu a adus un argument impotriva. Chiar nu aveam de gand sa fiu "Gigi contra", motiv pentru care imi pare rau si pentru primul comentariu postat.Frumos din partea domniei voastre sa ne analizati comentariile.Nici nu ati exprimat o opinie contra si reactia a fost... Repet din primele trei strofe se pot scoate fraze care tin de poetuic de literar, dat textul in sine nu reprezinta nimic."Epiglota pendula în poarta matricei","Pe la mijloc, i s-a făcut foame Ba nu I s-a făcut poftă" Pentru mine acestea sunt esecuri ale primelor strofe, iar din ultimile chiar nu pot extrage nimic. Mie mi se pare o lipsa totala de idei din moment ce am ajuns sa scriem despre digestia unui animal, sau despre mucii cei mai uscati(stiti bine ce vreau sa zic...). Prima strofa reprezinta un periplu al balenei. Impresioneaza primele versuri care au rol de releva dimensiunile animalului."se indeparta imensa"... superlativ stilistic cantitativ cu tenta calitativa.(nota: inainte de conjunctia coordonatoare adversativa "iar" se pune virgula). dubla constructie introdusa prin "parca" are acelasi rol amintit anterior, insa de remarcat ca procedeul folosit e o interschimbare care este evidenta:balena ocean, insa nu la un nivel fizic, ci la un nivel al inefabilului. Astfel ca raportarea se face diferit, acum balena fiind practic oceanul(dimensional-frumos procedeu).Absenta unor semne evidente de punctuatie fac intelegerea textului dificila.Imaginea oceanului, ca o palma deschisa si moale(din nou doua superlative stilistice calitative), creeaza un efect de calmitate..."Croaziera de lux pentru ..." un vers reusit, urmat insa de unul sec:"Prin golful mucegăit ocolea"(gen:" un peste inota..."."Poate se indrepta către năvod sau harpon Nimeni nu știe Mai degrabă către Levant". Afirmatii de natura prezumtiva smulsa din povesti... Nu vi sae pare ca suna sec "se ducea undeva, Nimeni nu stia...".Continuarea... ce treaba are cu poetcul? I s-a facut foame/pofta. Din nou exprimare foarte slaba. Aici apre raportul cauza-efect, cel din urma resimtindu-se in mediul exterior, in elemente componente ale cadrului imaginat de autoare. din nou de remarcat absenta uno semne de punctuatie. Strofa a doua introduce raportul sacru profan prin punerea unei intrebari ascunse intr-o constatare "În gura întredeschisă lumina raiul Sau iadul ardea, parcă, mocnit"(din nou frumos spus...). apoi apare un vers care nu are ce cauta.Si poate doamna Ioana va avea onoarea si rabdarea sa mi-l explice si mie. e total pe dianfara acest vers. O suita de neologisme combinate intr-un vers care nu-si are locul nu are un efect pozitiv asupra lui.Urmatoarele versuri si soaptele (nemarcate de punctuatie), soapte care tin de o aparenta personificare, formeaza o constructie care intareste partea profana. De ce? Pai descrierea balenei tine evident de profan, o transforma intr-o bestie.chiar dac asta ar trebui sa fie o transpunere a foamei(mi-ar fi placut din tot sufletul sa fie altceva). Strofa trei e ca un punct culminant, ca un apogeu al unui crescendo, un"DO de sus" mult asteptat. "Și s-a întors În imensă voltă, țipând fără grai Ca tunetul furtunii adâncului gropii"(cea mai buna parte a poeziei). Apoi incepe nonsensul si la propriu si la figurat.Adica si in text, si pentru mine. Alta fraza seaca lipsita de poetic" Întâmplare fără logică". Din motive expuse oarecum anterior(chiar sin in comentariul anterior) refuz sa comentez restul. Mi se pare o imbinare incredibila de aberatii. Domnule Ion Peia, cred ca ar fi un lucru intelept ca inainte sa criticati alte critici ale unor persoane, sa veniti dumneavoastra cu una pertinenta. p.s. Pentru doamna Ela Victoria. Va rugam frumos fara comentarii gen "O sa te comentez mai tarziu ca acum n-am timp". E inutil. Puteti sa veniti direct cu un comentariu atunci cand aveti timp. In speranta ca indrazneala imi va fi iertata, cu stima pentru editori, critici si mai ales autoare, Iialin | |
| = imi cer scuze pentru numeroasele erori de scriere.. | Fanache Emil [09.Feb.06 22:40] |
| Imi cer scuze pentru erorile de scriere, m-am grabit, textul e destul de mare si dificil de urmarit... Ialin | |
| = IONA | Dana Stanescu [09.Feb.06 22:54] |
| private message pt Ioana io-l iubesc pe Sorescu pentru Iona. Mie imi place poezia asta ca te face sa o citesti pana la capat chiar si numai din curiozitatea de a vedea ce mai e prin capsorul tau. Fata talentata. :))) ce de mesaje isterice. ar trebui sa te felicit or something? | |
| = emil, | ioan peia [09.Feb.06 23:05] |
| cunosc un banc ardelean cu o soacră și un ginere care tooot făceau căpițe inutile, pentru că un fulger le incendia taman la sfârșit. în final, când fulgerul a căzut asupra soacrei, ginerele, răcorit, a exclamat: "no, așe trebuia de la început!". laolaltă cu el, zic și eu, emile: "no, așe trebuia de la început!" mi-a plăcut felul cum ai parcurs critic textul, chiar dacă în prea marea grabă și mi-aș permite să-ți dau sfatul pe care-l dai și tu elei: dacă nu ai timp să scrii lizibil un text, mai bine așteaptă când ai timp să faci asta și nu-ți cere scuze pentru o greșeală pe care, culmea! o incrimainai la doi pași de tine... mă rog, una peste alta, ești premiatul meu din seara asta, scuză-mi îngâmfarea, dar am urmărit ceva, provocând această emulație. văd, însă, cu regret, că o parte din protagoniști au eshibat orgolii care-i dezavantajează. am criticat critica? anume care? și, repet, m-ai surprins prin concizie și informație. poate că ioana te va lua pe tine mai în serios decât pe mine, despre care crede că am vrut să o... "distrug"! Nici nu aveam cum! Ai văzut doar ce avangardă și ariegardă are... | |
| = întrebare | ioan peia [09.Feb.06 23:27] |
| până acum unde au fost toți acești apărători de circumstanță și "desoperitori" de talente soresciene? sunt absolut convins că fără șopârla mea nu apărea decât unul doi "critici" de serviciu, și atât! qed! | |
| = Coincidenta | Stanica Ilie Viorel [10.Feb.06 00:13] |
| cred (si as mai si pleonasma) sunt convins ca in aceasta pagina si-au atins scopurile...ei...nu unul altuia...cei doi...autorul si comentatorul unul traieste experimentul creatiei...si valseaza in ritm nebun prin starea celorlalti...altul..rational, logic(pleonasmand iar)...un pic pervers, inteligent...isi face jocul...cred ca a fost doar o intamplare ca s-a intamplat asta pe acest text Despre text:- ai creat o imagine plina si destul de transparenta ca sa putem intelege mesajul cu sau fara cele 12 clase de liceu...mie mi-a creat o stare de acceptare la finalul unui poem citit fara rasuflare...frumos ADMIR PE CEI DOI...IOAN SI IOANA...sa fie o coincidenta:))) | |
| = batrane Peia | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| Peia, vezi ca intri pe un teren minat. Iti permit sa imi comentezi textele, poti face si bors, la fel si comentariile, idem, dar nu te lua de persoana mea batrane Peia ca sa nu ai surprize neplacute de sanatate. Ti-am respectat intotdeauna persoana, ti-am apreciat textele, dar tebuie sa intelegi ca orice lucru are o limita, si la batranetea si bolnaviciunea matale nu te risca sa ti-o agravezi in aceste atacuri cu du-te vino. Gandeste si matale, ca poti fi depasit de unele lucruri, in ciuda batranetii matale care este sinonima cu intelepciunea si experienta. Iti recomand prudenta,acum voi trece cu vederea de dragul calitatii unor texte ale matale si te avertizez amical sa nu se mai repete genul de incidente pt ca nebanuite sunt miscarile astea oceanice. | |
| = chei de lectură | dorin cozan [10.Feb.06 01:26] |
| tout le monde est une nonne (Salinger) strofa 1 exodul: “ea”/ființa/viata/arta/dumnezeu/ceea-ce-se-mișcă-pe-sine se îndepărtează/se dezlipește/se lasă dusă parcă era și nu era „oceanul”/universul/uman/divin/poetic etc.; o descriere subtilă, fără efuziuni, fără sentimentalisme al primului act al scenariului: intuirea căii/sensului/numelui care ofera stabilitate, a intrepatrunderii lucrurilor, caci o balena nu este doar o balena asa cum un brat nu este doar un brat; ele se prelungesc in realitate in noi, noi credem ca stim cum se privesc dintr-o parte, de pe tarm. Aici apare ruptura: cel care constientizeaza ca deja trebuie sa inainteze ca deja e pe drum se vede, totusi, exclus (vezi: “degetele țipau pe mine cui mă lași”), remarcand totodata atitudinea sa de deschidere spre intelegere/universal/impartasire etc. (vezi: „palma deschisa”) dar, in acelasi timp, se simte “moale” (vezi Ryga Crypto ….), incapabil si totusi avandu-si talantul său; se reia secventa intre-zariri insa, acum, dihotomizand: sunt si niste “pescarusi fatalisti”/cei care își permit luxul de a plana deasupra lucrurilor/conceptelor/limitelor dar fara a le depasi, avand ca plasa de siguranta motivul …croazierei (de fapt, nimic nou sub soare, sa fim hedonisti si destepti….). balena se plimba parca acum, intra..ciudat…in golful mucegait (Panama?) adica unde nu te asteptai sub nici un punct de vedere logic, stilistic, ideatic etc. si, imediat, apare sentinta fireasca, comuna, aproape soteriologica: “nimeni nu stie” numai (alt)cineva, poate e levantul, harponul, navodul, altfel spus totul pare a se incadra in continuare in limitele firescului: am auzit cu totii de Mecca, lostrite, theosis, absolut, spirit universal etc. adica, da, fireste, cautam cu totii sensul, creatia, re-nasterea fiecare unde si cum poate. Suntem oameni. Insa, iar, balena…cotește, “pe la mijloc” i se face pofta –nu foame- adica ceva scapa rationalitatii, măsurii (vezi apelul la logica din strofa a 3-a), increderii in acel asa-stau-lucrurile. Urmarea e previzibila de sus in jos (pasari-caracatita-atol): totul se separa/se camufleaza/isi pun mastile bineinteles, facand ceea ce se asteapta de la ei: fulgi, cerneala, perle; daca nu prind pestele cel mare, macar unul mic.... de aici incolo, “poftiți descurcați-vă, doamnă”, daca doriti, puteti continua, dar, pe cont propriu; inteleptii nostri au mers pana aici... Strofa 2: balena/vanatorul nu se opreste. Spinarea (verticalitatea) e un semn al moralitatii care trece dincolo, cu riscul anatemizarii: raiul si iadul sunt una sunt inauntru sunt aici/acum “in poarta matricei” totul e pregatiti pentru muscatura/disecarea/ inghitirea/dizolvarea frontierelor, tanjirea e mare insa “nu vede”/nu aude …celalalta parte se zmuceste (vezi metafora platoniciana a sufletului ca atelaj inaripat) solicita reintregirea, participarea la marea aventura a viului… balena, pre-știind riscurile (clasice) ale intoarcerii din drum, ale ocolului...prelungit la infinit. Ea recunoaste, stiutoare si nestiutoare, intreaga poveste : fiinta cenzureaza dpv transcendental accesul fiindului la miezul ei, arta il ....cutremura pe artist, dar numai unii, f putini, devin opera de arta, dumnezeu pune straja la pomul vietii.... Strofa 3: “si s-a intors”/in sine/prin celalalt nu l-a muscat, l-a luat asupra sa (vezi gestul christic) si „a tipat fara grai” (nimeni nu a auzit si nu a vazut nimic) e doar ceva nemaiintalnit, o „intamplare fara logica” unde si cel mai nebun dintre nebuni ar fi stiut cum sa faca si, mai ales, ce nu are voie.... subtilitatea textului care descrie numai cerul prezinta, de aceasta data. „reactia” lumii de sus...de/caderea sa, ceea-ce-nu-tb-sa-se-miste..... ce e sus a coborat, s-a intrupat, nestiut, in fiecare din noi, in spirit sau trup, cu intentia re-unirii, revenirii la oul primordial care nu era ou, ci incubator.... Strofa 4: celalalt nu are timp sa intrebe, nu stie ce e (vezi reiterarea, aici ....puternic angajata, a explicatiei comune din stofa 1) spirala e dubla stanga/dreapta sus/jos „ciorba”/ceea ce urmeaza in fapt, jertfei e clara, limpede „ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat”, ca si cum stiam, da, totul era un presupus rai si iad si noi eram- credeam-cand intr-unul cand in celalalt, iar celalalt mereu de partea celalalta..... Strofa 5: “nu au fost pierderi” avertizeaza insa, prin procedeul psihologiei inverse, ceea ce ce “contine” ciorba, substanta ei, ingredientele ei esentiale, ceea ce nu se vede in fapt. Transformarile sunt esentiale, digestia normala, fireasca (ce fel de normal si firesc insa aici?). versul ultim de aici (“fara nici o pofta”) sustine cele de mai sus: pofta initiala, tanjirea, s-a implinit ambii au fost inghititi de ceva si mai mare….. Strofa 6: amintind de anumiti albatrosi, strofa a 6-a arata logica oricarei fiintari si creatii: ce iese dupa cina (de taina)? Gazul inefabil (si aici autoarea salveaza exemplar sacrificial creator de la inutilitare, sarcasm si absurd) trece/se plimba/ocoleste/se foloseste de oamenii-balena, iesind dintr-unul si intrand in celalalt. Aici se reia tema incapacitatii, in cazul unei viziuni limitate, a importantei si efortului depus in orice ce se construieste cu scopul auto/depasirii. Vedem picioarele noduroase sin u zborul albatrosului… Finalul, scris nu la intamplare cu litere mari, atrage atentia spre mai departe: nu s-a terminat totul mancand si savurand….totul se duce la fund, un fâs se alege de toate (chiar si atunci cand balena cauta sa ajute vanatorul, cand ambii consimt pe-trecerea, refacerea) e, aici, o lectie, care nu convine. si e bine asa. al dvs, francisc, scufundatorul | |
| = erata | dorin cozan [10.Feb.06 01:29] |
| imi cer iertare ptr greselile de redactare si nu numai.... | |
| = reloaded | Fanache Emil [10.Feb.06 01:35] |
| Domnule Ioan Peia, reprosul fata de doamna Ela Victoria era din alta cauza. Eu am avut timp suficient, dar m-am grabit sa scriu pentru ca asa imi este firea.Bineinteles, asta nu inseamna ca dumneavoastra nu aveti dreptate, si pe viitor, voi incerca sa fiu mai rabdator si mai atent. Cu stima, Ialin | |
| = ave! | ioan peia [10.Feb.06 02:00] |
| "Peia, vezi ca intri pe un teren minat. Iti permit sa imi comentezi textele, poti face si bors, la fel si comentariile, idem, dar nu te lua de persoana mea batrane Peia ca sa nu ai surprize neplacute de sanatate." "te avertizez amical sa nu se mai repete genul de incidente pt ca nebanuite sunt miscarile astea oceanice." deci, domnule ionuț de peste okeanos! te întreb mai întâi: matale, care am înțeles că mustești de tinerețe revoluționară, poți pentru ca să-mi explici ce sens au amenințărie fățișe de mai sus? faci parte cum va din "gărzile roșii"? din grupul postmodernist de exterminare a inamicilor lirici. sau ești pur și simplu un lăudăros de doi- bani-jumate, care se simte bărbat aruncându-și ouăle dogmatice în slava cerului, în speranța că va fecunda zeițele slabe de îngere? dacă tot faci aluzii jignitoare la adresa "bătrâneții" mele, cu toate că nu m-ai văzut pe viu în viața ta, și, plecând de la presupunerea că, prin ipotetica mea bătrânețe, ofensezi, deopotrivă, toți purtătorii de ceva ani în spate, nu crezi că va veni o vreme când va trebui să-ți aperi vârsta? sau ai convingerea nestrămutată că ești nemuritor și vei trece, direct din basm în empireu? fie-mi permis să remarc un anume tip de bădărănie care, nu numai că trece peste limita bunului simț, dar dă și o dovadă a caracterului subversiv pe care l-am bănuit o vreme, dar nu l-am pututu dovedi, și, iată, ți-l dai pe față cu toată arama din dotare. tinere bavarez, faci o geșeală explicabilă pentru dramul de minte care te caracterizează: nu toată lumea de pe mapamond face în pantaloni de frică, urmare a strănutului cocoșesc al unui "tinerel" cu vise provocatoare de copulații nocturne. în locul tău mi-aș pune ceva pansamente sterilizate pe encefal! ave! | |
| = cozane, | ioan peia [10.Feb.06 02:08] |
| văd că-ți încorzi mușchii cei critici ca să demonstrezi ce plin de agilități speculative ești. am detectat printre rândurile matale teoreme arhi/cunoscute și teme arhi/confecționate, dar mă fac că nu văd. cu toate acestea, deși nu am timp să te iau la bani mărunți, poți să-mi explici și mie ce... "verticalitate" poate avea spinarea unei balene care înoată orizontal?!! poate mâine o să am timp să mă distrez nițel pe baza genialității tale de interpretor de sensuri induse și de fluxuri magnetice de sex feminin!! | |
| = ... iaca și eu... p'acilea | paul blaj [10.Feb.06 07:11] |
| E târziu,Ioana, poate spun mai puțin decât truisme, mai mult decât deplasate,dar o fac.Uite cum văd eu discursul tău conotativ : balena-"truda" artistică, poate fi nehotărâtă(pleacă dar se întoarce), pretențioasă(ocolește golful mucegăit), hulpavă (nu mai e nevoie de referințe), ea se confundă cu ciornele(oceanul de promisiuni creatoare, căci ea una este cu fiecare variantă inițială), actul pierderii "scrisului" pe moment este sugerat în "degetele țipau pe mine cui mă lași"; prezențele de reper(locuri au păsări,ex."pescăruși fataliști"-idei negre maică) doar descriu o "Odisee" a ideilor până la "majestatea sA... stafia" finală. Consumat, creatorul de propria îndeletnicire."Digestia" devine astfel "minunată"("nu au fost pierderi/doar transformări esențiale"), iar balastul este ucis de "uriașul act creator"(pardonată îmi fie autoironia). Cât despre "truda" creatoare... hop iar în adâncuri, deocamdată(n.n).Ce mi-a plăcut cel mai mult, Ioana, este că, în aceasta posibilă cheie, pui raiul și iadul sub domnia actului creator.Bravo! p.s. pe când o Istorie a Literaturii Române, dragă nene Peia? | |
| = amical | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| Batrane Peia, cei de varsta matale au spus ca vorba multa este sarcia omului. Mata nu realizezi ca unele persoane se pricep la o analiza grafologica a textelor matale si pot observa unele frustrari ? Daca viata nu a fost corecta cu matale, de ce razbuni matale pe altii gen Ioana si Dorin. Pt ca colaboreaza si nu esti si matale in grupul lor? La amploarea comentariilor matale ar trebui sa te profilezi pe proza persiflanta. De ce iti strici matale reputatia buna care o aveai pierzandu-ti vremea cu povestioare de astea gen telenovele ? Stiu foarte bine cine esti matale, cum arati matale si ce probleme ai matale. Tocmai de aceea incerc sa te inteleg, pana la un punct. Eu iti recomand matale sa critici textul si nu comentariile, ca aici putem vorbi la infinit. Daca doresti mata sa imi mai spui in continuare ceva, foloseste messengerul si vorbim in ce limba vrei matale, pornind de la canci si oua, pe care sper ca neintentionat le-ai scapat din gura. | |
| = depășire de plan! | ioan peia [10.Feb.06 02:25] |
| remarc, deocamdată, că previziunile mele cele mai optimiste au fost depășite cu 20%. uite că mă felicit de unul singur și taman ciocnesc un pahar de vin de istrița cu mine însumi. la mulți ani, singurătate! | |
| = dragul meu ionuț, | ioan peia [10.Feb.06 02:31] |
| analiza grafologică se face pe docoment olograf, dacă nu știai. dacă ai detecat oarece frustrări în scrierile mele, uite, vin la matăluță ca la un înțelept matusalem și te rog în genunchi: dă-mi o fisă! s-auzim de bine! p.s. nu discut cu oameni care mă amenință ghiorlănește, uitând respectul elementar față de omul de dincolo de text... | |
| = omul dincolo de text | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| nu era nici o amenintare draga Ioane, traiesti cu iluzii, numai tu sincer iti poti agrava sanatatea. Sau ti-ai imaginat ca ma teleportez peste ocean ? Adevarul este ca te ataci foarte repede si iti iesi din pepeni, la un moment dat devii extrem de amuzant, esti om se show nu gluma. Daca comentariile acestea si poezia ta Ioane, sunt mijlocul prin care iti alungi singuratatea la un pahar de vin, daca astea te tin in viata si iti au putere, sincer, iti doresc sa izbutesti in felul tau. Adevarul ca pentru unii scrisul si comentatul este o terapie buna a suferintei. Sa-i uram, sa-i intelegem, sa-i plaudam, sa-i ignoram? Uite ca eu ti-am dat un zvac asa prieteneste. Hai sanatate si da-i inainte maestre la poezie. | |
| = acolo unde trebuie | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| este-sunt | |
| = dragii mei, | ioan peia [10.Feb.06 09:25] |
| vă felicit sincer pentru efortul și energia pe care ați depus-o aci pentru a demonstra că știți să și gândiți, pe lângă simțire pură. vă mulțumesc că ați mers în pas de marș alături de mine. suntem și noi oameni și trăim cum vrea dumnezeu. paul, mi-ai plăcut, laolaltă cu ceilalți. e dimineață și luăm de la capăt trecerea... | |
| = o erată mai mică | ioan peia [10.Feb.06 09:46] |
| "pe care le-ați depus", ca să fie mai corect și mai implicativ. ave! | |
| = raspunsuri si anunt | ioana barac grigore [10.Feb.06 13:35] |
| va multumesc tuturor si fiecaruia in parte, pentru tot. va voi raspunde, curand, aplicat si, tot curand, voi incepe lucrul de atelier la poem, tot cu ajutorul vostru. fara legatura, voi incepe sa postez si un numar impresionant de log-uri care cred ca vor intresa pe multi membri agonia. si nu numai. acestea sunt pastrate in baza de date si pot fi dovedite legal. in cazul in care mai sunt persoane care au astfel de log-uri in care este amintit sau sugerat numele meu, va astept. | |
| = jos rapsodul scandalului! | bazil rotaru [10.Feb.06 19:37] |
| citind atatea caiete si portretizari literare, m-a ingrozit in primul rand prostia si banaliatea limbajului critic chiar daca imi controlez impresia prin citirea unor comentarii defavorabile trebuie sa spun ca ele nu au nici o legatura cu realitatea cel mult cu autorul. cu putina atentie o poezie o face orisicine. de sus pana jos peia spune niste lucruri monotone care se bat cap in cap de la sensibilitate la hipersensibilitate, nu are putere de caracterizare, pentru ca o face dintr-o convingere falsa, fara atentia necesara... atentia detractorului, eventual, este rezolvata, ioane, critica ta este epuizata in cateva formule ca sa nu le mai enumar pe degete. sunt sigur ca aceste interventii kilometrice le faci cu destula jena si ingamgfare asa cum tot la fel de interesant ar fi (!) sa mai citesc eu acuma pe panait cerna si profunzimea cugetarilor sale ioane, tu nu pui probleme adevarate si e pacat sa-ti asezi in centrul preocuparilor tale inteligente acest text imi pari la fel de sarac ca un nichita stanescu fara public, mutandis mutandi ori,ioana nu cred ca este calul de posta al popularitatii tale sau a eventualei tale razbunari, din varii motive e bine ca traiesti cu maxima actualitate aceasta poezie, ca esti un geniu critic care nu are probleme de idei, vezi si tu, cu ochiul liber, ca nu ai, nu se vede decat o prolificitate de genul invectiv esti matur si intelegi ca verbal esti pe un plan spiritual inferior, esti valabil pentru deputati, poate, nu pentru mine esti stapanit de viciile si tehnicile tale facile orice demonstratie... e inutil de demolat nu inteleg sa ma ocup de planuri rudimentare inferioare ramase la stadiul de simplu verbalism te afli, la o adica pe o treapta a crevediilor si birjarilor, chiar cu intensitate mare! vad! tu iubesti scandalul nu problemele, ca nu le ai, nu le recunosti! adica nu-ti place ceva determinat, eventual! este destul de facil sa ti se demonteze afirmatiile tale, eu nu o fac nu iubesc problemele false | |
| = așa e | ioan peia [11.Feb.06 14:45] |
| așa e, bazile! uite, de oameni din eștia lucizi și cultivați până la sațietate are nevoie cultura! nu înțeleg de ce nu ți s-o fi făcut ție statuie până acum!! da nu-i timpul trecut. știi cum e... din lăstărișul Marelui Spirit sare, când nici nu te aștepți, iepurele cel isteț ca un proverb. hai să-ți dea Dumnezeu sănătate, că, în rest, geniu ai căcălău! | |
| = Te bagi? | ioan peia [11.Feb.06 15:12] |
| Păcat că nu am timp, Bazile, să-ți arăt cum poate fi făcută "știința" ta de mai sus țăndări-țăndărele! Dar nu-i timpul trecut. Te-aștep să-ți fac o analiză la sânge, uite-așa, cu "prolificitatea mea de genul invectiv"! Ce zici, te bagi? | |
| = zgomote pe canal | ioana barac grigore [01.Mar.06 02:16] |
| bazil, ioan, nu stiu daca mai are rost sa raspund ceva, dar scriu totusi, ca sa existe un feedback, dovada ca vreau sa inchei elegant un proces de comunicare. va multumesc | |