= ... | Gelu Diaconu [04.Mar.06 21:10] |
Un poem al dematerializării și al spiritualizării formelor, ("și nici măcar nu mai aveam trupuri din care să așteptăm"), ce curge ca o melodie abia șoptită, într-o atmosferă oarecum contrastantă (albul spitalului), scris însă la limita durerii, cu acea sugestie de pierdere în absolut care îți dă senzația nu de sfârșit iminent, ci de început etern. Plăcut în absolut. Gelu. | |
= de garda | emilian pal [04.Mar.06 21:49] |
hmmm, putin inchis acest poem, poate ca dupa o noapte de garda.Din nou absente si din nou golul pe care stii sa-l traiesti cel mai bine. Ma intreb daca, intr-adevar asistenta stie sa se dea la o parte, pentru ca a vindeca un om, intr-un final, e o arta. | |
= vindecări | ioana cheregi crișan [05.Mar.06 11:35] |
Gelu, ai dreptate în comentariul tău, e începutul unei eternități, o evadare din realitate și nu numai...mulțumesc. Emil, există vindecări, dar ele se găsesc departe de spital și doctori. eu sunt aici în ipostaza de pacient sau poate doar în cea de fereastră :) | |
= . | ioana barac grigore [05.Mar.06 11:44] |
nu erai fereastra. erai ce se simtea in ferestra. fereastra este ochiul simtitor al frumusetii. | |
= ... | ioana cheregi crișan [05.Mar.06 12:41] |
da, Ioana, al "frumuseții fără seamăn"... | |
= "transparență mică prin care să dispărem fără urmă " | Erika Eugenia Keller [05.Mar.06 14:16] |
of..am pierdut primul comm ok o iau de capat FEREASTRA va fi mereu acolo...daca noi vrem sa vedem, poezia ta ca un semnal de alarmă în timpul gărzii vieții de pe acest pământ e un poem al spiritului pentru întregirea noastră cu drag, erika | |
= Un poem fără cusur | mircea florin sandru [05.Mar.06 16:02] |
Am fost surprins să descopăr în labirintul gigantic al "AGONIEI" o poetă înzestrată cu un har nemaipomenit, care stăpânește o tehnică desăvârșită. Pot spune că e vorba de un poem fără cusur, antologic, ca un diamant perfect șlefuit. Mă bucur că v-am citit. | |
= poemul tau | Oana Dulvara [05.Mar.06 21:06] |
nu stiu de ce poemul tau(cu idei filozofice?)ma intristeaza mai mult ca orice.nu am privit moartea niciodata asa | |