| = surescitare extremă | Maria Prochipiuc [24.Mar.06 12:46] |
| în palmele tale mi-am așezat fără milă sufletul nu nu vreau bani pe el nu vreau nici milă ci poate doar zâmbetul picurat pe buze ca o tornadă te strig spala-mi inima ruină într-o lacrimă mă poartă pe tărâm de poveste să-mi îmbrac în cântec aminirea despre tine ce spui? că rânjește moartea? deschide aripile - gând prin bezna poemului căzut cioburi la picioarele tale sufletul învață alfabetul iubirii Sper să nu te deranjeze aceasta formă de comentariu, asta mi-a inspirat textul tău. | |
| = Corectare: | Maria Prochipiuc [24.Mar.06 12:57] |
| să-mi îmbrac în cântec amintirea despre tine | |
| = Maria | razvan rachieriu [27.Mar.06 10:39] |
| Sufletul așezat în palme este răvășit de tornada unei bănuieli scrijelită pe un zâmbet fals. “Amintirea despre tine” este îmbrăcată în cântec care dizolvă rânjetul morții. Gândul este spot prin bezna poemului , luminând cioburile pe care calcă îndoiala că ai scos (“ea” din proză) câteva litere din “alfabetul iubirii”. Poezia ta inspirată din textul personal este subiectul acestui comentariu. | |