| = Dan Mihut, da | cornel stefan ghica [09.Jun.07 12:48] |
| n-am ce sa reprosez. intreaga poezie (ca ansamblu) e faina. semnu' meu il las pentru strofa a 3-a care mi-o placut in mod deosebit. sunt intr-adevar versuri de calitate. felicitari. cu stima, blueboy | |
| = paradoxuri simultane și sinergia posibilă | Ela Victoria Luca [09.Jun.07 14:05] |
| paradoxuri simultane treci peste descriptiv cu o lejeritate impresionantă, accentuând stări paradoxale simultane, între senzația/indicațiile de tortură și starea de bine, între germinare și putrefacție, între ingenuu și pătat, ca și cum scrierea per se ar aluneca în spațiile noncontigue iar mintea s-ar scutura brusc de contraste pentru a se descotorosi cumva de "amănuntele/detaliile" lipicioase ale pulsionalului vâscos. sublimarea este foaret reușită în strofa a doua unde mentalizarea trece deja pe un alt prag de conștiință, acolo puritatea există în sine. de acrra alunecarea circulară spre final vine nu ca o explicare, ci ca o re-legare a lucurilor/obiectelor. Remarcabil: "ochii cu măduva întunecată", "semințele sar dintr-o cavitate a umărului", și versul ultim din strfa unu care delimitează zonele de contrast. cred că doar acel "n-am răbdare" explica în plus ceea ce precede "nu pot". Dar e un anume nivel al neputinței, și oricum nu fisurează cu nimic ansamblul. Bun de volum. Ela | |
| = . | Ela Victoria Luca [09.Jun.07 14:11] |
| foarte, lucrurile, de aceea. scuze pt. greșeli.. | |
| = more than this | felix nicolau [09.Jun.07 14:31] |
| ai inceput tare promitator, chiar ma intrebam pana unde o sa ajungi. apoi ai inceput sa te dai dupa cuvinte. a doua strofa o vad cam in plus. e un poem bun, care putea fi senzational | |
| = . | Gheorghe Pașa [09.Jun.07 16:33] |
| Mă întrebam ce legătură ar putea fi cu titlul romanului nabokovian. Aici eroul liric e mai degrabă opus antieroului scriitorului ruso-american, pentru că există o continuă luptă interioară spre eliberarea de pulsiunile erotice (amănunte lipicioase cu nervuri tari înfipte în piele"). Iar Lolita se va rătăci în iarba înaltă a spiritului, fiind sublimată. E o părere, să nu dați cu bolovani după mine! | |
| = lolita... | Petruț Pârvescu [09.Jun.07 20:44] |
| un poem bun. strofa a 2-a e pisa de rezistență. cred: fără: "camera asta nu avea iarbă", "nu pot curăța", știu că dacă"... cu prietenie, p.parvescu | |
| = hmmmm | mihai zabet [09.Jun.07 21:36] |
| un poem prost dane asa il vad eu discursul este obosit trebuie sa schimbi placa apoi in unele locuri mi se pare fortat de exemplu "iar semințele sar dintr-o cavitate a umărului" "venele duc sângele în inimă" e logic ca duc sangele spre inima nu ne spui nimic nou si mai am si o intrebare:"ochii cu măduva întunecată"? adica cum? maduva spinarii? | |
| = trec pe aici | Mihai Chirilă [10.Jun.07 00:05] |
| ca să las doar un semn, de lectură impresionată. poema aceasta este perfectă pentru mine, cititorul din clipa asta. nu i+am găsit nici o scădere. îți mulțumesc. Mishu | |
| = jean reno | Fluerașu Petre [10.Jun.07 00:50] |
| nici azi nu am nimic de făcut, rup hainele lolitei Un inceput foarte bun, puternic, care stabileste chiar de la inceput o idee centrala, pe care reusesti mai apoi sa o reiei foarte bine, sa o imbogatesti. Mi-a placut poemul tau, denota forta, amesteca ideile cu simbolurile si reuseste sa ofere o mixtura interesanta. p.s. aduce pe alocuri cu filmul acela cu jean reno, ceea ce e bine, cred :) petre | |
| = în sfârșit! | Livia Ștefan [11.Jun.07 18:45] |
| dane, pot și eu să zic, abia acum, ceva optimist despre o poezie de-ale tale.:) mi se pare că ești mult mai sigur pe tine, că ți-ai simplificat maniera, ceea ce e foarte bine. mi-a plăcut chestia asta: "stau mult timp nemișcat venele duc sângele în inimă ca într-un coș de gunoi", mie mi se pare sugestivă imaginea, plus că mi se mai pare că oferă senzația aia de resemnare, de acceptare a cărnii. un singur lucru m-a scos din sărite, era prea frumos și chiar m-am mirat că te abții, uite: "sunt o ciupercărie în care spongii trăiesc prea mult". aici e o frecție, să zic așa. un strat inutil de zorzoane. ai putea să îl lași deoparte, ptr. că încarci poemul cu explicațiile interioare de genul ăsteia. sau, cel puțin, înlocuiește. cam atât. | |