| + * | Dan Cârlea [18.Jun.07 23:43] |
| cand dau de un vers atat de valoros : "dau praful deoparte dau inima de cealaltă el nu este" nu pot sa nu recunosc asta, in pofida a orice. Exista si lucruri care pot fi eliminate cu un plus pt text si anume : "răul dragostei " " praful urii" E un text care chiar merita periat. Atentie la caderea in patetic din pricina afectivitatii netinute in frau pe timpul scrierii. | |
| = am uitat de titlu : | Dan Cârlea [18.Jun.07 23:45] |
| titlul nu, in niciun caz. | |
| = dan | Ela Victoria Luca [18.Jun.07 23:45] |
| mulțumesc, în timp ce tu lăsai commul eu eliminam prisosul. e bună perierea. pt a valorifica câte un vers bun ici-colo, da. o să văd mai departe. Ela | |
| = p.s. | Ela Victoria Luca [18.Jun.07 23:46] |
| cred că titlul așa va rămâne. așa consider/gândesc/simt acum. | |
| = părere | nica mădălina [19.Jun.07 00:26] |
| aș fi văzut margini în prima strofă, pentru pluralitatea care rzbate din întregul text (pluralitate a gesturilor, a sensurilor ființei pe care le lasă ca urme). iar "sauvage" mi-a părut puțin neconcordant cu autenticul simplității limbajului. curat de o manieră unitară în rest. plus că titlul e dintr-o deja a treia limbă. am mai citit "palatul gurii mi-e deja prea sărat". căci în rest topica susține o spunere fluidă, ca un suspin depășit. mi-a plăcut îndeosebi chemarea păunilor. un element riscant, dar asumat. încât deschide multe sensuri și permite trecerea la tigri. e un tablou cu miros atemporal aici. | |
| = Mădălina | Ela Victoria Luca [19.Jun.07 00:37] |
| Înainte de ritualul adormirii, îți răspund: sauvage las, așa a apărut, așa spun eu când sălbatic îmi sună prea dur. apoi, da, nu suna fain să fie 3 limbi diferite, deși uneori sunt mult mai multe... dar e bine să las doar 2. și, da, ai simțit bine pluralitatea acolo, la margini, așa fusese inițial, dar era și tălpii mai jos, iar acustica mea e f sensibilă. în rest, acum, târziu, mă bucură că ai auzit cântecul, supunerea fluidă "și așa mai departe"... Ela | |
| = 'mă așez în genunchi lângă urma tălpii lui' | Erika Eugenia Keller [19.Jun.07 05:41] |
| poeta reda necesitatea de a reprezenta un evantai larg de simtaminte, o singura voce nu poate sa puna stapanire pe intreg corul dragostei, un poem al iubirii "Dumnezeu l-a creat pe om intr-o dualitate personala si complementara", dragostea care determina fiinta noastra catre ceva caruia vrea sa i se impartaseaca,sa i se daruiasca, sa-l cuprinda in sine 'iubitul meu mă săruta cu o liniște albă mă lăsa vie trecea în urma timpului peste landuri chema păunii să îmi adune dimineața spiritele bune' :-* | |
| = salt water | nicollè pierre [19.Jun.07 06:39] |
| puii de tigru crescuți ating urmele rămase din morminte, iar păunii iau locul lor mi-a plăcut mult imaginea de apă sângerie, este de o profunzime ieșită din comun, așa presimt, iar misterul cuvintelor tale este din ce în ce mai mare, tigrul este un simbol protector parcă... nu știu exact dar mai este o poziție de yoga parcă numită tigru chiar și în karate, este o meditație invocată... sublimă poezia ta, nu am destule cuvinte pentru a descrie simțirile... cu drag, nicolle | |
| = suficient loc să intervin | Aurelia Borzin [19.Jun.07 13:12] |
| Ela, apreciat atmosfera sauvage, dar mai ales povestea. Dozezi suficient versurile (mă refer nu numai la acestea) cu subtilitate, sugestibilitate. Or, în acestea și rezidă momeala cu, care mă prinzi. Îmi lași suficient loc să intervin cu propria imaginația și să continui firul poetic. „mă așez în genunchi lângă urma tălpii lui dau praful deoparte dau inima de cealaltă el nu este (...) să îmi audă cântecul când merge pe mare fără numele meu în inimă”. Te aud. Și cânți frumos. Aur | |
| = dedicație | Vasile Mihalache [19.Jun.07 14:08] |
| Vânătorul(reply) pentru Ela Victoria Luca Vânător e Timpul Cu amintirile În sipet la mine. Beau apă sângerie Sânge beau Din șanțul de apărare Al cetății. Inima mea Crenelată de fluturi Risipește păunii Orgoliului. În iarbă sunt căutările Piatra căzută-n fiorduri Acolo. Deschid degetele Și tigrul aleargă Să te sfâșie. Se întoarce La cântecul meu. | |
| = . | MA Endo [19.Jun.07 16:34] |
| ""ceață și umbre iau uneori trup de tigru și-mi sfâșie întunericul alteori capătă aripi și-mi zboară prin gând"" "ziua când a plecat în fiorduri" "era atinsă de corbi eu nu am simțit decât vântul" "când merge pe mare fără numele meu în inimă" ""dau ocol de șapte ori pământului până la desprinderea ultimă și atunci îmi închid inima ca pe o criptă de bronz"" "de atunci cresc pui de tigri în jurul trupului" ""și privesc cum orizontul aruncă albatroși la picioarele Domnului"" Râdurile încadrate cu "" sunt luate din... Finalul spune tot. Nu știu să spun nimic în plus. Noroc bun! MA | |
| + numele meu de inima | medeea iancu [19.Jun.07 16:58] |
| eu nu am simțit decât vântul sauvage și adânca rezonanță a mormintelor de atunci cresc pui de tigri în jurul trupului să îmi audă cântecul când merge pe mare fără numele meu în inimă foarte sensibil si transparent acest poem, Ela. Ma bucur sa gasesc o schimbare de raportare si de perspectiva aici. Mi-a placut intreg poemul, titlul merge, in prima strofa am gasit niste formulari care nu mi se pareau chiar foarte inclusein stare, dar asta e doar o problema de perceptie si de raportare. | |
| = răspunsuri și mulțumiri, nu prea târzii | Ela Victoria Luca [20.Jun.07 17:55] |
| Erika, tu ai ascultat un cor lăuntric. Un fel de "Bach" atunci când orga tace. Când nimic din ceea ce ai dori să spui deschis nu se mai poate transmite, când liniștea devine atât de sonoră încât doar marea rezonează la sufletul tău. Mulțam. Nicolle, simbolistica tigrului poate fi găsită în f multe culturi, cumva aici se împletește cu celelalte simboluri, toate fiind convergente pe aceeași linie semantică-ritualică. Mulțumesc, nici eu nu am cuvinte pentru a descrie, deseori, simțurile. Aurelia, sauvage este doar sângele. Chiar nici el, dacă știi să îi simți aerul. Subtilul. Și atunci, dacă știi să prețuiști simplul corp în care te afli, simpla lui urmă, odată cu sufletul și spiritul ce îl locuiesc o vreme, e semn că măcar poți șterge praful zilelor până la capăt, orice ar fi. Mulțam fain. Vasile, mulțam pentru cum te-a inspirat această pagină a mea. Am surâs văzând sensul păun- orgoliu. Fiindcă, da, subtil, e lăsat și acest sens. Ai văzut tu vreun vânător să nu fie și orgolios? :) Totul e să aibă înțelepciunea și smerenia bine acoperind rotocoalele colorate. :) Mulțumesc frumos. MA Endo, tu ai continuat incantația, ai dorit să vezi binecuvântarea, să găsească personajul de aici, dând la o parte praful, de cealaltă parte inima, să regăsească "vânătorul", chiar și cu jertfa albatroșilor. :) Mulțumesc. Medeea, bun întors (și) pe pagina aceasta. E o transparență a lucrurilor și întâmplărilor, a vieții oricum ar fi ea. O transparență a obiectelor până la limita lor imperceptibilă. Chiar dacă nu se poate transmite, ea există. E o transparență și o sensibilitate a inimii, până la trans-lucid. Mulțumesc, a la prochaine.. Ela | |
| = mai bine | Anni- Lorei Mainka [20.Jun.07 18:23] |
| titlul in engl. parea sa aiba lumea lui, apoi poemul tau, cu atita aplecare spre interior parea ca merge in alta stare original si curat | |
| = Anni | Ela Victoria Luca [20.Jun.07 18:27] |
| Pentru tine scriu aici titlul în engleză, așa cum a fost inițial: white ritual for the tiger-heart. Spre interior, limpede. Thank you.. Ela | |