| = fara de anatema | ioan lila [04.Jul.07 15:22] |
| "contrariul păcatului nu este virtutea, ci libertatea" Aceasta afirmatie m-a descumpanit putin, ... daca libertatea potoate fi inteleasa ca "libertatea de a pacatui". Si, apoi, la ce-ar mai sluji pocainta smerita? De la ce ne-am mai salva sufletul Dumnezeu? Dar cred ca am sustinut deja prea multe prostii. | |
| = Steinhardt | Valeria Manta Taicutu [04.Jul.07 19:32] |
| Suntem obișnuiți să opunem - mai mult semantic - păcatul și virtutea, în pereche „canonică” de antonime. Kierkegaard înlocuiește „virtutea” cu libertatea și, pentru că am la îndemână excelenta interpretare (datorată lui Steinhardt) a acestui enunț, am s-o transcriu: „Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înșeală, criteriul definitiv este buna dispoziție. Numai starea de fericire dovedește că ești al Domnului. Virtuosul îmbufnat nu este prietenul Mântuitorului, ci jinduitorul după diavol. Ascetul îmbufnat nu e autentic. Există mijloace obiective, în artă, de a recunoaște autenticul și de a da la o parte copia. Pentru a deosebi creștinul de caricatura ori imitația sa nu există procedeu mai sigur decât a cerceta dacă postulantul este sau nu vesel sau mulțumit. Dacă ipochimenul este intolerant, ori morocănos, ori agitat, ori mahmur, ori necăjit, nu e creștin oricât de perfect fidel ar fi virtuții. E virtuos, dar nu e creștin. Creștinul e liber, așadar fericit. Acesta este și sensul genialei și inspiratei fraze a lui Kierkegaard (de sub a cărei obsesie nu pot ieși): contrariul păcatului nu e virtutea, contrariul păcatului e libertatea” („Jurnalul fericirii”, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1991, p. 336). Vă mulțumesc, domnule Lilă, pentru comentariile dumneavoastră: m-au surprins în mod plăcut. | |
| + Maria din Magdala | Adina Ungur [08.Jul.07 00:58] |
| Vă felicit pentru această reușită recenzie a romanului scris de Hanna Bota, "Maria din Magdala", pe care am avut bucuria și onoarea să-l prezint la lansarea lui din Cluj-Napoca, alături de domnii scriitori și critici, Dan Brudașcu, Mircea Petean și Ion Cristofor! M-a bucurat să observ faptul că și pe dumneavoastră romanul v-a trimis la relecturile biblice, lucru care mi s-a întâmplat și mie, respectiv relecturarea "Jurnalului Fericirii", cartea împlinindu-și și revelându-și valențele ei culturale, dincolo de epicul firesc al curgerii ei în lectură. Mă bucur, de asemenea, că ați adus aici recenzia la cartea Hannei, pentru că ea merită citită, respectiv prezentată unui public cât mai larg, de aceea, în scurt timp voi aduce și eu prezentarea pe care am făcut-o în 19 iunie, la lansarea romanului în Cluj. Însă până atunci, să-i spunem scriitoarei Hanna Bota, (atentă la simbolistica numerelor) un la mulți ani, de 7 a 7-a, 2007, multă inspirație și numai bine! Cu stimă și aprecieri! Adina Ungur | |
| = Cit despre articolul Dvs., este la obiect! | ioan lila [29.Jul.07 15:12] |
| „Opera [Jesus Christ Superstar de Andrew Lloyd Webber și Tim Rice] atribuie Mariei Magdalena ungerea din Betania, confundând trei personaje evanghelice. Am reprodus acest citat pentru ca si pe mine m-a mirat aceasta deliberata-confuzie din textele biblice. Textele fiind insa aprocrife, nu putem sa le socotim ad-literam... ci doar sa visam pe aceasta tema cu variatiuni. S-ar putea ca aceasta confuzie sa fie creata intentionat... In definitiv, cind Iisus a fost parasit de evanghelistii lui, numai femeile l-au insotit pina sub cruce. Ce simbol! Sigur, mie mi se pare fortat. Ce tata si-ar sacrifica fiul, ca sa le salveze sufletele celorlalti fii ai lui?! Aici este argumentul subtire al argumentatiei teologice, al dogmei. Catolicii au si ei o obiectie: pater et filius! Dogmaticii inteleg. La nevoie, vin cu explicatii. Deocamdata, pot sa sustin ca Biblia este plina de confuzii "poetice"... si deja, au inceput sa apara speculatii despre Maria Magdalena. O sa arunc si eu o piatra in aceasta balta strajuita de nuferii vietii religioase... si nu ca s-o tujlbur, ci ca sa incerc s-o limpezesc... Cit despre articolul Dvs., este la obiect! | |