| = dragul meu frate | florian stoian -silișteanu [07.Jul.07 00:51] |
| dragul meu frate iartă alungirea acestui întreg ce se învârte alunecos și repede.....uneori doar tăcerea ascunde glasul pruncului ce se naște cu frig cu teamă..... | |
| = Florian | florin caragiu [07.Jul.07 07:06] |
| mă bucur că ai trecut pe aici și ai lăsat un semn auroral :) | |
| = ... | Carmen Manuela Macelaru [07.Jul.07 07:13] |
| mi-a placut in special:din zori si pana seara se poate ajunge la masura sfinteniei,asa trec zilele ca marea imbratisand un inecat, sangele nu mai trece in cuvinte. mcm | |
| = Carmen | florin caragiu [07.Jul.07 07:27] |
| mulțumesc pentru semnalarea binevenită. | |
| = . | Gheorghe Pașa [07.Jul.07 08:16] |
| Poate greșesc, dar aici s-ar mai potrivi un fragment din romanul lui Papini: "El face, dar nu pretinde ca alții să facă pentru el; el dă, știind că nu va ring niciodată; el aspiră spre înălțimi, știind că nu le va atinge; el se oferă pe sine însuși, întreg, și știe că nimeni nu-i va ea prețul ce i se cuvine". | |
| = . | Dan Cârlea [07.Jul.07 08:27] |
| bun finalul introspectionist .De la o vreme, observ o usoara modificare, parca ar creste curajul de a face dezvaluiri, de a rata lumii direct ceva, fara straturi metaforice. Atentie la tendinta de a filozofa, matematiciza si ermetiza mesajul. | |
| = erata | Dan Cârlea [07.Jul.07 08:28] |
| de a arata lumii nu de a rata lumii :)) | |
| = Gheorghe, Dan | florin caragiu [07.Jul.07 08:43] |
| mulțumesc, Gheorghe, pentru pasajul din Papini, e binevenit. nu e vorba de curaj, Dane, sunt diferite moduri de a arăta artistic ceva, fără anumite straturi metaforice imaginea se poate opaciza, uneori ele sunt necesare tocmai pentru a oferi transluciditate... mulțumesc pentru atenționare, țin seama de ea... | |
| = Părere | Gheorghe Pașa [07.Jul.07 08:51] |
| Cel mai elocvent mi se pare incipitul, iar toate acele sfâșieri interioare sunt tot niște căi de reîntoarcere la Dumnezeu. Mă refer la conștiința iluzoriului existenței, secătuirea forțelor creatoare în lipsa experienței a ceea ce e "cu neputință de atins". Poate că sfințenia și genialitatea creatoare nu sunt opuse, așa cum le vedea Berdiaev, ai sunt două căi de acces la misterul unic. Sunt doar niște păreri, poate greșite. | |
| = Erată | Gheorghe Pașa [07.Jul.07 09:14] |
| În primul com.: "primi" î.l.d. "ring"! "da" î.l.d. "ea" în al doilea com.: "ci" î.l.d. "ai" | |
| = rascruce de scari | Ioan-Mircea Popovici [07.Jul.07 10:04] |
| Ca un punct care imparte poemul in raportul de aur imi pare expresia asta: "iluzia în care anii se prind fără scăpare". Imi pare o rascruce de Scari... in rest, se simte tensiunea de pe Scara lui Ioan iar smerenia invinsului este sansa lui viitoare... frumoasa si selectia lui Pasadia | |
| = florin | Negru Nicolae [07.Jul.07 11:25] |
| cel mai învins dintre învinți sunt eu nu pot iubi nu știu nu vreau mi-e frică că l-aș putea atinge pe Dumnezeu. | |
| = erată | Negru Nicolae [07.Jul.07 12:01] |
| învinși nu învinți | |
| = citire | Vasile Mihalache [07.Jul.07 13:16] |
| "Așa trec zilele/ ca marea îmbrățișând un înecat", vers fundamental, el însuși aproape poem.De unde se poate vedea ca printr-un ochean invers. | |
| = răspunsuri | florin caragiu [07.Jul.07 14:41] |
| Gheorghe: e o problemă foarte delicată, nici eu nu cred că sunt opuse, însă mă gândesc că genialitatea nu este propriu-zis o cale spre Dumnezeu ci geniul e un dar aparte și o capacitate aparte de a lucra înzestrările. Depinde de o intenționalitate, de modul de a lucra acest dar ca geniul să fie favorabil sau ostil misterului, sfințeniei, vezi cazul fericit al lui Dostoievski. În măsura în care nu este călduț spiritual, geniului i se pot deschide porți nebănuite spre taină, este pe undeva deja în proximitatea și pragul ei, gata de un salt în absolut, pe care însă nu îl poate trece decât printr-un "supra-genial" :) recurs la smerenie, la cunoașterea ca împărtășire. Asta pentru că, în sens creștin, "ceea ce la om este cu neputință" "la Dumnezeu este cu putință". Asta e părerea mea. Geniul are și el vocația sfințeniei care acoperă umanul. Ioan-Mircea: da, e o răscruce de scări, bine ai spus. Nicolae: mulțumesc că ești pe aproape, atingerea e într-adevăr punctul de sprijin unui salt care înfricoșează. Vasile: mă bucură trecerea ta și privirea prin ocheanul bine ales. | |
| = spovedania.. | Cristina Rusu [07.Jul.07 15:50] |
| ....celui ce este invins si ziua si noaptea. a celui care se intoarce la Dumnezeu in fiecare zi, invins in neputinta lui de a iubi constant. foarte frumos poem. drag, bia | |
| = Cristina | florin caragiu [07.Jul.07 16:08] |
| mulțumesc pentru semn, ai surprins ceva "fierbinte" :) | |
| = nu chiar învins | Adina Ungur [08.Jul.07 01:15] |
| Este un jurnal și e bine că l-ai adus, spovedania ușurează întotdeauna, purifică, e cea mai de preț calitate a ei. Și pe mine mă bântuia un text cu tentă religioasă astăzi, mi-a tot dat târcoale, dar am renunțat, fiindcă moralul meu fiind atât de jos în perioada aceasta, m-am temut ca nu cumva să ajung în situația de a striga mult prea tare în versuri sau rânduri. Dar poate că totuși o să-i dau drumul, să mă eliberez un pic. Nu i-aș spune "învins" personajului tău, e un verdict prea extremist, lasă-i o portiță și-ai să vezi cum singur se va ridica, urmând precum curbele bioritmului, o cale spre înălțare, de-acum. Doar întinde-i o mână și el va sălta de-acolo. Musai! Cu stimă! | |
| = de aici | Heghedus Camelia [08.Jul.07 07:48] |
| de unde tu ai ajuns, nu mai trebuie decat sa intinzi mana, sa inalti, simplu, privirea. fiindca suntem oameni, noi complicam totul. aici nu vad frica de a iubi, ci frica de variatiile de intensitate a acestui sentiment (pe care doamne, cum am vrea sa-l pastram la cotele maxime, acelea pe care le traim doar in anumite clipe, rare, ca pe niste strafulgerari), variatii ce izvorasc din aceeasi neputinta de a ne fi nascut oameni. si Dumnezeu stie, iar tu, Florin, Ii esti asa de aproape... | |
| = iata | Heghedus Camelia [08.Jul.07 07:52] |
| doua intinderi de mana simultane duminica frumoasa! | |
| = răspunsuri | florin caragiu [08.Jul.07 17:59] |
| Adina, Camelia: mulțumesc pentru trecere și încurajare, mă bucur să vă revăd pe aici :) | |
| = Dante - Tu nu ești mort, tu ești în rătăcire suflet al nostru, care atâta plângi | Magdalena Dale [10.Jul.07 10:49] |
| M-am întors la Giovanni Papini.... „Eul cel mai adânc este cu totul strivit și martirizat, dar îi place chiar acest martiriu, pentru că îi dovedește că există, că se opune la ceva. Faptul de a fi urmărit în felul acesta de către destin îi dă certitudinea că se află în el ceva ce poate fi luat la țintă, îi dă conștiința importanței sale în univers. S-a coborât până în adâncul genunii. Nu mai poate să se miște: trebuie să-și sape groapa acolo sau să se ridice din nou spre lumină. Altă soluție nu există. Și atunci omul sfârșit se ridică și începe un nou capitol.” Sau un nou zbor de data asta de neoprit | |
| = Magdalena | florin caragiu [11.Jul.07 14:50] |
| Mulțumesc frumos pentru semn, e foarte sugestiv citatul ales. :) | |
| = Din greseli inveti; perseverenta e cheia succesului | Pandele Maricica [16.Jul.07 12:55] |
| Mi-a atras atentia legatura dintre titlu si text. Un om superfluu va privi superfluu totul. Numai ca atunci cand constientizeaza asta s-ar putea sa nu mai fie doar invins. Acum, depinde de ce face mai departe. Depinde de cat de mult se zbate sa iasa din blazarea in care a ajuns. S-ar putea ca tocmai spovedania sa il transforme intr-un veritabil invingator. Despre poezie numai de bine! La mai multe asemenea! | |