| = ioana | alexandru cosmescu [26.Mar.06 21:29] |
| imi place enorm aglomerarea asta de imagini printre care as vrea sa ma pierd... imi aminteste de o serie de momente in care experimentam cu diferite moduri de a vedea ceea ce se intampla in jurul meu contemplandu-mi reactia la diverse situatii... jocul asta cu imagini incongruente ma seduce intr-un mod tare frumos... multumesc. | |
| = cintaretii la flaut din seara secventiala | Ioana Petcu [26.Mar.06 21:38] |
| alex, e un text-joc, asa cum ma caracterizeaza, dezvoltat pe mai multe planuri, despre care nu pot spune ca-i proza, scenariu, poezie - e o efemerida, cu multa simtire si-n care ideea centrala e "ce-ar fi daca am uita de fictiune". totul cum bine ai sesizat cladit din incongruente. merci de trecere si muza buna pe seara! | |
| = p.s. | alexandru cosmescu [26.Mar.06 21:39] |
| iti plac si tie textele lui grottowski cumva? | |
| = surid: presimtiri grotowshiene... | Ioana Petcu [26.Mar.06 21:56] |
| imi place la nebunie, acum citesc ceva de el. totusi n-a fost intertext cu regizorul. e o problema pe care mi-o pun mai demult: mimesisul - pina unde?! | |
| = ioana | alexandru cosmescu [27.Mar.06 09:30] |
| cand stau sa ma gandesc la mimesis mi se cam opreste ratiunea... sta ca pisica'n coada:) intr-o anumita masura, tot ceea ce facem este mimesis, pentru ca altfel n-am putea fi intelesi de altii - cercul hermeneutic, nu? nimeni nu poate intelege altceva decat ceea ce asteapta sa inteleaga, si anume in termenii pe care ii stie deja... dar, in acelasi timp, actiunile care ne provoaca cea mai mare placere le resimtim intotdeauna ca fiind unice si absolut personale si irepetabile... cu toate ca, fenomenologic, facem acelesi lucruri pe care le fac si altii, efectele obtinute si intentiile de la care pornesc sunt diferite... adica actiunea pornita dintr-o anumita dimensiune interioara pe care nu stiu cum s-o numesc scapa de mimesis si devine spontaneitate pura - poiein... cum zicea cage: 'natura nu face nimic in sensul productivist al termenului. ea doar este. aidoma ei si arta ar trebui doar sa fie' uite, anume dimensiunea asta o caut... si am impresia ca acelasi lucru il facem cu totii, dar nu intr-un mimesis reciproc, ci in ceva care scapa oricarei definiri si categorisiri... p.s. forma de ablativ singular a 'mors, mortis' e 'morte':) asa ca ar fi 'de morte cum figuris' | |
| = n-am fost niciodata o cunoscatoare de latina convinsa | Ioana Petcu [27.Mar.06 11:16] |
| alex, uite o sa modific pentru a nu mai aparea dubii, insa nu e singurul "dezacord" din text, si in general imi place sa modific sintactic, sa incalc legile gramaticii. cit despre mimesis: m-am limitat aici doar la procedeul stirct literar. mica utopie ce-am construit-o si-ar fi vrut a trece de pragul asta si de ceea ce toti incearca sa inteleaga prin el - transpunerea realitatii. si daca realitatea ar fi chiar realitate? si poate fi in scris? in teatru? (a se citi gog de giovanni papini, ca sa adincim problema). tu te referi din punct de vedere filosofic, eu nu-s foarte initiata, desi daca-mi pun mintea la incercare o sa haotizez si mai mult problema. simplist spus: vechii aveau dreptate: viata e o imitatie. totusi exista o realitate: nastere-moarte (astea sunt doarte palpabile in viziunea mea). ar fi mult de dezbatut. daca pui pe hirtie "virtuala" promit ca "problematizam" tema asta. dixit? | |
| = boooon | alexandru cosmescu [27.Mar.06 12:53] |
| ok:) aici chiar e tare mult (și tare multe) de discutat... hai să scriem câte un text despre asta ca să avem o bază de la care să pornim... cât despre latină... pur și simplu îmi place așa cum e, fără modificări:) pe care le rezervez pentru textele pe care le scriu... | |