| = Turnul de scoici | Ioan-Mircea Popovici [15.Jul.07 06:46] |
| Acest Acum ascuns intr-o povestea, facut Atunci din scama unui tiv/ cazu cortina peste ablativ si-l amana cu iar fara motiv/ intre arcade simple, drapeaza Arhimede un spatiu gol de scena ingalopand mopede/ oglinda lasa Tympului povestea, baloane de sapun fac noduri peste vestea/ adusa-n rostogol uitat pe scara in dimineata asta ce-am inceput-o aseara............. "îmi place să-mi alerg amintirile spre povestea de aur ce se-nfășoară ca un șarpe acum pe degetul tău" bucatica asta de Infinit o pretuiesc nu cu un pumn de semne de scara ci cu insusi Turnul de scoici (fara sfarsit) "le obosesc și le întorc pe toate fețele pînă rămîne praful de cele care mă dor" intr-un ecou al tacerii norii de rodador se aduna la Histria... | |
| = dar e un loc în fiecare femeie ce nu se poate ascunde | Horia Patrascu [15.Jul.07 07:18] |
| Maria, Pentru unele poetese versurile sunt ca arta vestimentatiei: lasa sa se vada ceea ce ascund. Asa incat unele poeme pot fi tratate ca decoltate, cu buricul gol, cu fusta pana la fund etc. "dar e un loc în fiecare femeie ce nu se poate ascunde " Aici ai nimerit-o si de fapt asta vroiam sa spun si eu. | |
| = Ioan-Mircea, Horia | Maria Gold [15.Jul.07 19:31] |
| Ioan Mircea, mă ademenești cu turnul de scoici și mi se face dor cumplit de Histria. Horia, zîmbesc, pentru că te văd venind cu o năframă albă-n vîrf de băț, ceea ce n-am avut eu curaj, deși te-am citit și am avut unele porniri de-a o face. Mulțumesc și mă-nchin. | |
| = in care si dinspre | Ioan-Mircea Popovici [15.Jul.07 21:00] |
| Histria?! Dincolo de orice legenda. O realitate in care vecinatatea este mai tare decat destinul... Eu nu aduc din condei... ultima oara, la Histria, am dat de-un cuib de berze, de niste pescari pe care nu-i stiam si eram acolo cu George, cu Dorina si cu Viorica... o arsita insuportabila.... si peste toate, termele romane si terasa lui Herimon in care nu era loc pentru... | |
| + Rodeo | Traian Rotărescu [16.Jul.07 01:29] |
| Maria, în fiecare femeie este un loc privilegiat, so to speak -de fapt toate vor să-l ascundă/ să se ascundă în spatele lui, depinde acum dacă locul acela este sau nu descoperit, un fel de "sfânta sfintelor". Icoanele sunt pentru alții, mereu pentru alții: nu știu cât se susține personalizarea atribuirii unor vise, asemeni muritorilor, din moment ce ele exprimă doar certitudini...desigur, uneori "de obicei (le) intuim" -ceritudinile-. Uite, este neobișnuită (poate mai puțin în cazul tău, din moment ce te-ai stabilit în sua) această selecționare a amintirilor, care sunt "obosite" într-un adevărat "rodeo spiritual" înainte de a fi, UNELE, validate. "până rămâne praful de cele care mă dor" în schimb este clar o trimitere la basmele auzite în copilărie cu maștera legată de unul/doi cai sirepi pentru a fi făcută bucățele "fărâme fărâme" dacă-mi aduc bine aminte de copitele lor...pedeapsa finală pentru toate răutățile săvârșite. This kind of stories aren't common in the new world ;) Revenirea în postură de cuceritor resimțită "ca pe o înfrângere" desigur fiindcă înainte de îndeplinirea acestei victorii, premiul cel mare era orice altceva decât "un balon de săpun" -de fapt câte nu poate oferi o femeie?...inclusiv crunta deziluzie a despovărării de orice farmec închipuit la adresa ei. Poveste scurtă, dar nemuritoare. | |
| = Traian | Maria Gold [16.Jul.07 19:19] |
| Traian, mulțumesc pentru trecerea prin filtrul tău critic, am zîmbit, am zîmbit pentru că e foarte interesant să aflu cum este perceput mesajul. | |