| = nuantele perlate | Ioan-Mircea Popovici [15.Aug.07 06:15] |
| Ea se sculase un pic inaintea mea. O forma minimalista de existenta, sau poate un moft de moment, ma facu sa-mi dau o singura data cu trei picaturi de apa de izvor peste barba care-mi crescuse, peste noapte, aspra si deasa de parca era padurea lui Dante. Cu lama ascutita a briciului, dintr-o singura spirala de melc, acoperii tot chipul si-l pregatii pentru razele zilei de marea sarbatoare a Marii. Acesta nu este un comentariu, de aceea nu spun cum este cu creanga de alun. Spun doar atat: locul ei in poveste este altul decat i-l dai tu. De aici, si celelalte miscari in jocul de sah in care hazardul are atata rol cat loc ii lasi tu. Sa zic ca-i din ce in ce mai bine. Mai potrivind un pic tensiunea in corzile viorii, dozand alternanta intre asteptari si atingeri, cantecul va insoti peisajul si din fumul pipei lui Magritte, atat de folosita in ultima vreme (chiar si de cineasti) vei vedea umbrela furata (pierduta) a poetului Radu Suiu. Intre culegatoarele de scoici, Ponna si Dorruta sunt cele mai fericite... nuantele perlate sunt tot mai consistente... | |
| = creanga de alun | Maria Gheorghe [16.Aug.07 14:16] |
| alegerea crengii de alun nu este ce vezi tu, de aceea face parte din poveste...ce legatura ai tu cu Magritte?!...una cu nod foarte tare...imp:resie de tarm de mare,...si daca privesti cu atentie Treptele verii, vei vedea ce nu se vede, pe fiecare treapta a Scarii lui Escher e scris ca in Ceasca de cafea "aceasta nu este o pipa"...vis si realitate? o certitudine, la Casa de pe Plaja cu suflet,...indoiala sunt cele doua jumatati inegale - care e una, care e cealalta(?!)...vezi cum se aduna si se strang toate intr-o impresie...ca un Cantec si-un latrat de câine... ti-as canta un cant ce te desparte definitiv de Magritte, dar nu vreau sa mai astept atat de mult, dinspre dreapta, un val sa-mi aduca ecoul... multumesc mult pentru mai mult decat tot... pasi fericiti, oriunde ai visat sa zbori... | |