| = un text placut | Cristina Climov [24.Aug.07 19:05] |
| este primul text pe care ti-l citesc,Mihai, dar cred ca imi place.inceputul...e destul de profund si se abate placut de la tipul scrierilor de azi.Imi place mesajul, dar mai ales cursivitatea.cred k are un mod simplu dar sugestiv de a transmite.aa,si poate k sunt subiectiva:adresarea(falsa sau nu) a versurilor la persoana a II-a, ma impresioneaza in mod deosebit. | |
| = sa spunem ca stiu ce simti | firan mihaela [29.Aug.07 18:35] |
| pastila aceea amara ..si toata poezia ta in care ma regasesc tragic, cu durerea in care ma complac.. | |
| = mi-a placut | Fluerașu Petre [30.Aug.07 18:52] |
| imagini puternice aici, desi stilul este un pic prea discursiv. In orice caz, felicitari pentru un poem complex care reuseste sa surprinda prin final. Acel nimic se profileaza foarte interesant. pe scurt, mi-a placut petre | |
| = mesaj | ionelia cristea [01.Sep.07 22:04] |
| Imagini abstracte,cuvinte care palpita de viata,de neputinta unei iubiri impotmolite dar atat de mult asteptata ,atat de mult dorita.Mai presus de modul in care cuvintele se sustin reciproc, valoarea acestei poezii este chiar mesajul ei , asumarea sincera a conditiei de om care iubeste. Felicitari. | |
| = mi-a placut | Balc Oana Nicoleta [03.Sep.07 23:44] |
| chiar dak nu prea am inteles imi place mult mult mult mai ales ultima strofa cand spui: "negru de toate culorile concentrat orbitor fă-mă clovn trist să-mi port masca de gaze pe stradă" bv si bafta pe mai departe... | |
| = nu fi trist | Davide De Felicis [05.Sep.07 08:44] |
| sunt mulți ce poartă masca, cănd iubim ne pare că doar cu aceea persoană putem combina culori, devenim " negru de toate culorile concentrat orbitor", ca și cum am pierdut chieia de la camera de culori, ca și cum acea ea este custode de la chieia nosră. Sunt mulți ce pun masca, sunt mulți ce luptă pentru a putea continua a trăi la lumina zilei pentru ceea ce sunt, împreună cu persoane cu care împreunare culorile vieții și umblând fără mască. | |
| = Expresia unei alchimii rare | Dolcu Emilia [05.Sep.07 08:45] |
| Un poem puternic! Expresie a unei trairi incandescente. Imagini de o originalitate dezarmanta ! Structura poemului e remarcabila in coerenta ei. Trairii explozive din prima strofa, ii urmeaza imaginea acestei trairi vazute parca din exterior. In strofa a treia se defineste relatia care genereaza acest microcosmos si tonalitatea poemului. In sfarsit, in ultima strofa, asistam la o revenire la sine, care e cu atat mai dificila cu cat echivaleaza cu o revenire printre ceilalti. Un totusi, din punctul meu de vedere, exista. Daca o consemnare de tipul « când invoci o migrenă/ cu o pastilă sub limbă » poate fi substratul acestei rare alchimii launtrice, cu notatia « și o inimă cât o pastilă/ de nitropector » esti aruncat pe tusa poemului. De ce ? Aceasta notatie este expresia unei detasari prea mari pentru imaginea de Laocoon pe care o transmite ultima strofa. Si de altfel, nimic din prima parte a poemului nu o anunta. Pacat pentru « nitropector » care rezoneaza cu ansamblul. | |
| = Un limbaj foarte bun ;) | Dani Stefan [05.Sep.07 13:34] |
| Foarte bun limbaj...chiar daca poezia nu are rima, are o muzicalitate aparte prin limbajul pe care l-ai impus...frumos text...bravo... | |