| = ecuatia si lema | Ioan-Mircea Popovici [26.Sep.07 12:24] |
| Ai aici o ecuatie diofantica in care poti face in permanenta corectii. Daca proprietatea de permanenta ti-o asiguri din respiratiile cu asumare, vei reusi sa scapi de distantarea de trecut. Constiinta ca altfel nu se putea este cea prin care faci membrul drept unitar... iata ecuatia... si urmareste-o cu sinceritate si detasare... "Mi-e rușine de ceea ce am fost, de ceea ce sunt și de ceea ce pot deveni..." Acum fa diferenta intre cele doua momente si asuma-ti. Nu te grabi. Este o poveste care tine de un proces si nu de un moment... ai nevoie de-o Lema... o vei gasi... | |
| = Întregii spre Întreg | Urzică Constantin [27.Sep.07 09:16] |
| Am mizat intotdeauna pe sfaturile dumneavoastra, Domnule (P), si la fel voi face si acum. Cu siguranta ca rezultatul final va fi un intreg, ca tot suntem in cadrul unei ecuatii diofantice, chiar daca necunoscutele incearca sa-si mascheze apartenenta ideatica prin tertipuri de genul “Mi-e rușine de ceea ce am fost, de ceea ce sunt și de ceea ce pot deveni...”. Sincretismul inlantuirilor si a intalnirilor acestora (foarte rare, de altfel), le da de gol. Poate ca sistemul, desi nu are o forma vizibila, reprezinta o constructie realizata prin suprapuneri de planuri in care fiecare idee se dezvolta prin ea insasi, crezand ca traieste independent de orice factor, chiar si cel al creatiei. Insa nu se pot feri de inevitabilul final, in care vocea bilantului le obliga sa se inghesuie intr-un singur corp, cu o singura voce, lucru care creeaza o mare dificultate de exprimare. Oricum, Lema imi lipseste , si nu ma voi feri sa o caut, caci am inteses pe unde bateti, si sper sa nu dezamagesc. Sunt onorat de vizita, si va multumesc pentru comentariu… Cu respect, | |