| = un fel de profil - dd marin | Dan Cârlea [30.Sep.07 08:07] |
| dd marin dă impresia că nu și-a găsit drumul, mult preocupat de ascundere, nu merge nici înainte, nici înapoi, nici nu renunță la luptă dar nici nu se declară învins, și critic și scriitor, dar în maniera nici critic, nici scriitor, nici pe net, nici fără net, nici călare, nici pe jos, apare ca o cometa, se plasează voit în situații de potențial scandal, pentru a-și câștiga cate-un alibi și dreptul la victimizare ( ei nu mă vor, de aia nu fac ce aș putea face dacă m-ar accepta, dar mai bine așa, nu am nevoie de ei, nu am nimic de demonstrat, dar trebuie să demostrez asta cu orice chip ). Ar mușca, dar nu cu toată gura, ar lovi și uneori o face, dar în așa fel încât dacă nu nimerește să se creadă că de fapt a întins mâna, ar vrea să fie direct legendă, născut clasic, fiindcă știe că are potențial, are nume parcă predestinat literaturii, zici dd marin și dai să-ți scoți pălăria, nu e totuna cu să zicem gheorghe poloboc, însă nu ajunge, mai trebuie mult material interior de asumat, dar e greu de mers în curse cu frâna de mână trasă . Apare și dispare, mereu același, fără salturi calitative evidente, fără materiale noi, doar gravitează în jurul numelui pe care ar vrea și chiar ar putea să-l aibă dacă ar face o serie de lucruri. dd marin este un potențial colos dar astăzi își etalează doar picioarele de lut, vrea prea mult de fapt și de aceea nu face nimic din temerea de eșec, whateverul e masca pe care o pune dimineața și o scoate seara, pentru a sta cu pumnii strânși la oglindă. dd marin are un buzunar mare în care își ascunde mâinile pentru a se juca cu 3 obiecte : un box, un stilou, o mașinuță. E încă în momentul alegerii, dar deocamdată ( sper ) nu acceptă asta. | |
| = o privire din exterior | daniel aporof [01.Oct.07 16:51] |
| un dialog pe mess care se transforma in interviu, dar nu un interviu nascut din pura curiozitate, din dorinta de a afla cat mai multe despre persoana "chestionata", ci mai mult o comunicare apropiata care ar duce la clarificarea framantarilor celui care intervieveaza-"te intreb pentru ca poate trec prin ceva asemanator" - e nejustificata focalizarea doar pe intervievat si eliminarea rapida din ecuatie a intervievatorului. Observ ca asta se intampla in majoritatea cazurilor. Se vorbeste doar despre cel intervievat, doar el este figura centrala, fara a se remarca structurarea intrebarilor, adica munca intervievatorului. Un interviu, sau orice forma de comunicare intre doua persoane trebuie privita ca un intreg, trebuie citit si inteles ca un intreg. Interviul este o arta. Poate de aceea sunt putine interviuri de substanta, irelevante. In cazul de fata remarc interesul reciproc al celor doi pentru actul scrierii, pentru constientizarea subtilitatilor ale acestui act, care de obicei multora le scapa, cat si firescul emotia dialogului. Cei doi sunt fata in fata (desi de pe parti diferite ale globului) si sunt ei insisi, iar asta nu e deloc usor. | |
| = Dan Carlea, Daniel Aporof | Maria Gold [18.Oct.07 02:51] |
| Așa cum scrii, Dan, se pare că-l cunoști foarte bine pe DD Marin. Dar oare nu toate acestea fac parte din drum? Eu cred că da. Daniel, da, ai susprins exact ce am căutat. Se întîmplă adeseori în dialogurile mele, sunt prea iscoditoare, dar asta pentru că cu cît mai mult aflu despre alții, cu atît mai mult încep să învăț despre mine. | |
| = si o scurta completare | daniel d marin [19.Nov.08 09:25] |
| fara a ma dezice de acest "interviu" (o conversatie amicala pe mess) va aduc marturisesc ca intre timp am publicat a doua mea carte de versuri si va invit, cu drag, la lansare (informatia completa aici: http://danieldemarin.blogspot.com/) | |