Comentariile membrilor:

=  Ioan-Mircea	Mahmoud Djamal [28.Oct.07 07:51]
frumos Ioane, te felicit. buna dimineata prietene
=  spații	Dana Banu [28.Oct.07 08:23]
ca întotdeauna personalele tale au darul de a aduce aproape de cititor un spațiu liber de încorsetări ciudate aceeași degajare știută, imaginile completează frumos textul, e o bucurie pentru mine să trec prin pagina ta de aici cu bine, elian
=  Între A-mare și a-mic ai scos pânza de păianjen	bargan ecaterina [28.Oct.07 09:26]
mă opresc și eu aici între ploile tale să vă admir cuvîntul. frumos, tare frumos ați scris aici. foarte sugestive imaginile, m-am și rătăcit în ceața din prima. plăcută conversația ceea cu domnișoara. s-au deschis multe uși. între ieri și mîine văd doar un segment de clipă, fac avînt cu foc de suflet și urări numai de bine, îmi stîng toate visele și le-așez pe o aripă, vezi că pasărea din tymp zboară-acuma înspre tine. stelele mai strălucite noaptea-am adunat din zare dimineaț-am fost suprinsă găsind numai mii de scoici rătăcite-n țărm de mare
=  "Se amână azi pe mâine. ieri trecea într-o uitare."	George Pașa [28.Oct.07 12:46]
"S-a redus filtrul luminii", ceea ce înseamnă că e din ce în ce mai greu să trecem dincolo de suprafața textului. Dar, așa cum spui mai încolo, e lăsată o "poartă doar privirii". Zarul a fost aruncat și într-o altă poveste, nu știu dacă având vreo legătură cu aceasta, dar tot bazată pe un joc al hazardului. Parcă tot din Yames de șase, dar celălalt zar, al Creatorului, rămâne marea enigmă, poate marea întâmplare de dincolo de... Și luna plină de acum câteva zile, și reținerea în loc a timpului, și întoarcerea... Toate au probabil un sens, la fel ca ploile ce "au rupt zăgazul și au inundat în lunci." Tot o bancă de la marginea plajei constănțene mi-amintește și mie de ceva/ cineva... Nu știu iarăși dacă e întâmplătoare prezența unor motive și idei în varii forme la poeți și poetese ce au postat aici în ultimele trei zile. Hazardul își reorganizează structurile și probabil mai multe bile se vor rostogoli pe scările duble. Aici am în vedere și următoarele note din partituri comune câtorva dintre noi: "Ai înjurat marinărește (...) Între A-mare și a-mic ai scos pânza de păianjen (eu spuneam cândva a întâmplării) și i-ai făcut să apară. Ai bătut din palme și-ai ajuns în dimineți cu oglindiri..." Finalul pare a spune totul...
=  Yann si elian	Ioan-Mircea Popovici [28.Oct.07 15:59]
fiind intr-un nod aniversar (Singuratatea mea Doddoi are chef mare...) raspund tot intr-un nod total dezordonat, dar tare incheiat. Pasadia, comentariul meu este legat doar de textul tau. Intre cei 7 copii, cel numit de tine nu si-a facut inca loc. Djamal, iata ca dimineata buna s-a intins pana-n seara cu pricina... si acum trec peste enumerare si-o las pe elian sa va spuna ca "pe aici a trecut elian"... este scara pe care Katerynna si lumea care inca nu a cunoscut piramida este agatata de-un portativ, prin cercurile despre care nu se vorbeste inca... pe aici a trecut... si trecutul acesta este atat de nedefinit incat imposibilul si ireversibilul au alte sensuri... si astea, pentru ca Alexis face sa fie...
=  Iann	Dana Banu [28.Oct.07 20:21]
mereu mă uimești, nici nu știam de fotografia asta a mea:) am să o așez cuminte în sertarul cu pietricele de la prieteni știi Iann, lumea asta e tare frumoasă, poate și pentru că prin ea trăiesc și scriu oameni ca tine elian
=  sub semnul lunii	Ioan-Mircea Popovici [28.Oct.07 21:04]
seara cand din turnul verii bate clopotul chemarea/ si cand raza ratacita intalneste-n cale marea/ luna lasa sa se vada scara coborand pe plaja/.........../ Din tacere se nascuse un ecou, intr-un tarziu/ si e iarasi vant pe plaja si e iarasi focul viu/ valul bland saruta plaja intr-un cantec din adanc/ ratacesc in integrala de pe-o scara cu un țânc.../ si cand toate par ca-s spuse si nimicul prinde rost/ cine stie ce-ntamplare inoptase intr-un cost/ ma opresc sub semnul lunii numarand departe prunii...
=  Ploile si piramida	Maria Gheorghe [28.Oct.07 23:18]
nu-i un secret pentru nimeni ca Tarmul exista, Scara exista, Culegatoarele de scoici exista, Piramida exista, Cantecul si latratul de caine exista... ar mai fi ceva, ca sa se vada totul deodata... intre toate astea exista un joc secund in care ce se vede este doar pentru a a scunde ce nu se vede... de data asta, completez Ploile tale cu ce-ai lasat la Piramida pe data de 5 august 2006, ti-as putea spune si clipa, dar o las in amanare... sunt sigura, cum e asteptarea, ca urmeaza si a 5-a ploaie... ca cele 5 usi ale dulapului sa fie toate atinse... si a 5-a ploaie va incepe cu aceasta parte care-i Umbrela de la Piramida : In povestea-n care gandul se lasase-n vis cu luna/ si tacerile albastre-s soapte dintr-o noapte buna/ eu ma plimb pe tarmul marii si vaslesc cu teoreme/ si din sute de catarge imi fac vele pentru leme/ Lema lemelor se strange ca un nod pe axa lumii/ si in cea mai simpla ceasca vad minunile minunii/ vad cum Printul intalnise miezul unui Vis de fata/ si mereu se adunase intr-o forma dintr-o pata/ care dintr-un alb cum nimeni nu vazuse mai firesc/ El lasa sa se-nteleaga ca e-n jocul lui dantesc...
=  sub semnul lunii (scoicile minunii)	Ioan-Mircea Popovici [10.Nov.07 06:22]
iarasi vin sub semnul lunii si pun scoicile minunii... si mai las un semn de carte cu Adela si Stradela, cu soldatul si gamela... si mai vin cu un butuc din stejar si dintr-un nuc... zilele astea diminetile s-au trezit cu un luceafar cat o bila de foc lasand zilelor semn de noroc...