| = viața vieții | Ioan-Mircea Popovici [05.Jan.08 06:43] |
| umor, ludic, bucurie si dragoste intr-o implinita si curata fericire: eram în vremea regăsirii, unde tu te pliai pe mine iar eu îți arătam ce fel de planetă stranie și neumblată îți eram eu că viața vieții nu simțise asemenea împlinire și nici nu se inventase un termen de comparație cu tine vreodată. singurul vrajamas, el, elefantul butucanos, alungat cu mici si calde injuraturi. si precum plesnitura de bici, din plugusor, ca vorba aceea: băga-mi-aș picioarele, aici se iubește | |
| = aici se iubește | Ecaterina Bargan [05.Jan.08 09:46] |
| Contrastul dintre revolta interioară/nervul glasului și măreția extremității finale vina ca un echilibru în imaginea de ansamblu. Apreciez implicarea în atmosferă cu toată ființa și faptul că deși nu faci abstracție de treceri adînci/spații/timpuri, într-un cuvînt, exterior, te concentrezi asupra emoțiilore pe care dorești să le transmiți poate anume prin distorsionarea reliefului. Escaladarea spațiilor-timpuri. Mai remarc viteza acțiunilor cu toate că citesc cu același succes/efect fără "și"-uri. Au totuși un rol, cred, pentru citirea dintr-o suflare sau pe nerăsuflate cum am trecut prin cuvinte eu, pt accentuarea tensiunii deși ea nu se accentuează, doar se prinde din zbor, altfel, ai fi aranjat în versuri. Nu cred că asta contează mult. Trecerile sunt fluide de la sine, anume pentru legătura strînsă între fiecare fragment de text, nu ca finalitate. Finalul însă m-a cucerit complet. Ideea desprinsă mă duce cu gîndul la dragostra ce ia viață cînd cei doi se privesc și aglomerația nu îi sufocă și liniștea nu îi adoarme și dacă-i sfîrșitul lumii puțin contează. Adică nimic dar absolut nimic din ambient nu mai are importanță, doar celălalt. | |
| = . | emilian valeriu pal [05.Jan.08 15:27] |
| Placut mult naturaletea zicerii, fara zorzoane, nitel ironic. "că băga-mi-aș picioarele îmi vine să intru cu totul între oasele tale, să mă lipesc de carnea și de sufletul tău" Foarte bun vers in opinia mea. | |
| + timpul-bou | Ligia Pârvulescu [05.Jan.08 16:53] |
| Un text plin de traire, de nerv si da, de naturalete, o aplecare asupra lumilor interioare foarte bine redata si o contorsiune a cuvintelor bune-rele-reci-fierbinti ("băga-mi-aș picioarele îmi vine să intru cu totul între oasele tale, să mă lipesc de carnea și de sufletul tău", "ca două marmote întinerite definitiv ne-am scos capetele afară și am țipat la boul acela de timp care trecea bivolește deasupra"), toate cele de mai sus plus un final de dumnezeu merita remarcate. | |
| = Adina, da | Cornel Ștefan Ghica [06.Jan.08 01:00] |
| Există același ALTCEVA „în afara timpului”: este o lume spradimensionată cu picioarele ei „butucănoase peste plapuma de pământ sub care ne împărțeam unul altuia trupurile”. O poezie care (își) merită atenția noastră și recunoașterea (ei) înstelată. Un semn de reverență pentru „că băga-mi-aș picioarele îmi vine să intru cu totul între oasele tale, să mă lipesc de carnea și de sufletul tău / și cine pe cine leagănă și care pe care se anină și unde e începutul și sfârșitul și fulgerele și planetele și mușchii mei și mușchii mei / ca două marmote întinerite definitiv ne-am scos capetele afară și am țipat la boul acela de timp care trecea bivolește deasupra”. Frumos. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |
| = Ioan, Ecaterina, Emilian, Ligia, Cornel | Adina Ungur [06.Jan.08 02:29] |
| Iann, mă bucur că ți-a plăcut și mie mi-au plăcut omuleții de zăpadă, :) mulțumesc! Ecaterina, iarăși mă impresionezi, e o remarcă bună cea cu "și"-urile, mă mai gândesc la ea, oricum, mă bucur că ai prins din zborul scrierii finele în care chiar nimic din cele din afara noastră, nu mai contau/contează. Ingenioase analize faci, îți mulțumesc! Emilian, mă bucur că ți-a plăcut exact versul acela de care mă temeam, fiindcă e oarecum prima obscenitate sau primul text mai deochiat pe care îl scriu. Dar asta e, e din realitate, așa am și vrut să sune, natural și firesc. Mulțumesc! Ligia, mulțumesc pentru remarcă, e confortabil să știi că ai plăcut chiar și atunci când ai tras o înjurătură, chiar două. Glumesc, asta e, asta am simțit. Mulțumesc mult! Cornel, mulțumesc, fiecare părere e importantă pentru mine, fiecare cititor, fiecare regăsire, apreciere sau critică. De aceea îți mulțumesc, semnele ajung până la mine. Cu stimă! | |
| = Dragoste năvalnică | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Să știi Adina că sunt receptiv și la astfel de poeme,chiar potsă spun că mi-a plăcut mai mult ca modernitate.În tango pentru tine era o dragoste la fel de intensă dar*normală*. Aici deja cu tot firescul e o dragoste năvalnică,e plină de nerv poezia și înjurăturile sunt la locul lor.*Alo, aici se iubeste!*Și revolta netransformată în dramă pe boul ăsta de timp.Felicitări! Cu prietenie încă o stea Victor | |
| = interesant... | ioana matei [06.Jan.08 13:41] |
| acest dedesubt...prezenta plapumei de pământ deasupra...interesant "cum dorm alții", "pentru dumnezeu"...textul este *populat* cu multe vietati vorbitoare...chiar daca titlul e "în afara timpului" poemul pare un strigat *coplesit* de amenintarea clipei...l-am perceput ca pe o frumoasa poveste de dragoste...personajele pot fi la fel de bine doua sfere, doua cuvinte, doua planete, doua constelatii, doua pietre, doua picaturi de roua, doua molecule... raman cu simtamantul acut ca trebuie sa "pasim" cu grija prin lume...iubirea e peste tot... | |
| = Victor, Ioana | Adina Ungur [07.Jan.08 01:02] |
| Victor, mă bucur că ți-a plăcut, chiar și cu micile înjurături, iar motivația cred că vine de la firescul trăit în realitate și transpus în text. Cred foarte mult în sinceritate. Și, simt întocmai ca atunci când interpretez un rol și în momentul scrierii unui text, dacă va plăcea sau nu, dacă am dat din mine suficient, noi zicem, "un actor simte când a convins publicul" și asta cred că se aplică și la scriitori. Fiindcă eu am cam dat din mine, în poemul acesta! Îți mulțumesc mult pentru aprecieri! Cu prietenie! Ioana, nu pot decât să mă bucur atunci când cineva rezonează la textele mele, iar faptul că ai și spus, a ajuns acolo unde trebuia, adică la mine, ca autor al lui. Mulțumesc! | |