| = . | nica mădălina [10.Jan.08 11:02] |
| poate datorită circumstanțelor în care am parcurs volumul și mai ales faptului că am început cu povestirea ce îi dă titlul mi-ar fi plăcut ca aici să îi fie acordat mai mult spațiu. poate pentru diferitul ei raportată la celelalte, criteriul fiind șugubățul aproape infantil al umorului care o susține vertebral, rupând astfel, deși abia sesizabil, cu umorul din restul tomului, cum și la nivel compozițional. dar parcurgând aici e ca și cum aș face o relectură în sistem puzzle, potrivită, cum altfel, nasturilor jazziști în care e prins nu doar stilul, ci și mai ales măduva semnificatului. | |
| = pt cardiaci | felix nicolau [10.Jan.08 15:51] |
| as vrea sa pot scrie ca omul asta | |
| = să mai scrii așa! | Adrian Firica [11.Jan.08 08:04] |
| Bun! știu cartea asta, alte cărți ale sale, una pe care o țin "la inimă" alături de alte (ale altora)... plus sumedenie de versuri ale sale. ... Salinger și zilele lui desăvârșite pentru peștii banană, focile din Galapogos-ul altui țicnit... plin de piane mecanice - Kurt Vonnegut. gurile rele spun că Vian a făcut câteva proiecte de poduri (că inginer era!) mai breze decât "aifălul". și ce dacă! veghetorul din lanul de secară e acuzat că... s-a retras, că nu a mai scris, dar că amenințând că are să scrie... și-a făcut reclamă... câștigând dispropotționat de multe banane. mie îmi trece un glonț prin cap. intră prin partea stângă a craniului meu, pentru că sunt stângaci. contrazicând toate fabulațiunile balisticii revine prin dreapta capului meu, fără să lase urme fizice. asta le spun eu mereu unora. îmi trec multe gloanțe prin cap. e "ciur" capul meu! | |
| + umor cu faze suprarealiste | Tamara Zub [11.Jan.08 14:35] |
| Proza lui Vian, adusă de Ioana Geacăr mai aproape de public, printr-o prezentare calmă, entuziastă, concentrată și senzuală. Fascinația în fața unui scriitor creator de mituri literare ni se transmite și nouă, Ioana știe să-și exprime liber ideile contaminate de lirism și aduce argumente de ordin teoretic. Foarte convingător pasajul: Tehnica acumulării dezvăluie coșmarul războiului instalat în real fără speranța unui orizont calm: tipul din spatele naratorului e cu fața ruptă, iar altul dinainte încearcă să-l lovească, însă explodează călcînd pe-o mină. Totul se filmează din perspectiva străinului, oarecum naivă, iar rezultatul e un comic negru, absurd. În final, o concluzie limpede, înspăimântătoare, formulată impecabil: O parabolă dură a narării, a prizonieratului comun, suntem prinși în același sistem, declanșarea sfîrșitului scribului ne privește în aceeași măsură. O stea pentru Ioana și pentru motanul negru al lui Vian. Cu drag, tama | |
| = Pt. Felix | Manolescu Gorun [11.Jan.08 15:17] |
| « as vrea sa pot scrie ca omul asta » Cine te oprește ? Eu zic, totuși, să te abți. Ar ieși prea frumos. Și dacă te apuci, o să-l strici. | |
| = Pt. Adrian | Manolescu Gorun [11.Jan.08 15:24] |
| Pt. Firică „mie îmi trece un glonț prin cap”. Mamă, mamă! Ce-i, Adriane? Știi ce i-a trecut lui Felix prin cap?.....?! Un cui atȃt de mare! | |
| = din patriotism local | Manolescu Gorun [10.Dec.18 14:27] |
| Așa, de-al dracu’ – din patriotism local: «Ismail este compus din ochi, favoriți și rochie și se găsește astăzi cu foarte mare greutate. Ȋnainte vreme creștea și ȋn Grădina Botanică, iar mai tȃrziu, grație progresului științei moderne, s-a reușit să se fabrice unul pe cale chimică, prin syntheză. Ismail nu u7mblă niciodată singur. Poate fi găsit ȋnsă pe la ora 51/2 dimineața, ȋnsoțit fiind de un viezure de care se află strȃns legat cu otgon de vapor și pe care ȋn timpul nopții ȋl mănȃncă crud și viu, după ce mai ȋntȃi i-a supt urechile și a stors pe el puțină lămȃie…. « (Ismail și Turnavitu) Sau : « Monahul ieși din sacriscioabă, urmat de un Țȃrcovnic și de un Șvițel. Duceau mari cutii de carton ondulat pline cu piese decorative. - Cȃnd o să vină camionul cu Mȃzgălitorii, adu-i pȃnă la altar, Joseph, ȋi spuse el Șvițelului. - Vopsim peste tor ȋn galben ? - Cu dungi violete, răspunse Țȃrcovnicul….un zdrahon simpatic, cu o uniform și un lanț de aur care străluceau ca niște nasuri degerate….« Na, că am ȋncurcat-o! Asta e din “Spuma zilelor” | |
| = P.S. | Manolescu Gorun [11.Jan.08 16:14] |
| Asta nu inseamna ca pentru text Ioana nu trebuie felicitata. | |
| = Re | Ioana Geacăr [11.Jan.08 17:47] |
| Mădălina, poate ar fi trebuit, am mai renunțat la fîșii de text. Rețin ideea, mulțumesc mult. Felix, chiar scrii, despre asta o să mai vorbim. Adrian, mulțumesc pentru îndemn! | |
| = Tamara, | Ioana Geacăr [11.Jan.08 19:40] |
| Multumesc pentru steluță. Bună descriere și interesantă atingere de canon (critică senzuală hm!) | |
| = Dl Gorun, cînd pisica nu-i acasă... | Ioana Geacăr [11.Jan.08 19:42] |
| ............. Mulțumesc pentru felicitare. | |
| = Radu H, | Ioana Geacăr [13.Jan.08 14:57] |
| Nu reușesc să citesc nici un comm din offtopic, multumesc pentru avertizare (!!!???)Dar nu-nțeleg, toate răspunsurile mele au legătură cu pagina asta, ultimul meu comentariu : "= Dl Gorun, cînd pisica nu-i acasă... ............. Mulțumesc pentru felicitare." se referă la "Asta nu inseamna ca pentru text Ioana nu trebuie felicitata."(M Gorun) si am amintit proverbul pentru că dl M G a răspuns celorlalți în locul meu. Mulțumesc pentru lectură! | |
| = Mi-am deschis palma pentru acest text. | Bogdan G. Marin [15.Feb.08 00:46] |
| Mi-am mazgalit ochii. Palma mi-am deschis-o. Apoi mi-am scos dinte cu dinte si pe ecranul uman i-am lipit formand acest text numit: "Boris Vian & O lume de lucruri " si... am aflat... dupa ce s-au scuturat unghile de pe fata ca nu eu l-am scris. Am sa cumpar o carte de el, sau mai multe - poate. Am 17 ani si... pot sa imi iert ca nu l-am cunoscut pana acum pe Boris Vian. | |