| = Ioana | Laura Șoltuzu [24.Jan.08 03:18] |
| și toți mă înconjoară că sunt persoană importantă Da văd că și câinii sunt precum oamenii sau mai bine invers. Cu cât ești mai important cu atâți mai mulți înconjurători. Eu te-am înconjurat cu un comentariu. Mi-a plăcut naturalețea poeziei. | |
| = este... | ioana matei [24.Jan.08 11:40] |
| impresionant cat de mult se poate spune prin cuvinte simple...si ce minuni ne *reveleaza* exteriorul/realitatea imediata daca-l putem privi cu *ochii deschisi* ai sufletului...un text ce mi-a placut mult... | |
| = părere | Ecaterina Bargan [24.Jan.08 15:56] |
| momentele de care m-am împiedicat sunt: "și-mi lasă păr și noroi", "pe care-l cunosc care..." și "fac_curat". nu văd rostul celor două puncte din fiecare vers, aliniate în stînga. îi zic o povestioară centrată în jurul unui maidanez. poate să aibă interferențe cu realitatea, poate să nu. în viziunea unora anume așa tipuri de dicurs sunt plasate în categoria veridicității și poeziei moderne. eu una prefer nițel alt stil de abordare a poeticului în texte, chiar în poeziile tale. doar înspre final găsesc o idee ce poate fi suprapusă mai multor situații de viață, cu aer conclusiv. | |
| = poemul mă conduce | Tamara Zub [24.Jan.08 16:46] |
| M-a emoționat povestea câinelui din poemul ăsta. Și cum i s-a dat o ampicilină și el s-a vindecat, și cumințenia lui, și farmecul textului, construit cu vigoare, rapid ca un salt al maidanezului în fața bucuriei. Felicitări, Ioana, și să te conducă versurile pe unde te duci. Cu drag, tama | |
| + singurul ciine | Adrian Suciu [24.Jan.08 16:58] |
| M-a atins povestea asta, spusa asa de curat. Si e o stiinta a portretizarii in versurile astea -daca pot spune asa vorbind despre un ciine- care e speciala( vezi: "e singurul cîine pe care-l cunosc care nu-și apără mîncarea"). Ritmul e sacadat si aspru, e un text coerent de la un capat la altul, in amanunte, imagini si stare. | |
| = autenticism | Ioana Geacăr [25.Jan.08 14:05] |
| Laura, Ioana, da,e simplu textul, lipsit de teatralitate, dar și fără vreo miză prea mare. Kati, ai observat bine, e un experiment autenticist.Zici tu: "poate să aibă interferențe cu realitatea," iar eu spun că e chiar realitate înregistrată. Ar trebui să-ti placă poezia bună, indiferent de "abordare". Te-ai împiedicat de o exprimare vie, am încercat s-o las exact așa naturală (cu mare greutate, mă zgâria și pe mine...) Rostul liniuțelor aliniate în stânga o să le găsești când vei intra pe mess. Mă bucur că ai găsit totuși ceva care să-ți placă! Și pentru atenția lecturii! Tama, adevăr grăiești, când ies să caut poezie afară chiar o găsesc sau trebuie! Adrian, mulțumesc pentru +, știința copiază natura în general, e fain că ai văzut și un portret în povestioara asta. | |
| = Mircea, am descoperit offtopicul! | Ioana Geacăr [25.Jan.08 14:15] |
| Mircea, chiar am facut descoperirea asta târzie, :P . Înainte pagina offtopic se deschidea automat când intram prima oara pe raspunsuri, apoi asta n-a mai funcționat, și acum învățai să mai dau un click în plus.Mai bine mai târziu... Nu știu de ce esti la offtopic, povestioara ta se leagă de textul meu într-o complicitate de vase comunicante (ar mai trebui să arunci câteva cuvinte explicative totuși). Iat-o: "intr-o iarna la bucuresti am intrat intr-o galerie la usa pe o carpa statea un maidanez mare frumos cu niste ochi plini de blandete si intelegere mi-a spus femeia ca e un caine deoasebit prefera sa stea acolo flamand adesea singur in sala curata cam prost incalzita printre tablori si peretii albi honarelii si cersitului pe strazi prin fata restaurantelor sau magazinelor atunci m-am gandit ca poate e intruparea vreunui pictor care a trait pe meleagurile acelea cat am stat in galerie m-am tot gandit cine putea fi si la iesire l-am salutat ca pe un om" a ridicat o spranceana apoi s-a uitat in alta parte | |