| = o | ioan albu [09.Feb.08 21:47] |
| Acesta este un text confuz și împănat de sentințe de un teribilism juvenil, precum "viața mea e o țeavă de cupru pe care se bat boschetarii s-o vîndă" sau "dumnezeu e o fată de șaișpe ani care-și aruncă pruncu-n pubelă". Peste tot se vede lipsa de savoir faire și de eleganță poetică, finalul fiind partea cea mai șleampătă a acestei sleampăte producții. Falsitatea radicală a textului vine din nștiința autorului de a scoate în evidență tensiunea dintre setea de Dumnezeu și absența lui dintr-o lume maculată. Cele două momente ale acestei tensiuni sunt aici dezarticulate, alunecă una pe lângă alta pentru a nu se ciocni decât într-o poantă finală, exemplu ultim de simțire neartistică. Se mai remarcă negativ (pe lângă lipsa oricărei prospețimi de idee sau de limbaj) eclectismul ortografic al autorului, care scrie numai cu î (fără â), după normele vechi, dar se repede să scrie "nicio" și "niciun" după permisiunile cele noi, care nu au alt rost decâr să facă agramaților viața mai simplă. | |
| = limbaj | Alexandra Velescu [18.Feb.08 07:18] |
| Eu cred că poezia are o tensiune crescândă, potolită foarte elegant de la: "în mine n-a mai rămas nimic", în armonie cu sfârșitul. Am vrut să las un comment aici ca să-mi exprim dezamăgirea față de cele spuse de ioan albu, pentru că dacă domnul era cât de cât interesat să vadă (sau poate a văzut) ce scrie emilian pal nu putea să îl acuze de "simțire neartistică". Critica nu se face cu cuvinte violente, ci cu argumente. Iar în privința limbajului...mai bine tăceați. Deși nu sunteți singurul care nu vede că limbajul poate fi o forma subtilă de a transmite un mesaj sau de a da culoare locală sau că poate fi inclus în stilul autorului. De exemplu, mie mi s-au reproșat cacofoniile prezente în fiecare text. Nu s-au gândit că face parte din stil, că ar fi puse acolo intenționat. N-am zis nimic, am râs. Vedeți că și Eminescu are niște greșeli de limbaj prin textele lui... | |
| = viața mea e o țeavă de cupru pe care se bat boschetarii | Cristina Sirion [25.Feb.08 08:37] |
| Nu mi s-a parut deloc o metafora silita, ba dimpotriva, luata in context si nu separat are o cu totul alta semnificatie, ca si "dumnezeu e o fată de șaișpe ani care-și aruncă pruncu-n pubelă". E dura, nemelodioasa poate, dar imi place sangeriul din ea care mi se pare ca atinge punctul maxim in final "dar nu e după voia mea/ și-a băut pînă-a căzut peste mese/ în cafeneaua actorilor". E un altfel de poezie, care nu urmareste sa-ti faca ziua mai frumoasa ci mai degraba te sfredeleste, iar surprinzatoare nu mi s-a parut neaparat senzatia respectiva ci cum se asociaza mesajului: "aș putea scrie un milion de versuri memorabile/ n-aș avea nimic/ aș putea minți într-un milion de feluri n-aș avea nimic/". Majoritatea poeziilor de gen imi par oarecum maimutareli cotidiene, aici nu exista insa niciun fel de gratuitate. O singura dilutie, dar care ajuta la formarea atmosferei si as lasa-o asa cum e" fiul n-o să mă țină de gît în timp ce conduc pe autostrada bucurești-pitești/ n-o să-mi cînte să nu adorm la volan". O impresie. | |
| = emilian valeriu pal, un scriitor care respectă cuvântul... | Teodor Dume [25.Feb.08 10:58] |
| și-l rostuiește întru împlinire. textele domniei sale sunt susținute de crez, de puritatea lucrurilor reale pe lângă care trecem și voit vedem doar ceea ce ne place. imaginile sunt surprinzătoare și aduc împlinirea mesajului pe care fiecare îl percepem diferit, individualizându-l după starea fiecăruia. nu există text "prost" sau text "bun", există doar plăcerea de-a vedea, sau nu, în mesajul tipărit împlinirea sufletească a celui care trece prin poem .scopul nu-i același. poemul de față, în lectura sufletului meu, e unul împlinit și-mi place "în mine a crescut o frică nemaivăzută îmi suge sîngele ca lipitoarea de baltă lipitoarea de baltă se îngrașă apoi se dezlipește frica se îngrașă dar nu se dezlipește merg pe stradă și blocurile sar în fața mea ca urșii scormonind prin gunoaie sunt un om invizibil într-un oraș fără aer viața mea e o țeavă de cupru pe care se bat boschetarii s-o vîndă" e doar o părticică din ceea ce-am simțit în text. cu stimă și considerație, teodor dume, | |
| = "atît demult a iubit dumnezeu lumea..." | ioan albu [25.Feb.08 15:15] |
| Vede cineva greșeala de gramatică? | |
| = ioan albu | emilian valeriu pal [29.Feb.08 00:23] |
| Multumesc pt corectie. cred ca ultimul com avea ceva de zis. in rest ma surpirnde vehementa cu care reactionati la un text prost. Pot recunoaste ca e un text prost, sunt zile bune si zile proaste. Sunt texte bune si texte proaste. Asta e un text prost. Recunosc.. In schimb, v-as trcomanda fenobarbital [pt vehementa cu care ati atatcat un text. De la un text prost pina la agramat e cale lunga iar dvs ati luat-o pe scurtatura dica pe aratura. Va credeti intr-un fel mama omida sa stiti despre tensiuni intre dumnxeu si alte alea. Ati ridicat o falsa problema, aia cu scrierea. Am lucrat foarte mult in presa unde aceasta scriere e obligatorie. Schimbarile ortogrsfice trebuie sa le cunosc. Regulamentul agoniei zice clar. Io is un agramat, am terminat o facultaste de drept la zi, fara taxa. Mai mult n=an putut. Daca aveati petinenta sa scrieti un com fara greseli poate v-as fi crezut.Poate m-ar fi aqjutat cu ceva comul dvs. M-a ajutat. Nu inttotdeauna oamenii care au cultura au habar. Ati redus un autor la cultura dvs. Sa va fie de bine. In speranta ca nu veti mai trece pe textele mele Emil | |