= la malul mării | Elena Toma [13.Apr.06 08:17] |
sub clar de lună plină urlând ca lupii în singurătate simt pălăria largă pe capul de copil și amintirea doare chiar vreau să fug de ea de valul mării ce mă cheamă să-ți fiu, de azi, aproape aproape prin cuvintele ce leagă copilăriile rănite când dragostea-și aruncă trupul atelelor ursite | |
= chanel nr. 5 | dorin cozan [16.Apr.06 13:22] |
un poem pentru dragoste, unde ea trece prin tine si invers, unde nu e loc de comentarii. de aici, atentia trebuie marita. in zare calca pe mare un trup cu iz de scoica. are sub limba o perla neagra | |
= erata, deasemenea | dorin cozan [16.Apr.06 13:23] |
+n | |
= setea | ioana barac grigore [17.Apr.06 02:37] |
de ce-mi place mie poemul asta, dan? poate pentru ca este doar o "gluma" despre moarte...? nu este nici o moarte aici. doar o inghitire la nivel sublim. bun. | |
= răspunse: | dan mihuț [17.Apr.06 10:13] |
elena, nu știu ce cuvinte să-ți dau... mulțumesc de trecere și semn. dorin, cozan ăsta știe întotdeauna ce spune. are el un stil mai alegoric, dar acesta e farmecul. să așteptăm perla neagră. vei sta cu mine pe malul celălalt?! promit să tac! salve! ioana, cred că moarte nu e, doar un râs despre moarte e, doar o împăcare cu moartea printr-o farsă și o falsă călătorie. și o sfidare ascunsă în înghițire. sublimul e al tău, dar mulțumesc și pentru el. | |