| = efectul trecutului asupra poetului | Ela Victoria Luca [19.Feb.08 17:42] |
| bine susținut discursul, un descriptio forte, în ritm tentant prin percuția asupra trecut-prezentului exterior-interior, momentele și cadrele vin coerent, ca și cum, traversându-le, am regăsi materiile-iluzie și viața degradabilă din ele. uneori îmi spun că poezia vine să spulbere realitățile, indiferent de apartenența lor temporală, și devine/rămâne o forță. dar nu oricine o poate simți și transmite. eu, aici, așa am citit poetica ta. Ela | |
| = Ela | Gelu Diaconu [19.Feb.08 18:31] |
| îți mulțumesc pentru aceste aprecieri, pe care nu știu dacă le merit, mai cu seamă că de când m-am afundat în proză credeam că nu mai știu să scriu poezie poate că, cine știe, exercițiul ăsta nu se uită, ca mersul pe bicicletă thx | |
| = com. pareri | alin vesteș [19.Feb.08 20:14] |
| mi-au placut gandaceii translucizi. nu mi-a placut ca oscilezi intre timpurile aceluiasi verb la distanta de 2 versuri "am trecut mai departe" si "nu mai trecuse nicio masina" si amesteci intr-un melanj greu de ordonat mental pt. cititor (ma rog, pt. mine) si cumva indistinct o proiectie, fumul uzinei ca unul de joint, cu o amintire din cate inteleg (peretii unde ti-ai mancat plamanii sugereaza ca ai fi lucrat acolo) si observatia directa (cerul prin fereastra sparta, cam asta se si vede dealtfel prin halele de la marginea bucurestiului). dar in sine ultima imagine este buna, adica mi se pare ceva de exploatat. daca toate astea sunt insa produsele mintii tale "bolnave" (as cauta si aici alt cuvant, desi il mai salveaza de la conotatia romantica faptul ca e si expresie curenta) atunci "caii verzi pe pereti" nu sunt destul de inediti incat sa ii incluzi in scenariu. in fine, e ceva dezordine, dupa mine, pe la mijlocul textului. finalul mi se pare ok. | |
| = năvalnic | ion pascal vlad [19.Feb.08 21:08] |
| Năvalnic…precum o apă de munte, acest poem. Nu trebuie să fac nici un efort pentru a vedea peisajele dezolante, trecând prin Călan, Hunedoara și prin alte locuri din țară.”Pereții descărnați ai uzinei…geamuri sparte prin care acum se vede o bucată zdrențuită de cer”. Este, de fapt, o realitate zdrențuită, peisaje apocaliptice, drumuri pe care mașina progresul parcă nu a mai trecut de un secol. În acest context este ușor să-ți închipui că ești “ultimul om de pe pământ”, să simți “singurătatea cum îți zgârie pielea ca o amantă isterică”, reci “gândăcei translucizi de transpirație ”curgând pe șira spinării și “ai ajuns doar la km 36”.Da, nu este America, este România, pe care, în nefericirea noastră, unii o mai iubim. Un poem pe care am să-l “pun în ramă” lângă poemele lui Volker Braun. | |
| = re | Gelu Diaconu [19.Feb.08 22:16] |
| Alin: mai sunt câteva scăpări de ordin tehnic, pe care le voi corecta, inclusiv cea semnalată de tine, deci sint de acord cu tine în privința asta acel melanj greu de ordonat apare destul de des în textele mele și este unul controlat, dacă-i pot spune așa, pur și simplu când îmi propun să scriu astfel îmi ordonez ideile și textul întâi mental, într-o "dezordine" ce se vrea totuși inteligibilă de asemenea am ezitat la expresia cai verzi pe pereți, care mi se pare și mie acum sărită din schemă voi mai reflecta la cele spuse de tine, nu și la aspectele așa-zis autobiografice (e adevărat, am lucrat într-o uzină, ca tot tineretul socialist, vreo doi ani, dar nu la acea uzină m-am gândit) mulțumesc Ion Pascal Vlad: m-am gândit că mulți se vor regăsi în trimiterile pe care le face poemul, dealtfel îmi doresc ca textele mele să fie destul de clare în privința asta, ca să poată fi asimilate și da, nu este america, e românia, cu toate neajunsurile ei mulțumesc pentru aprecieri | |
| = este mai bine | Mihai Robea [20.Feb.08 01:17] |
| acolo unde textul tinde sa scape din mina. Ti-am citit candva niste poezii cu ecou, aici se observa "minimalismul", asta nu duce nicaieri... insiruiri fara vibratie, anoste, nu au caldura/ rezultanta unui calcul care nu prea are de-a face cu poezia, e un sindrom, ceva care pornind de la o tehnica a devenit STIL. Minimalismul este un refugiu pentru neputinciosi; este insinuant si secatuieste. Eu cred ca meriti mai mult. Desigur, parerea mea. | |
| = + | Mona Furca [20.Feb.08 07:25] |
| Poate un pic mai "dezordonata" decat alte poezii ale tale (te citesc de ceva timp desi m-am inscris de curand), dar idea imi place teribil. Poate mai trebuie curațata nițel, poate scoate peretii de la caii verzi sa purifici imaginea de "overused" (citind comentariile di-nainte) si poate o esalonare mai clara in versuri. Nu stiu daca sunt clara... parca unele versuri se extind in urmatorul desi nu suna ca atare, nu acolo as face pauza cand o citesc. Da poate trebuie sa ma intorc un pic la poeziile tale mai vechi, poate-am uitat eu stilul. mona | |
| = asta nu e romania | adelina manea [20.Feb.08 16:45] |
| hei...ce frumos te-ai jucat cu alunecarea in reverie si cu acel look alike carer ne face sa trebuiasca sa facem un efort de vointa sa ne amintim realitatea. se intampla si invers...sa stii..."asta nu e Romania"... | |
| = Gelu | Stefania Klein [22.Feb.08 11:20] |
| "cai verzi pe pereți în chip de graffiti merg mai departe și îmi închipui că sunt ultimul om de pe pământ iar singurătatea îmi zgârie pielea ca o amantă isterică" poezie, da! insa la gandacei m-am lasat pierduta. muci, fecale ori insecte misunande nu-mi stimuleaza neam simtul estetic... nici empatia. | |