| = atat de mortal | Alberto M. Popesco [21.Feb.08 13:32] |
| pot sa spun ca textul evolueaza gradat, initial se prezinta o stare de fapt si se ajunge in final la aceea resemnare asumata pe care am mai intalnit-o in textele autorului. mai adaug ca acest poem reprezinta pentru mine o (mica) joaca de-a moartea care izbaveste orice infrangere/deziuluzie. amical. | |
| = Ela, poemul descoperă resemnarea, | marius nițov [21.Feb.08 13:54] |
| Ela, poemul descoperă resemnarea, durerea în profunzimea trăirilor secvențiale... prea multă umbră în prag de primăvară! Te îmbrățișez cu lumină, e o zi minunată aici în Banat, poate mai iau din tristețea pe care o porți în vers! | |
| = îngerași cloroformizați | Leonard Ancuta [21.Feb.08 14:19] |
| asta cred ca e un mic tratat de depersonalizare, e ca si cum ai renunta la fiinta sensibila pentru a te tgransforma in cea a absurdului. o joaca subtila de-a dr jekill si mr hyde. cam asa vad eu iesirea. bietii ingerasi de fiecare data au cate ceva de suferit. oare ce au poetii cu ei? | |
| = moartea e doar o revelație psihică | Dana Mușat [21.Feb.08 15:00] |
| Moartea este o chestie cu personalitate, indiferent din ce perspectivă o privim. Nu este abis, nu este neant, nu este 'nimic' și nu trebuie să o tratăm negativist(nihilismul a fost si este, după părerea mea, doar o fugă excentrică din realitate). Moartea își creează propria karma, este stare de fapt și este fotografie. Depinde de imaginația fiecăruia înțelegerea ei. Un tex plin. Mi-a plăcut per total, deși nu știu cât sunt de acord cu 'îngerașii cloroformizați' Îmi cad greu la stomac(prin cls.a7-a la centrul de excelență la bilogie am văzut niște fetuși în cloroform...brr) Toate cele bune! | |
| + pânza comestibilă | Tamara Zub [21.Feb.08 19:16] |
| Am resimțit efectul poemului asupra mea pornind de la bucata: simți cum îți umblă pe limbă păianjeni și bei absint să le faci pânza mai comestibilă să îți placă măcar o dată mirosul putreziciunii M-a atras și originalitatea expresiilor "provocatorii de suferință și medicii de gardă", "îngerași cloroformizați", "doliul întotdeauna la vedere". Nu doar tensiunea textului m-a impresionat, ci și insolitul și prospețimea formulărilor, de ex., "imagine pe retină cine pe cine plânge", "labe moi în care cocoloșesc spaima". Am îndoieli față de rândurile să nu ți se desfășoare viața caleidoscopic halucinant să nu vezi peștii haotici ai hadesului, îmi par clișeistice, dar asta nu contează. Ofer cu fermitate o Stea, dorind Elei o primăvară frumoasă. | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [22.Feb.08 15:19] |
| Alberto, da, e în crescendo tonalitatea, mesajul, tot. Și, da, e o joacă, dar să te/ne ferească cerul de limita cealaltă a ei. Marius, textul arde resemnarea, nu o descoperă; la mine și înțelegerea, și asumarea, și acceptarea șamd nu includ pasvitatea resemnării, dimpotrivă. Nimic nu se poate fără o anume vitalitate luminoasă și activă. Leonard, colo e o ironie de toată viața (asta, alta sau ce o mai fi), nu știu cum mi-o venit imaginea îngerașilor cloroformizați, dar așa cred că ar fi ei în fața sadismului uman. Dana, da, fiecare cu trăitul lui, al vieții, al morții, imaginare sau nu. Știu că îți cade greu la stomac chestia aia, dar așa e și lumea asta uneori, al naibii de nedigerabilă. Tamara, apăi în versurile alea chiar nu e clișeu, decât dacă vom considera că ceea ce "vede" ochiul oricărui om în ultimele secunde se desfășoară "clișeistic". Și cu peștii ceia cam tot așa e, plin hadesul de ei (nu mi-a plăcut să zic ici nici iad, nici infern, prefer Hades, ca denumire, deh, metehnele mele). Bine că îs câteva fragmente în poezia asta care au efect, asta chiar contează. Să ne fie primăvara frumoasă, într-o lume așa cum e ea Ela | |
| = taina | alice drogoreanu [06.May.08 14:34] |
| doliul se poartă întotdeauna la vedere da e procedura ritualică picătură cu picătură de amar străbătând zahărul nimic pe grabă până se sfarmă și se topește și apoi clatini ușurel paharul bei cu demnitate și mergi mai departe și scrii | |