| = Teama de punct | Costin Tănăsescu [03.May.06 15:08] |
| este până la urmă o stare, un sentiment care nu ocolește pe nimeni. Sfârșitul îngrozește omul fiindcă "sfârșit" înseamnă pierdere, înseamnă rupere, înseamnă rană, de cele mai multe ori uitare... am încercat prin cuvintele mele să "desfac" primele versuri ale acestei poezii. Există atâta esență de viață în spatele acestor cuvinte. Fiecare trăiește cum poate, vibrează într-un anume fel, cu o anumită intensitate. Acest text trădează o sensibilitate adâncă. "De aceea te chem în rostiri adunate o singură dată", poeta reușește prin vers să-și exprime concis dorința de a nu se rupe definitiv de cineva-ceva. Este vorba de o rechemare, de o rugă. Există însă o poveste. Una "vecină cu arta de a pierde...". De aici nu mai este decât un pas până la resemnare. Frumos, tu scrii în felul tău. | |
| = Costin | Dorina Baston [05.May.06 17:43] |
| Multumesc pentru interpretare, Costin. Abia azi am gasit-o. As zice ca si tu citesti in felul tau..:) | |