| = Plopeanu Petrache, cel mai înalt copac din privirea ei... | Teodor Dume [26.Mar.08 22:30] |
| discursul e unul profund și vine în sprijinul cititorului prin imaginile "abil construite" de autor. siguranța exprimării întărește și mai mult liantul dintre stări iar construcția textului favorizează joncțiunea ceea ce pare și este defapt un întreg în care mesajul oscilează ca o bielă plecând și revenind constant. "vântul îmi aducea zvon de trădări dinspre frunze ele complotau cu mine mă lăsau spre toamnă să-mi oglindesc chipul în chipul meu ce i se dăruia zilnic" bucuros de lectura unui poem bun ca o vindecare de rană... îți urez noapte bună! cu prietenie, teodor dume, | |
| = alături | Plopeanu Petrache [30.Mar.08 13:19] |
| Teodor, ca întotdeauna alături de mine și de miezul poeziei mele și ca întodeauna mă onorează prezența ta. Cu multă prietenie constantă PP | |
| = Ea | Geta Adam [10.Oct.08 09:02] |
| - abundenta de "ea", "mine", "ma" - sa fiu sincera, asta m-a obosit. ai putea sa-i sugerezi "prezenta" mai simplu. - placut "ma lasau spre toamna" | |
| = o poezie frumoasa! | Gudula Ionut Daniel [08.Feb.09 10:49] |
| Ultima strofa a poeziei mi se pare cea mai reusita! Imi place!Mult succes in continuare! | |