| = parere | Jipa Lavinia [02.Apr.08 20:15] |
| mie mi-au placut primele doua strofe. mi-au placut din cauza impactului vizual pe care-l au si din cauza starii pe care o lasa dupa citire. un fel de liniste pe care-o aduce o noapte alba, resemnarea cu care primesti dimineata de parca ar ajuta. la ceva. in ultimele doua strofe am senzatia ca diluezi putin. desi e frumoasa imaginea cu groapa comuna din tine. era nevoie de un final cel putin la fel de.. vizual. oricum, mi-a placut, ca de obicei. | |
| = Lavinia, | Ligia Pârvulescu [02.Apr.08 20:39] |
| imi pare bine ca primesc o vizita de la tine, chiar ma bucura :) Da, in ultima vreme sunt cam insomniaca si perioada asta mai citesc si sylvia plath, iti dai seama ce mood am...cand n-am motive sa ma indispun, imi inventez eu ceva :)) Nu stiu daca in ultimele doua strofe diluez putin, strofa 3 e cu inmormantari, ultima cu autoinmormantare, de unde si o resemnare mizantropica, cumva. Mie in mod cert in partea aia nu-mi prea place imaginea cu groapa comuna, dar mai vad eu si ma mai gandesc peste un timp. Multam de semn si parere :) | |
| = Ar trebui | Ioan Jorz [02.Apr.08 23:09] |
| Ar trebui să mă entuziasmez în fața unui poem atât de dens și profund. Nu o fac, să nu sperii poetul. Rar mi se întâmplă să citesc o poezie atât de gravă, sfâșietoare și feminină. Nu este o cochetărie cu suicidul, (asta dacă ne gândim la destinul tragic al sylviei plath), ci sugerarea acestuia ca opțiune, în momente de "spleen". Ce s-ar întâmpla dacă n-am avea cuvintele pentru a ne plăti trecerea? Cincizeci de "somnifere" cu care, la 21 de ani, se simplifică totul... | |
| = Ioan, | Ligia Pârvulescu [02.Apr.08 23:13] |
| nu ma sperii eu asa usor :) Da, totul este o optiune. Iti multumesc pentru trecere si pentru apreciere. | |
| = toate | cezara răducu [03.Apr.08 10:38] |
| poemele tale emană o visceralitate bine susținută. prin vizualitate echilibrată de scriptic. ceva gen angela marinescu, într-o tentă mult mai rafinată.doar o părere. | |
| = Ligia, Ligia... | ionela chiru [03.Apr.08 12:25] |
| ...pe mine poza m-a cam strâns în spate, ce mai, aducătoare de fiori...am io o chestie cu sângele și obiectele tăioase pesemne... mi-a plăcut în strofa doi,"gâtul meu e un culoar lung de spital traversat de tărgi pe care stau întinse cuvinte bolnave" perfuzate, neperfuzate?:))) și ultimele două versuri din final, treaba cu măinile jovial transpirate și umerii subțiri ca niște lame de ras... misto, revin, hai să trăim, soro! | |
| = raspunsuri | Ligia Pârvulescu [03.Apr.08 12:29] |
| Cezara, n-am citit angela marinescu, m-ai facut curioasa :) Multam de trecere si parere :) Ionela, si perfuzate daca ar fi, rezultatul e tot o-nmormantare :D. Ma bucur ca ti-au placut imaginile de care zici. Mai treci, sa ne citim cu bine :) | |
| = Îmi permiteți un zâmbet? | florin otrocol [03.Apr.08 14:15] |
| Sărut mâna,domnișoară Ligia. Deși sunt un personaj mai reținut în aprecieri, această verisifcație m-a determinat sa mă implic temporar în ”revoluția” literară a dumneavoastră. Fără nici cea mai mică umbră de ironie, îmi permit să vă adresez o întrebare. Credeți că moartea vă este atât de aproape încât să fraternizați cu ea și să vă duceți trările la extremă? Dacă ar fi așa m-aș opri aici și aș oferi o reverență. Am apreciat constant transa pe care o atingeți și stările în care vă transpuneți atunci când scrieți, pentru că este o calitate pe care foarte puțini semeni o au. Nimeni, nici Edgar alen Poe, nici Sylvia Plath, nici măcar Emil Cioran, al nostru, nu au reușit să treacă dincolo pentru a trăi și a respira moartea. Suferința dinaintea sfârșitului poate fi o soluție pentru defulare, pentru că probabil moartea poate fi varianta ”relaxării” definitive. Este ”ușor” să scri despre ceea ce nu cunoaștem și remarc că semenii sunt ușor de impresionat. Închei sublinind că vă apreciez activitatea literară, dar pentru mine este insuficient pentru a atinge profunzimea renunțării totale. Pentru ceea ce puteți atinge și deveni ofer o reverență, pentru prezent doar un salut și un zâmbet. Florin O. P.S.: Acest comentariu nu se dorește a fi o critică ci doar o remarcă. | |
| = Florin, | Ligia Pârvulescu [03.Apr.08 14:20] |
| eu consider ca nu e nevoie sa incerci sa te sinucizi ca sa scrii despre sinucidere. Nici sa violezi ca sa scrii despre viol. Si asa mai departe. Desigur, poti si sa faci lucrurile astea si sa si scrii despre ele. Dar literatura (sau incercarile de literatura) constau (si mai mult) in a-ti imagina, in a te transpune in postura unor...personaje. [p.s. nu am pretentia nici pe departe de a fi la nivelul scrierii lui poe, plath, cioran, dar multumesc de termenii de comparatie :)] Cu zambet prietenos pentru remarca ta :) | |
| = sunt bine | mircea lacatus [04.Apr.08 15:16] |
mi-am taiat venele m-au pansat o vreme nu mai pot juca golf nici nu pot sa mai dansez sud-american pentru ca ametesc repede am pierdut mult sange dar sunt bine maninc multa ceapa cica e buna pentru regenerare vezi nici sa te sarut nu mai pot dar sunt bine tu ? :))) cartea! pe cand cartea ?! emiir | |
| = Mircea, | Ligia Pârvulescu [04.Apr.08 15:27] |
| multumesc pentru semnul venit de departe si pentru varianta de text. Cu prietenie | |
| = ligia | mircea lacatus [04.Apr.08 15:32] |
| nu e o varianta de text nu mi as permite e un text :) comentariu emir | |
| = revin | Ligia Pârvulescu [04.Apr.08 15:38] |
| Mircea, in cazul asta, multumesc pentru textul-comentariu :) | |
| = Ligia...în fine | George Asztalos [06.Apr.08 11:33] |
| toată chestia e ca plimbarea asta să-ți fie și să-ți prindă de bine...:) vorba ta: "ca niciodată pe coapsele altui bărbat". altfel gestul extremist al Sylviei mi se pare Silly și Plath... un poem prea bun pentru un exercițiu de enduro fachiroid, cel puțin demodat...:) finalul o dovedește superb... amicalo-sîngeros, george cel asztalos | |
| = George, | Ligia Pârvulescu [06.Apr.08 14:03] |
| desigur ca gestul ei poate fi considerat extremist si fara sens - ideea e ca in mod sigur ea nu l-a considerat asa (cel putin nu fara sens); altfel nu cred ca ajungea sa-l faca. Sinuciderea nu e niciodata la moda si nici demodata, dar imi pare bine ca textul ti-a placut (eu nu-l consider poem, dar multumesc). Finalul...nu stiu cum l-ai interpretat tu...:) Prietenos-exsangvinat :) | |
| = sonul de veci al cuvintelor | Vad Guzun [28.Jun.09 19:41] |
| greu de comentat o poezie care începe cu somnul greu de prins, continuă cu dimineți cadaverice și se termină cu povara timpului ”pus la uscat pe umerii mei subțiri ca niște lame de ras”, recitind-o , am în față viața ca o noapte de gardă care nu se mai termină, imaginea orelor învinse de patul-amant. Remarc: ”gâtul meu e un culoar lung de spital/traversat de tărgi pe care stau întinse cuvinte bolnave/veghez la căpătâiul lor îmbrăcată în negru”, era să confund poetul cu doctorul salvator, dar culoarea întunericului m-a făcut să înțeleg că acesta poate fi la fel de bine un criminal de cuvinte deghizat în poet. Minunat! | |
| = cu oarece intarziere | Ligia Pârvulescu [06.Jul.09 11:43] |
| Vad, multumesc pentru comentariu, chiar si pe un text mai vechi. Ai receptat destul de bine atmosfera, mie mi-a placut "viata ca o noapte de garda", cam asa, da :) | |