| = da, dar importane e că | alina livia lazăr [12.May.08 00:08] |
| Freud a înțeles răspunsul. iar eu - nimic din textul ăsta. cine cum intră și calul de ce era alb. "ochii speriați de o lumină" - e îngrozitor. e ca și cum vânătaia s-ar speria de pumn și ciotul mâinii de fierăstrău. altfel, tot ce înțeleg e că atunci când țipi la duminică îți răspunde luni. | |
| = pai vezi ? | Valeriu Sofronie [12.May.08 00:12] |
| Nu e vina mea ca nu intelegi...Dar nici Freud...asa ca ai o scuza... Remarc un limbaj lipsit de subtilitate metafizica si mai ales dragoste...la o fata, asta inseamna mult. Totusi, trebuie sa ii iubim si pe cei mai putin dornici. Valeriu. | |
| = valeriu, te asigur că | alina livia lazăr [12.May.08 00:27] |
| dacă nu înțeleg eu, nu înțelege nimeni. după cum, bine zici, dacă nu a înțeles freud, cine să mai priceapă?! acum, explică-mi, te rog, CARE ERA ÎNTREBAREA?! și doi: limbajul meu nu conține nici metafizică, nici dragoste, pentru că limbajul din comentarii nu are de că să fie nici metafizică, nici dragoste. cât despre ce fel de fată sunt eu, nu e treaba ta. vorbim despre text: textul tău nu știe ce vrea, nu știe la ce vrea să răspundă, înțelegem ceva despre căsătorii, miri, țipete și semne și cam atât. cum se leagă astea între ele, numai tu știi. te rog, nu te sensibiliza, tot ce vreau să-ți zic e că dacă ai avut o idee, nu ți-a ieșit pentru că te-ai diluat în imagini diluate pe un fond lingvistic cu sincope logice. adică ioc atmosferă, ioc figură de stil, ioc ritm, ioc metafizică. | |
| = E bine de revazut | Valeriu Sofronie [12.May.08 10:47] |
| Este drept, formula asta "te asigur că dacă nu înțeleg eu, nu înțelege nimeni..." vrea sa spuna, mutatis mutandis, ca "daca un orb nu vede, nimeni nu vede". Mi se pare cam pretentios. Iti mai lipsea sa adaugi in contiguitate directa cu persoana ta ca tu esti si "CALEA, ADEVARUL SI VIATA". Dar sunt atatia orbi care recunosc ca doar ei nu vad...Mai sunt si exceptii de la regula, dar care o confirma. Ceea ce este si cazul tau. Sa le luam pe rand... Te contrazici, ceea ce imi intareste mult spusele. Intai spui "important e e că Freud a înțeles răspunsul", ceea ce ar dori sa spuna ca stii despre ce intrebare si despre ce raspuns este vorba. (Mai clar, ca poezia ti-a lamurit acest aspect. Ca are "mesaj" lizibil deci, si asta in masura in care se poate vorbi in poezie despre mesaje. Cognitivul implicat de poezie nu are legatura cu frustul mesaj generic al limbajului. Asta o stiu toti criticii, chiar si cei fara pretentia ca daca ei nu inteleg ceva, nimeni altcineva nu o poate face). Apoi imi ceri, total amnezica fata de ceea ce ai decretat anterior: "explică-mi, te rog, CARE ERA ÎNTREBAREA?!". Sa ne lamurim, ori o stii si atunci nu are sens cea de-a doua spusa, ori nu o stii si atunci nu-si are locul si sensul, prima. Tin prea mult la logica ca sa trec peste. Se pare ca si tu tii, dar numai in mod declarativ si declamativ, adica retoric si flatus vocis, cand invoci in text "...fond lingvistic cu sincope logice...". Hotaraste-te si aici: ori pretinzi logica, si atuncii fii prima la a respecta logica minimala a noncontradictiei, ori nu o mai pretinde de la altul si vom putea accepta mai usor incalcarea ei de catre tine. ...Vezi..? Asta a fost doar un aspect pe care ti l-am semnalat. Si care iti anuleaza bunul simt al criticii tale. Apoi, cand am invocat lipsa de sensibilitate metafizica si feminina, fara sa fac referiri la tine ( ma refeream doar la textul tau...a nu se confunda lucrurile ca iarasi dam in ilogicitate), am avut in vedere asta: "e îngrozitor. e ca și cum vânătaia s-ar speria de pumn și ciotul mâinii de fierăstrău. altfel, tot ce înțeleg e că atunci când țipi la duminică îți răspunde luni....".. Ce-i cu ziua de luni ? Ce-i cu vanataia si pumnul..? Elucubratii, infantilisme...Prea multa simplicitate pentru un om care are pretentia ca stie tot. Si toate reconfirma ce am incercat sa te fac sa intelegi...Poezia se citeste altfel decat o faci tu. Uite, de curiozitate, o sa imi arunc o privre pe criticile tale ca sa realizez daca a fost doar o scapare din partea ta sau iti este regula... Pana atunci, la buna vedere Valeriu. | |
| = Valeriu Șofronie, mă împiedic de urmele lăsate în nisip... | Teodor Dume [12.May.08 13:28] |
| domnule Valeriu, poemul de față cernut (de câteva ori) prin sufletul meu îmi confirmă siguranța în exprimare, rostuind mesajul până la împlinire. și mă bucur că pot lectura, în pagina dumneavoastră, texte de-o simplitate stranie care bucură și îmbracă starea cu imagini deosebite. percepția mea de cititor fidel (și nu de critic avizat)îmi înfățișează un întreg unitar, iar capacitatea perceptivă nu pune la îndoială mesajul care rezultă din acest poem prin lecturarea făcută. și iată confirmarea... "orbul își întindea spre mine mânile subțiri și lungi după ochii speriați de o lumină aprinsă în palmă (...) mă împiedic de urmele lăsate în nisip de o mână care face multe semne" cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Multe care ma bucura, domnule Dumne | Valeriu Sofronie [12.May.08 15:28] |
| Domnule Teodor, Ma bucura si ma incurajeaza sa nu las creionul din mana apropierile cu mult suflet si caldura de textele mele. Sunteti o persoana de la care avem de invatat (evident, cei care doresc aceasta). In primul rand avem de invatat blandetea cu care va apropiati de sufletul poeziei. Avem apoi de invatat sinceritatea. Traim grabit si spunem ce ne vine mai usor la indemana.Dumneavoastra aveti RABDAREA de a intarzia pe fiecare cuvant. Eu personal invat toate acestea de la dumneavoastra. Cu multa bucurie si prietenie, Valeriu. | |
| = ... | ștefan ciobanu [12.May.08 15:59] |
| putin cam deranjant cu_calul. vad o oarecare ezitare in fata altarului, dar aici mireasa poate fi orice altceva(viata, intelepciunea, intrebarea lui freud). sarutul marii cu buzele umede nu aduce niciun rezultat interior, pentru ca marea e umeda prin excelenta, deci e posibil sa avem parte aici de o oarecare dezamagire, deceptie etc. mana aia care face multe semne ma face sa vizualizez un politist in intersectie. ajung mainile orbului, subtiroasele(imi place sa le vad subtiri ca razele de lumina, astfel imaginea din prima strofa se leaga). cu toate astea, nu inteleg, care e intrebarea lui freud:) nu as miza foarte mult nici pe /țip la duminica asta ca după o înviere amânată/pentru ca mai intai, se tipa mai greu la o duminica, mai degraba in duminica, si apoi, invierea amanata, suna a sedinta amanata:D p.s de ce chiar daca e dimineata, isi schimba sensul intrebarii daca ar fi noapte? ziua buna | |
| = mana aia care face multe semne ma face sa vizualizez un politist in intersectie | Valeriu Sofronie [12.May.08 23:24] |
| Nu stiu de ce, dar eu cand scriu poezie, sau ceea ce numesc astfel, ma aflu intr-o stare de maxima seriozitate metafizica...O fi bine, o fi rau...asa sunt eu. De aceea nu pot sa inteleg registre hermeneutice care imi demonetizeaza discursul, aducandu-l in piata. Intrebarea lui Freud nu se vinde pe tarabe. Pentru ea nu se gasesc nici prea multi cumparatori. Si daca s-ar gasi vreunul, el ar fi asemeni celui care, afland o comoara de mare pret ingropata intr-o tarina, ar vinde tot ca sa aiba pe ce sa-si aplece tampla. Intrebarea lui Freud este piatra de poticnire. Domnule Ciobanu, ma onoreaza mult trecerea dumneavoastra prin curtile dorului meu, cum spune Blaga, dar nu ma bucura. Sau poate ca pentru ca versul meu nu v-a bucurat, ati hotarat sa fie asa. Oricum, eu va multumesc. Dar am o nedumerire. Oare Tanarul, vesnicul, Hristosul sa fie doar un biet politist de intersectie care nu stie nici de unde vine, nici incotro se va duce ? In rest, la multa Poezie. Cu stima, Valeriu. | |
| = revin | ștefan ciobanu [13.May.08 00:02] |
| dumneavoastra ati luat-o prea personal, si implicit atac la persoana. dar sa completez. dvs spuneti ca atunci cand scrieti poezii, /ma aflu intr-o stare de maxima seriozitate metafizica/. stare metafizica care este deci absolut, din cate stiu eu, subiectiva, in sensul ca fiecare are trairile personale in acele stari, in functie de trairile avute in prealabil in viata de zi cu zi. asa deci, daca introduceti aceste trairi subiective in poezie, cum sa descifreze cititorul o traire metafizica ce nu ii apartine? si daca cititorul spune ca vede altceva, nu e neaparat vina lui 100%, pentru ca nu puteti sa cereti citiorului sa va desluseasca trairea metafizica. eu in primul rand recitesc textul si zic, ok, sunt oameni care vad asa imaginea, dar oare de ce? ce anume din poezia mea, l-a adus aici? nu am fost credul? etc etc. imi cer scuze daca mana care face multe semne era a lui Hristos, dar iertare, acum nu o sa plec capul de cate ori e pomenit Hristos, Dumnezeu sau Sf Duh, numai ca e numele lui acolo. trebuie si imaginea sa fie pe meritul fiintei divine. nu am vrut sa fiu rau, nici atac la persoan, nici nimic. am spus doar ce am vazut ca si cititor, pentru ca cred eu va intereseaza impresiile. nu am facut-o cu rea vointa. oricum de acum o sa tac, va promit. | |
| = e si tacerea un raspuns, chiar daca nu cel mai bun | Valeriu Sofronie [13.May.08 13:38] |
asa o fi... ca e subiectiva, trairea metafizica, cine nu stie ? Totusi...e ceva in om care ii arata granitele. Stie cat sa se intinda. Cat despre Tacere...Eu prefer tacerea lui Wittgenstein. Cea de dupa. NU. Nu am luat-o prea personal. Dar suntem crestini si nu pagani. Intre Dumnezeu, Hristosul si Sfantul Duh nu se pun totusi virgule.Poezia mea o putem totusi pune in paranteze. Nu s-ar pierde nimic cu aceasta. Cu Dumnezeul este altceva. Este atata poezie cata dumnezeire incape in ea. Nu vreau sa pierdem legatura. Suport loviturile cu conditia sa nu fie date sub centura. Sunt luptatorul tuturor cauzelor pierdute. Ale poeziei in primul rand. Dar pana la rugaciune deocamdata este poezia. Ultima statie. De pe peron, cu simpatie si iertare pentru violenta raspunsului, Valeriu. | |