| = ... | ștefan ciobanu [21.May.08 00:45] |
| uite, cu un usor zambet, poezia asta se face placuta. ai reusit sa transmiti acea forfota a celulelor, pregatirea lor. si chiar ai zis poetic ceva foarte adevarat, cum ca dragostea e o chestie hormonala. desigur ca nu se rezuma la, dar baza tot acolo este. mi-ai placut in poezia asta. sa se pregateasca zic:) sincer, stefan seara buna | |
| = stefan ciobanu | Alberto M. Popesco [21.May.08 01:36] |
| merci de comentariu, poezia o poti citi si pe blogul meu + ca e flancata de un clip superb. ti-l recomand te mai astept la fel de amical | |
| = Brațele mele dezertează, devin 2 soldați care preferă | Anca Anghel Novac [21.May.08 18:07] |
| Un poem pasional. "Brațele mele dezertează, devin 2 soldați care preferă " Sa inteleg ca nu exista cale de scapare. Mh, poate totusi te razgandesti. Poate totusi schimbi strategia/tactica/planul de atac. Sau nu ? Mi-a placut versul: " Deschidem hărți, hașurăm sentimente" | |
| = Poetul, ca și soldatul... | Ioan Jorz [21.May.08 18:32] |
| Alberto, un frumos poem de dragoste, cap-coadă. Ar fi ceva de cârcotit, dar nu am să o fac, pentru că este lipsit de importanță. Am apreciat scrierile tale, atunci când au avut coerență, și poemul acesta are. Mi-a plăcut, sincer. Cu amiciție, | |
| = * pentru prima strofa | Alina Manole [21.May.08 20:21] |
| Remarc in special prima strofa si mai mult, ideea din primele doua versuri mi se pare inedita. Frumos poem. | |
| = Mărturisire, vis, speranță | Ovidiu M Cobalcescu [21.May.08 20:46] |
| Las un semn pentru că finalul mă duce cu gândul la o osândă! Nu râde, că nu cârcotesc, doar mă întreb dacă vorba aia veche ce spune că dragostea este o poveste în doi în care unul chiar iubește, iar celălalt doar se lasă iubit, are ceva noimă și loc printre aceste versuri. Ideea că ultimul vers sună ca o prevenire, ar spune clar cine iubește, dar nu mai e la fel de clar dacă ea iubește simultan, dacă simultaneitea te vizează pe tine, ca personaj nu ca poet, ori doar s-ar lăsa iubită! Sau ba, că nu sunt alții datori să accepte toate sentimentele noastre, chiar dacă sunt stârnite de ei, nu crezi? Mi-a plăcut ideea dezertorilor ce prețuiesc apa în deșert, dar chestia cu celulele din ventricolul drept m-a lăsat mască. O bucată de inimă în misiune sinucigață, ori doar ceva sânge? Glumeam. | |
| = Alberto M. Popesco, cea mai extraordinară misiune... | Teodor Dume [21.May.08 21:12] |
| un poem sentiment frumos și deosebit cu o deschidere reușită încă din prima strofă (brodată cu imagini rafinate). starea lăuntrică e bine punctată și vine ca o motivație (în a doua strofă) care finalizează plăcut cu întregul stimă și considerație, teodor dume, | |
| = :) | Alberto M. Popesco [21.May.08 22:06] |
| in primul rand multumiri tuturor celor care au citit poemul Anca, ar fi buna o alta strategie, dar, deocamdata, ma rezum doar la a trimite un grup de paritzani/celule pentru a cuceri inima ei Ioan, uneori ai dreptate, ma bucur ca ti-a placut poemul, carcoteste cat vrei, esti invitatul meu s-o faci. Alina, multumesc. sa inteleg ca ai nivel 0? :( , pacat Ovidiu, cred ca ai dreptate, cel putin ma afecteaza din cand in cand si pe mine "teorema" asta :D Teodo Dume, dvs ati punctat punctele cheie, ca de obicei multumesc ptr comentarii si va mai astept | |
| = Alberto | Lucia Firefly Popescu [22.May.08 09:36] |
| Îmi place tare mult ce ai scris aici, mai ales de la poemele triste până la plosca cu apă. M-am oprit să îți spun că e ceva în contradicție per ansamblu, și e păcat, căci e o poezie de dragoste totuși, acel "de prea multe ori" tare deranjează, nu există de prea multe ori pentru te iubesc, alte "nații" îl folosesc ca pe o formă de salut :) Și am o întrebare, nu-i așa că nu găseai locul în care să spui că ai scris? "deasupra dimineților dintre noi" a fost așa, o găselniță, uite și tu cum e pus acolo. Mai bine fără! Amical! | |
| = Lucia | Alberto M. Popesco [22.May.08 21:58] |
| nu e gaselnita ;) merci pt atentia acordata, te mai astept | |