| = indoieli | Doru Dorian David [03.Jun.08 02:44] |
| Florin, poemul m-a prins... am o mare rugaminte... ce spui tu dar sincer, despre aceasta strofa: "o făptură care în cădere s-a prins de o creangă și se roagă, știind că dacă ramura se rupe va fi înghițit de abis " Cu stima. DDD | |
| = florin caragiu | Ramona Ungureanu [03.Jun.08 07:17] |
| Frumoasa poezie. Dar de ce de abis? | |
| = Pro chilia | Tamara Zub [03.Jun.08 11:42] |
| Strigarea pe nume, ramele morții, ploaia lui Dumnezeu, toate par din alte timpuri, din poetica secolului trecut. Sunt spuse însă cu atâta putere și originalitate, încât nu te gândești la scriitură, ci te lași convins și fascinat de cuvinte. O strofă zguduitoare: suntem gata de cină sub privirea canceroșilor care se întorc din piețele pustii, fără reproș, doar cu sclipirea de nădejde în somnul transformat într-un fel de plutire Foarte tare și imaginea pământului ce se comprimă, devenind un punct dureros. Felicitări pentru poezia aceasta! Totuși, împletirea de noduri din final, cuvântul nod, este folosit mult și cred că poate fi înlocuit cu altceva. | |
| = multumesc | florin caragiu [03.Jun.08 15:03] |
| Doru: ce sa zic, e o posibila definitie a monahului, daca imi amintesc bine am intalnit ceva de genul acesta candva printr-un pateric, imaginea mi s-a parut poetica si emblematica. nu am ami acordat, e adevarat, in exprimarea intentionat un pic eliptica, "faptura" cu "inghitit", pt ca e vorba de faptura-om. Ramona: pai daca e cadere, e voie sa fie si un mic abis acolo, nu? :) mersi de trecere, ma bucur de revedere Tamara: ma gandesc ca e bine sa fie mereu noi si vechi. cat despre noduri, eh, am zis sa vad cum e, ca am inceput sa uit :) mersi mult pentru toate | |