| = Adriana | Silvia Bitere [13.Jun.08 10:18] |
| m-am oprit la poezie ta pentru acel ultim vers. Teatrul absurd, pasiunea mea... Este cel mai greu sa scrii lucruri absurde. Știi că acolo se ascund mici adevăruri? Dar ce este adevărul? Cine este adevărul? Tu l-ai văzut pe Dumnezeu? Eu cred în el.:) Cu bine, SilVIA | |
| = exprima | Andrei Trocea [13.Jun.08 13:17] |
| textul exprima coerent insingurarea, revenirea omului in vizuina lui unde, intotdeauna, nu se are decat pe el. mi-a placut tonul poeziei si senzatia de tristete apasatoare, poate chiar disperare. cu prietenie, andrei t | |
| = adriana barceanu, în mine se joacă un teatru absurd,... | Teodor Dume [13.Jun.08 13:37] |
| intrarea în poem e deosebită. dialogul atât de real eclipsează prin sinceritate și simplitatea rostirii. imaginile, la fel de deosebite, împlinnesc, au forță. legăturile între stări sunt făcute întrun mod atent care nu lasă loc de umbre. și finalul plăcut ttoate strofele sunt la înâlțime, dar reproduc pentru gând; "nu mai crește nimic în grădina de la capătul lumii s-au oprit pescărușii din zbor pe catarg îmi trimiți un zâmbet mirat și un val simt cum răcoarea se-abate dinnou înspre mine mi-au paralizat simțurile și merg respirând inerent spre același început" cu sinceritate, teodor dume, | |
| = raspunsuri | adriana barceanu [13.Jun.08 21:42] |
| incerc numai sa fiu eu in timp ce tot timpul trebuie sa fiu altcineva. va multumesc pentru lectura, e bine sa va stiu aproape. Adriana | |
| = incerc | Andrea Sofronie [14.Jun.08 06:17] |
| imi place: "în mine se joacă un teatru absurd" Era destul si daca spuneai numai atat. De la acest joc din noi, incep lumile sa se deschida spre sens. Mi-a placut. Cu sinceritate, Andrea. | |
| = mi-a plăcut | dana julei [20.Jun.08 00:58] |
| Ultima strofă exprimă o etapă a a vieții care gonește în caruselul schimbarilor și aproape uită de propiul său ritm.Și cum toate astea reprezintă elegia unui suflet ce stă în derută, fapt exprimat cu acuratețe în ultimul vers al poeziei. | |